Legea nr. 31/1990 art. 117 alin. (5)
Nesemnarea convocatorului de către toţi acţionarii nu atrage nevalabilitatea acestuia.
Nici dispoziţiile statutare exprese, care prevăd semnarea convocatorului de către acţionarii care au luat la cunoştinţă de acesta şi nici dispoziţiile art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu condiţionează valabilitatea convocatorului de semnarea lui de către toti acţionarii.
Decizia nr. 14 din 3 februarie 2010
Prin sentinţa nr. 19 din 09.06.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins excepţia lipsei de interes şi totodată s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictor cu pârâtul SC A.93 S. SA Iaşi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor din cadrul pârâtei SC A.93 S. SA având nr. 1 din 23.07.2004, nr. 2/24.07.2004 nr. 2/09.04.2005 şi nr. 3/15.06.2005, justificat de faptul că procedura convocării acţionarilor a fost nelegală.
Respectând regula de drept potrivit căreia cenzurarea efectelor unei situaţii juridice se realizează în raport dc dispoziţiile legale în vigoare la data consumării ei (tempus regit actum), tribunalul a constatat că, în speţă, procedurile de convocare ale acţionarilor au fost efectuate în conformitate cu normele de drept incidente la acca epocă.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond al primului ciclu procesual rezultă că procedura de convocare s-a realizat prin afişare la sediul societăţii pârâte, convocatoarele fiind semnate de către acţionarul SC V.W. SRL şi contrasemnate de administratorul societăţii pârâte, iar convocările conţineau locul şi data ţinerii adunărilor, precum şi ordinea de
zi cu menţionarea detaliată a tuturor chestiunilor ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor.
Accastă modalitate dc convocarc respcctă întrutotul dispoziţiile art. 117 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 31/1990, ce erau în vigoare la data punerii în practică şi au fost abrogate ulterior prin Legea nr. 441/2006.
Tribunalul a mai reţinut că, prin hotărârea nr. 1 din 18.02.2002 adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC A.93 S. SA a completat art. 13 al Statutului societăţii, introducând alin. (7), conform căruia convocarea adunărilor generale se putea realiza şi în forma stipulată la art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, nu este operant în cauză art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, ce nu permite folosirea acestui mod de convocare dacă este interzis prin actul constitutiv al societăţii sau prin dispoziţii legale.
Nu poate fi primită critica reclamantei conform căreia convocatoarele trebuiau să fi semnate dc către toţi acţionarii întrucât, din interpretarea gramaticală şi logică a art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/19909, nu rezultă o asemenea concluzie.
Acest text nu impune condiţia menţionării în convocator a tuturor acţionarilor societăţii, ci doar a semnării convocatorului de către acţionarul care a luat cunoştinţă de cuprinsul acestui act cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării.
In consecinţă, tribunalul a considerat că procedura de convocare a adunărilor generale ale acţionarilor pârâtei SC A.93 S. SA a fost realizată cu respectarea exigenţelor legale.
Nefondată este şi a doua critică a reclamantei, ce vizează încetarea prevederilor art. 240 din Legea nr. 297/2004.
Acest articol face parte din capitolul VI al legii, cuprinzând dispoziţii speciale privind societăţile admise la tranzacţionare iar reclamanta nu a demonstrat că pârâta SC A.93 S. SA îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 213 din Legea nr. 297/2004 pentru ca o societate comercială să fie admisă tranzacţionarea pe o piaţă reglementată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Apelul este neîntemeiat.
Din procesul-verbal încheiat la 18.02.2002 curtea a reţinut că în şedinţa Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din aceeaşi dată s-a luat hotărârea de completare a prevederilor art. 13 din Statutul Socictăţii referitoare la modalitatea de convocare a adunării generale, atât apelanta C.C. cât şi numita S.A. fiind de acord cu propunerea de modificare a prevederilor statutare.
Această decizie, concrctizată în Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/18.02.2002, menţionată la Oficiul Registrului Comerţului, prevedea ca modalitatea de convocare a adunării generale afişarea la sediul societăţii, însoţită de un convocator cc urma să fie semnat şi datat de acţionarii ce au luat la
cunoştinţă dc convocare, cu cel puţin 15 zile înainte de data prevăzută pentru adunare.
In speţă, apelanta a contcstat legalitatea convocării motivat dc menţionarea, în cuprinsul convocatorului, doar a acţionarului ce deţine 50% din capitalul social (SC V.W. SRL), nu şi a celorlalţi acţionari (S.A. şi alte persoane fizicc, inclusiv apelanta), ce deţineau procentul de 50% din capital.
Curtea de apel nu a primit această susţinere.
Potrivit modificărilor aduse statutului socictăţii în ccea ce priveşte modalitatea de convocare, modificări aprobate de acţionari (inclusiv de apelantă şi numita S.A.) convocarea s-a făcut prin afişare la sediul instanţei – aspect necontestat în cauză – iar convocatorul a fost semnat, parafat şi datat de reprezentantul acţionarului majoritar SC V.W. SRL.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal al comisiei de cenzor, în perioada anterioară şedinţelor contestate aveau calitatca dc acţionari ai socictăţii intimate SC V.W. SRL, cu un procent de 50,024% din capitalul social, S.A., cu un procent de 40,005% precum şi acţionari persoane fizice, cu un procent de 9,971% din capital.
Faţă de dispoziţiile exprese şi neechivoce cuprinse în statutul societăţii, astfel cum au fost modificate prin voinţa acţionarilor, potrivit cu care afişarea este „însoţită dc un convocator carc va fi semnat şi datat de acţionarii care au luat cunoştinţă de acesta”, curtea nu a primit critica apelantei referitoare la nelegalitatea convocării ca urmare a semnării convocatorului doar de către acţionarul majoritar.
Deşi apelanta a susţinut că fiecare dintre convocatoarele contcstate trebuiau să fie semnate de toţi acţionarii pentru a fi valabile, curtea a constatat că nici dispoziţiile statutare şi nici cele ale art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 invocate în apel nu condiţionează valabilitatea convocării de semnarea convocatorului de către toţi acţionarii.
Prin urmare, instanţa a respins ca nefondată şi critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 precum şi a prevederilor relevante cuprinse în statutul societăţii.
Totodată, curtea a respins şi motivul de apel referitor la nepronunţarea instanţei de fond asupra exccpţiei nulităţii absolute a convocărilor a adunării generale şi implicit a hotărârilor A.G.A. având în vedere faptul că temeiul acestei excepţii este acelaşi cu ccl al cererii principale şi a fost analizat prin hotărârea apelată.
Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, curtea l-a respins, iar în temeiul dispoziţiilor art. 298 C. proc. civ. a păstrat hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
