În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, prin Hotarârea nr. 45 din 22 iulie 2009, actionarul unic Statul Român, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, a aprobat modificarea structurii organizatorice a Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, cu încadrarea în numarul total de posturi aprobat si în fondul de salarii prevazut în BVC, fiind mandatat directorul general al Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA sa semneze noile organigrame si Regulamentul de Organizare si Functionare, context în care, mai apoi, s-a aprobat organigrama si statul de functii nr. 8/1.1/2922/2009 pentru Sucursala Regionala CF Timisoara.
Ori, în aceste conditii, sustinerile reclamantului din actiune, referitoare la aceea ca desfiintarea postului pe care l-a ocupat pâna la 01.10.2009, nu ar fi efectiva si nici nu ar avea o cauza reala si serioasa, în nici un caz nu pot fi primite de catre instanta, deoarece, pe de-o parte, îndeplinirea conditiei impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii s-ar fi impus a fi analizata în mod obligatoriu în cazul concedierii, ceea ce nu este cazul în speta, dar, pe de alta parte, si independent de aceasta, contrariul celor sustinute de reclamant rezulta nu doar din organigramele anterioare si posterioare reorganizarii (filele 28 – 29 dosar) ci si din aceea ca aceasta operatiune trebuia facuta pentru încadrarea în numarul de posturi aprobat si a fondului de salarii prevazut în BVC.
Mai mult decât atât, este de notorietate chiar ca disfunctionalitatile, cauzate în principal de factori de natura economica, au determinat ca transportul feroviar sa se confrunte cu o scadere importanta a traficului feroviar si de calatori, fapt ce a determinat aplicarea unui program de restructurare si reorganizare a Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, constând în înghetari de salarii brute, suspendarea acordarii unor drepturi banesti pentru anul 2009, disponibilizari de personal ce îndeplinea conditiile de pensionare în acelasi an si stabilirea masurilor de disponibilizare a mii de angajati ai pârâtei în anul 2010, ori este de observat ca apararile în fond ale pârâtei, sub acest aspect, din întâmpinarea depusa la dosar, nu au fost contestate de catre reclamant prin raspunsul depus astazi, acesta rezumându-se a invoca neregularitati de ordin formal privitor la modificarea contractului sau individual de munca.
Potrivit art. 8 din Codul muncii, unul dintre principiile fundamentale ce stau la baza relatiilor de stabilite între salariati si angajatori îl constituie buna credinta si consensualitatea, dar nu se poate retine, cum rezulta din actiune ca ar dori reclamantul, încalcarea acestuia din urma pentru aceea ca nu ar fi fost informat într-o masura suficienta despre reorganizarea efectuata si modificarea unilaterala a contractului sau individual de munca, contrariul rezultând din corespondenta purtata si mai ales din semnarea de catre reclamant, chiar daca cu obiectiunile aratate, a actului aditional prin care a fost trecut pe postul de inginer II la Serviciul Circulatie, în conditiile în care ar fi putut sa refuze sa îl semneze, daca sustinerile sale mai sus evidentiate ar fi fost întemeiate.
Pe de alta parte, este de necontestat ca în urma reorganizarii pârâtei, reclamantul a fost încadrat pe un post corespunzator pregatirii sale profesionale, cu un salariu de baza lunar brut în valoare de 1836 lei, spor pentru vechime în munca 25 %, spor pentru conditii de munca feroviara 7 % si spor pentru conditii periculoase 10 – 15 %, pentru timpul efectiv lucrat în aceste conditii, post superior din punct de vedere profesional, necesitând studii superioare, chiar daca remunerat mai putin decât pe postul anterior ocupat si care a fost desfiintat.
Este adevarat ceea ce s-a sustinut prin cererea introductiva, ca reclamantului i-au fost schimbate, ca elemente ale contractului individual de munca, locul si felul muncii, dar modificarea contractului mentionat s-a realizat ca o masura de protectie a salariatului, putându-se si prezuma cu suficienta putere doveditoare ca, data fiind desfiintarea postului ocupat de reclamant, acesta ar fi fost concediat în situatia în care nu ar fi acceptat, prin semnarea primului act aditional, chiar daca cu obiectiuni, modificarea contractului sau, prezumtia simpla mai sus enuntata având puterea si greutatea de a naste probabilitatea în sensul prevederilor art. 1203 Cod civil.
Ca este asa, o demonstreaza si faptul ca ulterior semnarii în conditiile descrise deja a actului aditional mentionat, reclamantul a semnat un nou act aditional la contractul sau individual de munca, prin care partile contractante au convenit asupra delegarii reclamantului pe postul de revizor sector SC din cadrul Serviciului Circulatie începând cu data de 01.12.2009, ori devreme ce a acceptat delegarea de pe postul detinut potrivit primului act aditional nu se poate interpreta altfel decât ca, prin aceasta, a renuntat într-o maniera tacita la obiectiunea inserata în actul aditional anterior.
Prin urmare, eventualele neregularitati care ar putea fi invocate de reclamant cu privire la încheierea primului act aditional între parti, au fost asanate tocmai prin semnarea celui de al doilea act aditional, cu alte cuvinte, aceasta din urma semnatura a reclamantului are si semnificatia unei ratificari a actului juridic anterior, întrunindu-se finalmente acordul partilor la care face referire art. 41 alin. 1 Codul muncii.
