Potrivit art. 117 alin. (3) din Lege nr. 31/1990, convocarea, care cuprinde şi arătarea ordinii de zi, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate tocmai pentru a se asigura informarea acţionarilor cu privire la ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor. Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, în sensul nemenţionării în convocator a ordinii de zi, au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Secţia comercială, Decizia nr. 12 din 9 februarie 2011
Prin sentința nr. 481/2.11.2010, pronunțată în dosarul nr. 6958/63/2010, Tribunalul Dolj – Secția comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B C SRL Craiova, împotriva pârâtei SC C SA Craiova și a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei SC C SA Craiova din data de 27.04.2010.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 117, 132 alin. (2), 251 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, art. 281 și următoarele C.proc.civ.
Prin decizia nr. 12 din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins apelul reținând următoarele:
S-a constatat că reclamanții au contestat în integralitatea sa, hotărârea AGA din 27.04.2010, pentru încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6 și 7) și art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea constată că scopul dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, este acela de a se asigura respectarea dreptului de informare al acționarilor, dreptul de a vota în cunoștință de cauză cu privire la problemele puse în discuție în cadrul adunării generale și de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor acționarilor. în acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 117 alin. (3) din lege, convocarea, care cuprinde, printre altele, și arătarea ordinii de zi, este publicată în M.O. Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate tocmai pentru a se asigura informarea acționarilor cu privire la ordinea de zi a adunării generale a acționarilor.
Curtea a mai reținut că norma legală criticată nu instituie nici o între acționarii minoritari și cei majoritari, ci stabilește că propunerile de ordinea de zi se pot face numai în anumite condiții, de natură a respecta dreptul la informare al acționarilor, iar luarea unei decizii să fie în cunoștință de cauză. De altfel, se poate lesne observa grija legiuitorului în acest sens, mai cu seamă din dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990.
în acest context, instanța de fond corect a reținut că Adunarea Generală din 27.04.2010 a fost nelegal constituită, întrucât acționarii convocați să participe au reprezentat capitalul social de 1.662.275 mii lei (aferent unui număr de 66.491 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei fiecare), adică capitalul social redus ca urmare a divizării aprobate de AGEA/ 24.07.2004, a cărei nulitate a fost constatată prin Decizia nr.3070/24.11.2009 a î.C.C.J. Prin anularea hotărârii AGEA/24.07.2004 capitalul social și patrimoniul pârâtei au revenit la valorile anterioare divizării, iar faptul că divizarea de principiu aprobată prin Hotărârea AGA/26.03.2003 a fost menținută este irelevant în cauză, divizarea concretă fiind cea care a fost adoptată în frauda acționarilor și a fost sancționată de instanță. Prin urmare, pentru a fi legal constituită și a putea delibera valabil asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, Adunarea Generală a Acționarilor pârâtei din 27.04.2010 trebuia să fie constituită din acționarii reprezentând capitalul social total avut de pârâtă anterior divizării, adică în valoare de 2.542.275 mii lei, reprezentat prin 101.691 acțiuni.
Totodată, Curtea a constatat că diferența de reglementare dintre societățile deschise și cele închise, în ceea ce privește stabilirea ordinii de zi, se datorează situației specifice în care se află acestea din urmă, în sensul că documentele lor constitutive prevăd restricții privind libera transferare a acțiunilor și interzic orice distribuire de valori mobiliare către public. Astfel, diferența de regim juridic dintre cele două societăți, sub aspectul stabilirii ordinii de zi, este justificată în mod obiectiv și rezonabil.
Atâta timp cât în cauza de față s-au invocat inclusiv aspecte referitoare la punerea și implicit refuzul în a deciziei nr. 3070/2009 a îCCJ, Curtea a considerat că acesta este și argumentul pentru care încă odată în plus se impune ca dispoziția legală criticată să se aplice tuturor persoanelor juridice aflate în ipoteza normei, fără discriminări și fără excepții.
Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligației de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenționarea în convocator a ordinii de zi au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligația de informare a asociaților din partea societății cu privire la data și ordinea de zi a adunării generale, precum și modul și durata minimă a timpului scurs între momentul convocării și cel al ținerii ședinței au fost instituite de legiuitor în vederea protejării consimțământului asociaților și acordării posibilității acestora de a-și exercita votul în deplină cunoștință de cauză. Obligația de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită și să permită identificarea obiectivului urmărit. Voința socială se formează în organul de deliberare care este adunarea generală a asociaților/acționarilor, ca organ colectiv alcătuit din totalitatea asociaților/ acționarilor societății. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societății îl au în viața acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit, așa cum s-a arătat deja, anumite formalități privitoare la procedura convocării, formarea corectă a voinței sociale fiind indiscutabil legată de respectarea principiilor care guvernează procedura informării.
Informarea corespunzătoare a asociaților/ acționarilor asupra datei adunării și asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocării organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocări. Ca organ de deliberare, adunarea generală decide atât asupra problemelor obișnuite din viața societății, cât și asupra problemelor ce vizează elemente fundamentale ale existenței acesteia, decizia socială trebuind să respecte cerințele valabilității cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 din C.civ. Or, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării și convocarea defectuoasă a asociaților/acționarilor nu permite identificarea motivului determinant și a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipsește datorită absenței scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancțiunea nulității.
Nerespectarea obligației de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanța acestui element cu legea și ordinea publică societară. Formalitățile instituite pentru convocare și care urmăresc asigurarea formării corecte a voinței sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaților/acționarilor, ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ, și care astfel sunt protejați de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și mediul de afaceri.
De aceea, Curtea a înlăturat afirmațiile apelantei pârâte cu privire la faptul că ar fi fost nesocotite dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990R atâta timp cât materialele care au făcut obiectul discuțiilor purtate în cadrul AGA din 27.04.2010, au fost puse la dispoziția acționarilor interesați care au avut posibilitatea de consultare și informare corespunzătoare.
Așa fiind, Curtea a apreciat că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis cererea reclamantei în condițiile în care adunarea generală nu a fost convocată în mod legal.
(Judecător Nicoleta Țăndăreanu)
