Legea nr. 85/2006, republicată, art. 75 alin. 1
Judecătorul sindic, nu poate să aplice prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată şi să constate că este vorba despre o eroare esenţială în pronunţarea ordonanţei de plată, emise anterior deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţa pretinsă de titularul cererii de chemare în judecată şi că debitoarea a fost eliberată de plată, câtă vreme aceleaşi aspecte legate de creanţă au făcut obiectul unei cercetări judecătoreşti şi s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
Prin sentinţa nr. 2297 din 28 iunie 2010, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr. 15/96/2009 a respins contestaţia creditoarei S.C. B.F. S.R.L. prin lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L. Târgu – Mureş împotriva măsurii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de înlăturare a acestei creditoare din tabelul datoriilor debitoarei S.C. G. & B.I. S.R.L. şi a stabilit în favoarea fostului administrator judiciar G.M.C. S.P.R.L. Târgu-Mureş suma de 2.110,80 lei compusă din 2.000 lei onorariu şi 110,80 lei cheltuieli de procedură de administrare judiciară în perioada 23.02.2009 – 28.02.2010.
În soluţionarea contestaţiei judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 342 din 23 februarie 2009 s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitoarei S.C. G. & B.I. S.R.L., la solicitarea creditoarei S.C. B.F. S.R.L. prin lichidator S.C. G.M.C. S.P.R.L. şi a fost bazată pe existenţa Sentinţei civile nr. 1471 din 27 octombrie 2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, prin care s-a admis cererea de emitere a somaţiei de plată împotriva debitoarei S.C. G. & B.I. S.R.L. pentru sumele de 25.000 lei – contravaloarea facturii fiscale 1078651 din 5 octombrie 2005 şi 6139,14 lei dobândă legală. Susţinând că debitul a fost achitat cu chitanţa nr. 3873710 din 11 decembrie 2006, societatea a declarat recurs soluţionat prin decizia nr. 491/R/14.05.2009, în sensul respingerii, cu argumentul principal că plata fiind făcută anterior pronunţării sentinţei nr. 1471/2008, nu poate reprezenta datoria pe care recurenta o avea faţă de creditoare şi în plus, nu a înţeles nici să uziteze de căile de atac legale pentru anularea hotărârii,
Cu toate acestea, judecătorul sindic a reanalizat contextul în care s-a făcut respectiva plată şi a precizat că se poate presupune că acţionarea în instanţă pentru recuperarea creanţei s-a realizat fără ştirea administratorului creditoarei, astfel că în lipsa conlucrării între lichidator şi fostul administrator, acesta din urmă nu a avut posibilitatea să dea explicaţii pentru lămurirea situaţiei. Judecătorul sindic a ajuns la concluzia că debitoarea a fost eliberată de plată în mod real încă înainte de hotărârea instanţei prin care a fost emisă somaţia de plată şi prin urmare a făcut aplicarea art. 75 alin. 1 din republicată, considerând că este vorba despre o eroare esenţială în pronunţarea ordonanţei de plată, produse din lipsa dovezii de plată. Judecătorul sindic a mai invocat în considerente şi prevederile art. 371/5 lit. a Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte onorariul lichidatorului judiciar G.M.C. S.P.R.L., judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 83 din 21 ianuarie 2008 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei S.C. B.F. S.R.L., fiind desemnat în calitate de lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L., iar la cererea acestei s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitoarei S.C. G. & B.I. S.R.L., prin sentinţa din 23 februarie 2009, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar acelaşi practician în , onorariul fixat de instanţă fiind de 2000 lei/lună + 10% din valoarea sumelor încasate. Prin încheierea din 1 martie 2010 s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G.M.C. S.P.R.L. cu L.F. I.P.U.R.L., având în vedere situaţia de incompatibilitate.
Judecătorul sindic a considerat că luarea în considerare a celor 13 luni scurse de la desemnare şi până la înlocuire, nu are nicio justificare suma de 2110,80 lei cu titlu de onorariu a fostului administrator judiciar fiind exagerată, problema remuneraţiei practicianului în insolvenţă trebuind abordată din perspectiva unei proporţionalităţi între valoarea ei şi prestată, a rezonabilităţii pretenţiilor în raport de eforturile depuse pentru realizarea drepturilor creditorilor.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea S.C. B.F. S.R.L. prin lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L., care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de a exclude recurenta din tabelul datoriilor debitoarei intimate.
În motivarea recursului s-a arătat că, cea mai importantă dovadă a certitudinii creanţei sale este balanţa sintetică de verificare din decembrie 2006 a S.C. G. & B.I. S.R.L., document pe care judecătorul sindic nu l-a avut în vedere şi din analiza căruia rezultă logic că, la data de 11 decembrie 2006, societatea debitoare nu putea să plătească societăţii creditoare suma de 25.000 lei din moment ce la rulaj la ieşiri avea doar suma de 9.201 lei.
Recurenta a precizat că, chitanţa nr. 3873710 din 11 decembrie 2006 a fost întocmită ulterior deschiderii procedurii, în încercarea de a induce instanţa în eroare.
S-a mai invocat faptul că administratorul de fapt şi de drept al S.C. B.F. S.R.L. este B.A.A. şi nu C.A., cum greşit afirmă instanţa şi dacă totuşi S.C. G. & B.I. S.R.L. ar fi achitat numitului C.A., persoană străină cauzei, suma datorată, acesta are o acţiune în regres faţă de respectiva persoană în vederea restituirii sumei.
Recurenta a subliniat că declaraţia autentificată sub nr. 340 din 23 februarie 2010 a lui C.A., dată în faţa notarului, reprezintă un act nou, produs ulterior soluţionării recursului, ce nu poate fi probă utilă şi concludentă soluţionării cauzei, iar creanţa recurentei este stabilită în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească, fiind constatată prin titlu executoriu.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi practicianul în insolvenţă G.M.C. S.P.R.L. Târgu-Mureş, solicitând modificarea în sensul admiterii sumelor solicitate cu titlu de onorariu administratorului judiciar cuvenit şi calculat conform sentinţei nr. 342 din 23 februarie 2009. Recurentul a precizat că nu a depus ofertă în dosarul respectivei debitoare şi că judecătorul sindic în mod greşit l-a desemnat ca administrator judiciar şi că nu s-a avut în vedere faptul că în cursul lunii martie 2009 administratorul debitoarei a pus în vedere administratorului judiciar faptul că urmează a preda contabilitatea societăţii şi a achita pasivul debitoarei. De asemenea, s-a invocat faptul că s-au efectuat toate notificările de început de procedură iar în baza atribuţiilor legale, recurentul s-a deplasat la sediul debitoarei şi termenele acordate s-au fondat exclusiv pe promisiunile administratorului debitoarei. S-a invocat şi textul art. 4 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Debitoarea S.C. G. & B.I. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, motivând că, judecătorul sindic în mod corect a reţinut că Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice între părţi, că administratorul de drept al societăţii a contestat încă de la început existenţa datoriei dar s-a lăsat la atitudinea duplicitară şi neprofesională a administratorului judiciar G.M.C. S.P.R.L. care avea dublă calitate de lichidator judiciar al pretinsului creditor şi administrator judiciar al debitoarei, neavând interes sau bună credinţă de a analiza obiectiv situaţia, susţinând achitarea datoriei potrivit probelor de la dosar: chitanţa în original, adresa emisă de furnizoarea chitanţierului, declaraţia autentică a fostului administrator B.A.A. precum şi cea a persoanei care a încasat suma şi a emis chitanţa, respectiv C.A. S-a mai făcut precizarea că d-ul Bara, la data emiterii chitanţei era deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc.
În ceea ce priveşte recursul administratorului judiciar G.M.C. S.P.R.L. declarat pentru onorariul pretins, intimata a subliniat că acesta cu ştiinţă a încălcat dispoziţiile art. 31 alin. 1 lit. a raportat la art. 30 alin. 3 din O.U.G. nr. 86/2006 şi că în baza art. 22 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ar fi avut obligaţia de a notifica instanţei refuzul numirii în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa art. 304/1 Cod procedură civilă, instanţa a constat că recursul creditoarei S.C. B.F. S.R.L. este fondat iar cel formulat de practicianul în insolvenţă G.M.C. S.P.R.L., în nume propriu, este nefondat.
Judecătorul sindic a făcut o greşită interpretare şi aplicare a textului art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată, în raport de actele dosarului, deoarece din moment ce deschiderea procedurii generale a insolvenţei s-a dispus la cererea creditoarei S.C. B.F. S.R.L. tocmai pentru suma de 25.000 lei, contravaloarea facturii fiscale 1078651, cu dobânda aferentă, înseamnă că la data respectivă judecătorul sindic a verificat condiţiile de admisibilitate ale respectivei creanţe. Chiar dacă somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat faţă de fondul pretenţiilor, în cazul dedus judecăţii autoritatea de lucru judecat intervine prin existenţa hotărârii de deschidere a procedurii, hotărâre rămasă irevocabilă în contextul în care chiar instanţa de recurs a apreciat că deşi chitanţa 3873710 din 11 decembrie 2006 este autentică şi s-a efectuat realmente o plată, conţinutul documentului nu atestă că aceasta s-ar fi făcut în considerarea obligaţiei reflectate de factura fiscală 1078651 din 5 octombrie 2005.
Judecătorul sindic ulterior datei rămânerii irevocabilă a sentinţei de deschidere a procedurii tocmai pentru respectiva sumă, nu mai putea, fără să încalce autoritatea de lucru judecat, să repună în discuţie şi să reanalizeze aspectele legate de caracterul cert al respectivei creanţe.
În ceea ce priveşte onorariul administratorului judiciar G.M.C. S.P.R.L., judecătorul sindic a reţinut în mod corect că nu se justifică a se lua în considerare cele 13 luni scurse de la desemnare şi până la înlocuire şi i-a acordat onorariu de 2000 lei, aşa cum a fost fixat de instanţă şi cheltuielile de administrare suportate din fondurile proprii în perioada 23.02.2009 – 28.02.2010. Într-adevăr, starea de incompatibilitate presupune şi manifestarea unei atitudini principiale şi în acelaşi timp în conformitate cu dispoziţiile legii pentru încetarea stării de incompatibilitate, chiar şi în situaţia în care a fost desemnat din eroare. Termenele repetate care s-au acordat, aşa cum susţine chiar şi practicianul în insolvenţă, pe baza promisiunilor făcute de administratorul debitoarei, nu justifică pretenţiile administratorului judiciar. Notificările de început de procedură şi chiar deplasarea la sediul debitoarei în vederea obţinerii documentelor contabile şi formularea unei plângeri penale, sunt acoperite de onorariul acordat iar perioadele de timp de la desemnare şi până la înlocuire, nu justifică pretenţiile recurentului, fapt confirmat chiar şi prin modul în care s-a argumentat recursul, din care rezultă că în perioada respectivă s-au acordat termene peste termene în vederea predării documentelor contabile, al planului de reorganizare şi achitării pasivului debitoarei.
Starea de incompatibilitate fiind evidentă, demersurile procedurale fiind cele prezentate şi de recurent, judecătorul sindic în mod corect a stabilit în favoarea fostului administrator judiciar suma de 2110,80 lei, ţinând cont de proporţionalitatea între valoarea remuneraţiei şi munca prestată, independent de cauzele car au determinat volumul de muncă, dar, ţinându-se cont şi de rezonabilitatea pretenţiilor.
Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va respinge recursul administratorului judiciar G.M.C. S.P.R.L. Târgu-Mureş, dar va admite recursul creditoarei S.C. B.F. S.R.L., prin lichidator judiciar şi va modifica în parte sentinţa în sensul că va admite contestaţia creditoarei împotriva măsurii administratorului judiciar L.F. I.P.U.R.L. de înlăturare a creditoarei recurente din tabelul datoriilor debitoarei S.C. G. & B.I. S.R.L.
