Nulitate absoluta a contractului Contracte economice


TRIBUNALUL COMERCIAL MUREŞ

COMERCIAL

SENTINŢA NR. 878

Şedinţa publică din 03 aprilie 2009

Completul compus din:

Pe rol pronunţarea soluţiei asupra acţiunii comerciale promovate de reclamanta B I SpA sucursala Bucureşti prin agenţia CLUJ NAPOCA, în contradictoriu cu pârâţii SC R SA prin administrator judiciar R.V.A. Mureş Insolvency Specialists SPPI, chemat în judecată şi în nume propriu, MUNICIPIUL TG.MUREŞ şi SC S SA, având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP C D sub nr., după casare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor pe fond au fost consemnate în cuprinsul încheieri de şedinţă din data de 27 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă când s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de azi, 03 aprilie 2009.

I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Mureş în dosarul cu nr.XXXXXX având ca obiect procedura de reorganizare judiciară a debitoarei S.C. R S.A., reclamanta B I SpA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C. R S.A. prin administratorul judiciar R. şi Municipiul Târgu-Mureş, să se constate şi să se dispună următoarele:

-nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public C D prin Încheierea cu nr.953/05.06.2007, încheiat între S.C. R S.A. şi Municipiul Târgu-Mureş, privind imobilele înscrise în C.F. nr. 3154/I Târgu-Mureş nr. top 5021/2/2, 5009/1/5/2, 5008/1/3/2,5009/1/4/2 şi C.F. nr. Târgu-Mureş nr. top. 5024/1, la A+2, nr.top 5021/2/1, la A+6, 5021/2/3 la A+7; pe cale de consecinţă, desfiinţarea retroactivă a efectelor acestui act şi repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării lui, inclusiv prin reînscrierea dreptului de ipotecă şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare în favoarea Băncii Spa , drept constituit prin Contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr.456/23.02.2004;

– constatarea existenţei în favoarea băncii a unor creanţe în valoare de 524.028 euro împotriva averii debitorului S.C. R S.A. din care 473.015 euro creanţă garantată cu dreptul de ipotecă notat asupra imobilului sus menţionat, iar diferenţa de 51.013 euro creanţă chirografară, ambele creanţe fiind născute după declanşarea procedurii reorganizării faţă de debitoarea S.C. R S.A.;

– să se constate că drepturile de creanţă ale Băncii Spa au fost asumate de către debitorul S.C. R S.A. prin semnarea unor contracte comerciale calificate şi a unor acorduri de netting a căror opozabilitate şi efecte juridice sunt protejate împotriva debitorului în mod absolut prin disp. art. 51 şi 55 din Legea nr. 85/2006;

– să se constate că aceste creanţele sus menţionate sunt recunoscute şi stipulate prin însăşi planul de reorganizare al debitoarei S.C. R S.A., confirmat prin Sentinţa nr. 1692/15.09.2006;

– să se înscrie creanţele băncii împotriva averii debitorului S.C. R S.A.şi pe cale de consecinţă să fie obligată debitoarea la plata acestor creanţe;

– să se constate deficitul major de legalitate în instrumentarea procedurii reorganizării debitorului S.C. R S.A., în mod special în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 referitoare la înstrăinarea activelor debitoarei şi distribuirea sumelor rezultate din aceste operaţiuni.

În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat că contractul sus- menţionat este lovit de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art.116-120 din Legea nr. 85/2006, dispoziţii legale care sunt aplicabile chiar şi în situaţia în care vânzarea activelor se realizează în cadrul unei proceduri de reorganizare judiciară. Astfel, reclamanta a susţinut că încheierea acestui contract s-a realizat în condiţiile în care administratorul judiciar nu a întocmit raportul prevăzut de art. 117 alin.1,2 din legea insolvenţei, nu a fost convocată şi deci nu a fost nici aprobată de către adunarea generală a creditorilor această vânzare, nu a existat încheierea judecătorului sindic prin care să se dispună efectuarea vânzării de către administratorul judiciar, nu a fost notificată propunerea de vânzare cu creditorii cu garanţii reale asupra bunurilor imobile şi nu au fost parcurse procedurile prevăzute de art. 118 alin. 4 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte capetele de cerere 2-5, reclamanta a învederat că prin contractele cu nr.33-34/2003 şi 133-134/2004 a acordat o serie de credite bancare societăţilor comerciale S.C. M S.R.L. şi S.C. A S.R.L., societăţi care fac parte din G P, credite care au fost garantate de debitoarea S.C. R S.A. În vederea acordării creditului S.C. M S.R.L. debitoarea a consimţit la instituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului înscris în C.F. nr. Târgu-Mureş precum şi asupra imobilului înscris în CF nr. Târgu-Mureş. Ulterior semnării acestor contracte de credit debitoarea S.C. R S.A. a intrat în procedura insolvenţei prin Încheierea nr.1739/20.09.2004.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr.64/1995, act normativ în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. R S.A., creanţa reclamantei nu putea fi considerată drept o creanţă născută anterior deschiderii procedurii şi deci susceptibilă a fi înscrisă în tabelul anterior, respectiv în tabelul definitiv, întrucât aceasta nu era scadentă şi exigibilă.

În consecinţă, reclamanta a învederat că această creanţă pe care o deţine faţă de debitoare, izvorâtă din contractul de garanţie imobiliară sus-menţionat, s-a născut după deschiderea procedurii, considerent pentru care urma să fie înscris în tabelul suplimentar.

În plus, reclamanta susţine că în urma negocierilor purtate cu reprezentanţii societăţii debitoare a fost inclusă în planul de reorganizare cu o sumă totală de 750.000 euro, prevăzându-se în mod expres că va fi despăgubită din vânzarea imobilului ipotecat în favoarea sa.

În ceea ce priveşte contractul de credit bancar încheiat între cu S.C. M S.R.L. reclamanta consideră că acesta este un contract financiar calificat, având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare pe piaţa reglementată în acest sens, aceeaşi natură juridică având-o şi contractele subsecvente contractelor financiare calificate. Reclamanta susţine că prin semnarea contractelor de credit şi a actelor adiţionale la acestea debitoarea S.C. R S.A. a devenit parte a unui acord de netting cu reclamanta, asumându-şi în solidar obligaţii alături de S.C. A S.R.L. şi S.C. M S.R.L. În aceste condiţii, reclamanta a invocat dispoziţiile art.51 alin.1-5 din Legea nr.85/2006.

Ulterior, în cadrul şedinţei publice din data de 28.01.2008, reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâţi a administratorului judiciar R S şi a administratorului special S.C. S S.R.L.

Reclamanta a anexat la cererea sa contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.953/05.06.2007, contractele de credit cu nr.33 şi 34/04.09.2003 cu actele adiţionale la acestea, precum şi contractele de credit cu nr.131-133/23.02.2004 cu actele adiţionale la acestea, contractele de garanţie şi raportul de activitate depus de administratorul judiciar pentru termenul din data de 14,10.2004.

Prin Sentinţa comercială nr.348/10.04.2008 judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea reclamantei, reţinând că valorificarea activelor debitoarei S.C. R S.A. s-a făcut în conformitate cu menţiunile din planul de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art.116-120 din Legea nr.85/2006. În privinţa petitelor prin care reclamanta a solicitat să se constate că are o creanţă împotriva averii debitoarei S.C. R S.A., judecătorul sindic a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art.64 din Legea nr.85/2006 sau ale art.78 din Legea nr.64/1995 în sensul că nu a depus în termenul prevăzut de lege declaraţie de creanţă. În aceste condiţii, chiar dacă contractele de credit încheiate cu debitoarea ar cădea sub incidenţa dispoziţiilor art.51 din Legea nr.85/2006, această situaţie nu ar modifica cu nimic situaţia reclamantei care nu a depus la dosarul cauzei declaraţie de creanţă.

Împotriva acestei sentinţe a judecătorului sindic a declarat recurs reclamanta, recurs care a fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureş, care prin Decizia nr.865/27.10.2008 a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Comercial Mureş, ca instanţă de drept comun.

Instanţa de recurs şi-a motivat această hotărârea prin aceea că înstrăinarea de active făcută de către administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei este o decizie a cărei oportunitate revine exclusiv practicianului în şi prin urmare excede controlului de legalitate pe care judecătorul sindic îl exercită în procedură. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că acţiunea în anularea vânzării promovată de către reclamantă nu este de competenţa judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă al debitoarei S.C. R S.A., ci este de competenţa Tribunalului Comercial Mureş, ca instanţă de drept comun.

Ca urmare a deciziei instanţei de recurs, dosarul cauzei a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Mureş sub nr.2182/1371/2008.

În rejudecare, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei (filele 22-28) la data de 24.02.2009, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată în privinţa petitului I al cererii, iar pentru petitele II-V ale cererii a solicitat disjungerea şi trimiterea acestora spre soluţionare judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă al S.C. R .S.A.

Prin Încheierea de şedinţă de la termenul din data de 27.03.2009 instanţa a admis cererea reclamantei, în sensul că a dispus disjungerea petitelor II-V ale cererii introductive şi trimiterea acestora spre soluţionare judecătorului sindic desemnat în dosarul nr.1086/1371/2007.

În privinţa petitlului I al cererii introductive, reclamanta a precizat că motivele pentru care solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.953/05.06.2007 sunt frauda la lege şi neîndeplinirea condiţiilor prealabile obligatorii prevăzute la art.116-120 din Legea nr.85/2006.

Astfel, reclamanta susţine că vânzarea activelor societăţii S.C. R S.A., societate aflată în reorganizare judiciară, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.95 lit.F şi art.116-120 din Legea nr.85/2006. Reclamanta consideră că dispoziţiile legale indicate anterior au ca scop protejarea intereselor acelor creditori care au înscrise garanţi reale imobiliare asupra activelor imobiliare ce urmează a fi înstrăinate atât prin negociere directă cât şi prin licitaţie publică.

Reclamanta susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art.53 din Legea nr.85/2006, întrucât administratorul judiciar a nesocotit obligaţia de a îndeplini formalităţile legale privind radierea garanţiilor reale imobiliare, în condiţiile în care bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sunt dobândite libere de orice sarcini. Ori, în contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită nu se face nicio referire la dreptul de ipotecă şi nici la interdicţia de înstrăinare şi grevare notate în favoarea sa, ceea ce înseamnă în opinia reclamantei că aceste drepturi au fost radiate anterior încheierii contractului. Însă, niciuna din situaţiile prevăzute la art.1800 alin.1 ca şi modalităţi de stingere a ipotecilor nu au intervenit înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat, astfel că pârâta S.C. R S.A. a comis o fraudă la lege prin eludarea prevederilor legale imperative indicate anterior.

Pârâta S.C. S S.R.L. a depus la dosarul cauzei (filele 8-99) note scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în calitatea sa de administrator special participă la procedura insolvenţei în calitate de reprezentant al debitoarei S.C. R S.A., în numele şi pe seama acesteia, nefiind titulară a unor drepturi şi obligaţii în nume propriu. Pârâta arată că nu justifică niciun interes propriu în prezenta cauză şi nici nu a participat la semnarea contractului a cărui anulare se solicită. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată promovată de reclamantă, ca nefondată.

Pârâta S.C. R S.A. a depus la dosarul cauzei note de şedinţă (filele 10-14), prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pârâta arată că reclamanta nu a înregistrat la dosarul cauzei în termenul legal declaraţie de creanţă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art.76 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora reclamanta este decăzută din dreptul de a participa la distribuiri de sume în cadrul reorganizării şi falimentului.

Pârâta precizează că la capitolul VI din planul de reorganizare, ce a fost confirmat de judecătorul sindic prin Sentinţa nr.1692/2006 şi apoi modificat prin Sentinţa nr.1147/2007, s-a prevăzut ca şi sursă pentru realizarea veniturilor înstrăinarea a trei active, din care unul ipotecat în favoarea reclamantei. Prin urmare, vânzarea acestor imobile s-a făcut în conformitate cu planul de reorganizare şi cu programul de plăţi din cadrul acestuia, astfel că dispoziţiile art.116-120 din Legea nr.85/2007 nu sunt incidente în speţă.

Pârâta mai arată că vânzarea activelor s-a făcut prin intermediul administratorului judiciar şi că în conformitate cu prevederile art.53 din Legea nr.85/2006 respectivele active au fost înstrăinate libere de sarcini.

Şi administratorul judiciar al debitoarei S.C. R .S.A. a depus la dosarul cauzei note scrise, arătând în cuprinsul acestora că cererea de chemare în judecată a reclamantei este nefondată. Administratorul judiciar precizează că vânzarea unora din activele debitoarei S.C. R .S.A. a fost cuprinsă în planul de reorganizare ca o măsură pentru obţinerea de venituri necesare redresării activităţii acesteia. Acest plan de reorganizare, conceput ca un plan de redresare a debitoarei, a fost votat de creditori şi apoi confirmat de judecătorul sindic, astfel că, în lipsa unei menţiuni exprese în sensul că vânzarea acestora se va face conform procedurii de la art.116-120 din lege, vânzarea de active a fost făcută în condiţiile art.95 alin.6 lit.E din Legea nr.85/2006.

Administratorul judiciar menţionează că vânzarea imobilului indicat de reclamantă s-a făcut în urma negocierii directe cu cumpărătorul Primăria Târgu-Mureş, la un preţ superior celui indicat în planul de reorganizare, ceea ce reprezintă un real câştig pentru creditori, debitoarea reuşind astfel să îşi maximizeze averea. În plus, toate demersurile făcute în acest sens au fost aduse la cunoştinţa creditorilor şi a judecătorului sindic prin rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei şi care nu au fost contestate.

În fine, în privinţa fraudei la lege invocată de reclamantă drept motiv de nulitate absolută, administratorul judiciar arată că pentru existenţa acesteia este necesar a se dovedi reaua-credinţă a vânzătorului, a cumpărătorului, a creditorilor şi a judecătorului sindic, ca participanţi la această procedură, ceea ce reclamanta nu a dovedit.

În privinţa radierii garanţiilor reale imobiliare, administratorul judiciar arată că aceasta s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art.53 din Legea nr.85/2006, care reprezintă o normă legală derogatorie de la dreptul comun în materie reprezentat de art.1800 Cod civil.

Pârâta M T nu a mai depus întâmpinare în dosarul constituit după trimiterea cauzei în rejudecare, apărările formulate de aceasta regăsindu-se în cuprinsul întâmpinării înregistrate în dosarul cu nr.1086/1371/2007, la filele 44-46. Pârâta solicita să fie respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei întrucât vânzarea atacată de reclamantă a fost cuprinsă în planul de reorganizare al debitoarei S.C. R S.A., plan ce a fost votat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic. Această vânzare s-a făcut în conformitate cu planul de reorganizare, la un preţ superior celui indicat în plan, fără a se încălca vreo dispoziţie legală imperativă.

INSTANŢA reţine mai întâi că a fost investită cu soluţionarea cererii formulate de reclamanta creditoare B I ca urmare a Deciziei nr.865/R/27.10.2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, care a statuat că cererea reclamantei nu este de competenţa judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă al pârâtei-debitoare S.C. R S.A.

În aceste condiţii, în rejudecare, sunt incidente dispoziţiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Aceasta presupune că instanţa nu poate lua în discuţie competenţa sa de a soluţiona cererea promovată de reclamantă, chiar dacă nu consideră că dezlegarea dată de instanţa de recurs este corectă din punct de vedere legal.

Instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiei de procedură invocată de pârâta S.C. S S.R.L., sens în care reţine că aceasta are calitatea de administrator special al societăţii pârâte S.C. R S.A. după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acesteia din urmă.

Având în vedere atribuţiile administratorului special prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 18 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, instanţa constată că această pârâtă nu a participat la semnarea contractului a cărui anulare se solicită şi nu justifică niciun drept sau vreo obligaţie care să fi izvorât din acel contract. În aceste condiţii, instanţa reţine că pârâta S.C. S S.R.L. nu are legitimare procesuală pasivă în prezentul litigiu, astfel că, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi prin urmare, va respinge cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că împotriva pârâtei S.C. R S.A. a fost deschisă procedura insolvenţei prin Încheierea comercială cu nr.1739/2004, iar ulterior, planul de reorganizare judiciară propus de această pârâtă a fost confirmat prin Sentinţa comercială cu nr.1692/2006. În cuprinsul acestui plan a fost prevăzută ca sursă de obţinere a fondurilor necesare pentru acoperirea pasivului S.C. R S.A. şi valorificarea unor active aflate în patrimoniul societăţii, pentru ca ulterior, să fie modificat planul de reorganizare judiciară prin înscrierea măsurii de valorificare a tuturor imobilelor aflate în patrimoniul societăţii.

În această privinţă, instanţa reţine că în cuprinsul planului de reorganizare nu au fost detaliate modalităţile în care urma să se facă lichidarea acestor active ale societăţii debitoare. În plus, prin notele scrise trimise la dosarul de insolvenţă (filele 298-300 vol.XIII), reclamanta, în calitatea sa de creditoare, a apreciat ca viabil planul de reorganizare propus de S.C. R S.A., făcând referire în mod expres la vânzarea imobilelor debitoarei pentru plata creanţelor acesteia, fără a formula vreo obiecţiune referitoare la modalitatea concretă în care se va realiza valorificarea acestora. Deşi avea posibilitatea legală, în calitatea sa de creditor, reclamanta nu a solicitat să fie detaliată în cuprinsul planului modalitatea concretă de vânzare a activelor imobiliare ale debitoarei sale.

Prin urmare, în conformitate cu planul de reorganizare, au fost valorificate imobilele înscrise în CF nr. 3154/I Târgu-Mureş nr. top 5021/2/2, 5009/1/5/2, 5008/1/3/2,5009/1/4/2 şi C.F. nr.7964 Târgu-Mureş nr. top. 5024/1, la A+2, nr.top 5021/2/1, la A+6, 5021/2/3 la A+7, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public C D prin Încheierea cu nr. 953/05.06.2007, acestea fiind achiziţionate de pârâta M T, pentru preţul de vânzare 1.700.000 euro.

Reclamanta a invocat ca motive de nulitate a acestui contract încheierea acestuia cu încălcarea dispoziţiilor art.97 lit.F din Legea nr.85/2006 şi ale art.53 din acelaşi act normativ.

Instanţa reţine că atâta timp cât în cuprinsul planului de reorganizare care a fost votat de creditori şi apoi confirmat de judecătorul sindic nu s-a stipulat în mod expres că lichidarea activelor imobiliare ale S.C. R S.A. se va face cu respectarea dispoziţiilor art.116-120 din Legea nr.85/2006, aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în speţă.

Instanţa reţine în acest sens că la aliniatul 6 al art. 95 sunt indicate printre măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a planului de reorganizare şi posibilitatea lichidării „tuturor sau a unora din bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului”, această prevedere fiind menţionată la lit.E, pentru ca la litera F să se indice ca o altă măsura aceea de lichidare parţială sau totală a averii debitorului în vederea executării planului conform dispoziţiilor art.116-120 din lege.

Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut două modalităţi distincte de valorificare, precum şi că acestea sunt la alegerea celui care propune planul este evidentă din însăşi formularea textului art.95 alin.6 din lege. Astfel, legiuitorul statuează că „planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi”, ceea ce arată că cel care propune planul poate să aleagă care sunt măsurile pe care le va lua în concret pentru a putea să îşi atingă obiectivele declarate în planul de reorganizare.

În speţă, cum în cuprinsul planul s-a prevăzut ca o măsură de obţinere a veniturilor şi lichidarea activelor imobiliare, cu indicarea preţului care se urmăreşte a fi obţinut prin valorificarea acestora şi fără a se specifica în mod expres că lichidarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile art.116-120 din lege, este evident că lichidarea acestor bunuri s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art.95 alin.6 lit.E din lege.

Apoi, atât în cuprinsul contractului a cărui anulare se solicită cât şi în cuprinsul planului de reorganizare s-a menţionat expres aceste bunuri vor fi valorificate libere de sarcini. Aceste menţiuni sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art.53 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora „bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii”.

În aceste condiţii, împrejurarea că reclamanta a avut înscrise drepturi reale asupra respectivelor imobile nu are niciun fel de relevanţă, deoarece acestea au fost dobândite de către cumpărător libere de orice sarcini, în temeiul legii, ceea ce înseamnă că nu trebuie îndeplinite niciun fel de proceduri prealabile de radiere a acestor sarcini, aşa cum greşit susţine reclamanta.

În concluzie, reţinând că motivele de nulitate invocate de reclamantă nu sunt întemeiate nici în fapt şi nici în drept, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată înaintată şi precizată de reclamanta S.C. B I S.R.L., ca neîntemeiată.

În privinţa cheltuielilor de judecată, pe temeiul culpei procesuale, în conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ea fiind cea care a căzut în pretenţii. Totodată, instanţa va respinge şi cererea pârâtei S.C. R S.A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta nu a depus dovada existenţei şi cuantumului acestor cheltuieli, astfel că această cerere a ei este nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge cererea de chemare în judecată înaintată şi precizată de reclamanta S.C. B I S.R.L. prin Agenţia C, cu sediul procesual ales în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, înmatriculată în sub nr.XXXXXX, având CUIXX XXX, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R S.A., cu sediul în Târgu-Mureş, judeţul Mureş, înmatriculată în registrul comerţului sub nrXXXXX, având CUI XXXXXX, reprezentată prin administrator judiciar R MUREŞ , cu sediul profesional în Târgu-Mureş, judeţul Mureş şi M, reprezentat prin P, cu sediul în Târgu-Mureş, judeţul Mureş, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.953/05.06.2007 la Biroul notarului public C D.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. S S.R.L. şi, în consecinţă, respinge cererea de chemare în judecată înaintată de reclamanta S.C. B I S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. SI S.R.L., cu sediul în Târgu-Mureş judeţul Mureş, înmatriculată în registrul comerţului sub nr.XXXXXX, având CUI XXXXXXXX.

Respinge cererile reclamantei şi pârâtei S.C. R S.A. de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2009.