C. civ.. art. 1066, art. 1073 Legea nr. 31/1990, art. 72. art. 73 alin. (1). art. 194 alin. (1)
Faţă de nulitatea absolută a clauzci penale (art. 10.1.1) din contractul de servicii şi administrare, invocată pe cale de excepţie de către pârâtă, constând în nesocotirea interesului general ocrotit de art. 72. art. 73 alin. (1), art. 194 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale. Tribunalul arbitral a reţinut următoarele: dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale sunt inaplicabile, întrucât obiectul prezentul litigiu nu se referă la caracterul răspunderii administratorilor faţă de societate în ipoteza pluralităţii acestora. Pretinsa contrarictate a clauzci penale cu art. 72 din Legea societăţilor comerciale nu a fost individualizată. Singura posibilă motivarea acestei contrarictăţi este aceea că răspunderea contractuală a pârâtului. în calitate de administrator, a fost stabilită faţă de asociaţii reclamanţi, nu faţă de societate. O clauză penală – ea însăşi o convenţie – are caracter obligatoriu, fiind subordonată exigenţelor principiului instituit de art. 969 C. civ. în condiţiile în carc contractul de servicii şi administrare conţinând respectiva clauza penală (art. 10.1.1, a cărui nulitate absolută se invocă) a fost semnat de toţi asociaţii SC
A. SRL. nu se poate invoca post factum ineficacitatea clauzei penale. De asemenea, răspunderea pârâtului, în calitate de administrator, faţă de SC A. SRL are caracter contractual nu numai prin raportare la art. 72 din Legea societăţilor comerciale, ci prin raportare la contractul de mandat reprezentat chiar de contractul de servicii şi administrare. Clauza penală din contractul de servicii şi administrare stabileşte modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de reclamanţii acţionari, în deplină concordanţă atât cu art. 1066 C. civ., cât şi cu art. 969 C. civ., motiv pentru care Tribunalul arbitral a respins excepţia nulităţii absolute a clauzei penale.
Nulitatea absolută a clauzei penale se impune a fi admisă, în opinia pârâtului, pentru considerentul că în contractul de servicii şi administrare este instituit cumulul clauzei penale cu daunele compensatorii (art. 10.3). Articolul 10.3 din contractul de servicii şi administrare însă se referă la daunele cominatorii, instituţie juridică distinctă de daunele compensatorii, in al doilea rând. potrivit art. 1073 C. civ.. obligaţiile trebuie îndeplinite întocmai şi la timp. astfel cum au fost asumate. Tot astfel, debitorul obligaţiei asumate poate fi obligat la executarea acesteia, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii.
Articolul 10.3 din contractul de servicii şi administrare nu instituie cumulul clauzei penale cu daunele cominatorii, ci stabileşte posibilitatea de obligare a pârâtului administrator la plata unei sume de titlu de daune cominatorii dacă nu îşi execută voluntar obligaţia stabilită prin mecanismul clauzei penale. Funcţia daunelor cominatorii, simple ameninţări la adresa debitorului contractual, a fost consacrată de art. 10.3 în deplină concordanţă cu sistemul român de drept, motiv pentru care soluţia de respingere a excepţiei nulităţii absolute a clauzei penale a fost menţinută.
Sentinţa arbitrală nr. 75 din 13 aprilie 2007
