Reclamantul C.S. a chemat în judecată Consiliul Local T. şi Prefectura Judeţului T., solicitând să se constate că notificarea executorului judecătoresc S.I.M. este temeinică şi legală, fiind comunicată Primăriei Municipiului T. în termenul prevăzut de prevederile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 993 din 17 iulie 2003, a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată. Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Tulcea a stabilit că notificarea trebuia comunicată prin judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului, respectiv judeţul T., şi nu în judeţul B.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul C.S., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 201/CA din 6 octombrie 2003, a admis recursul declarat de C.S., a casat sentinţa civilă atacată şi a admis acţiunea formulată de către reclamant în sensul solicitat. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanţa a stabilit că reclamantul a cerut, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului situat în T., notificarea fiind trimisă prin executorul judecătoresc S.I.M. din municipiul B. Deşi imobilul revendicat este situat în T., prin modificările Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, de aplicare a Legii nr. 10/2001, s-a stabilit, conform art. 21 lit. a), că, „în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui judecătoresc cu încălcarea competenţei teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuşi legal”, prevalând astfel principiul realizării dreptului, în raport cu principiul respectării procedurii.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 20 J/CA din 6 octombrie 2003
