O reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant nu poate fi realizată decât prin acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiilor publice pe care le-ar fi ocupat, dacă nu ar fi fost concediat ilegal.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. II civ., de cont. adm . şi fisc., sent. nr. 1014/18 octombrie 2011
Prin acţiunea înregistrată reclamantul TDJ a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Bistriţa Năsăud să o oblige pe aceasta la plata drepturilor salariale constând în diferenţele rezultate între salariile indexate, majorate şi reactualizate pe care le-ar fi primit în calitate de funcţionar public numit în funcţiile publice de execuţie pe care le-ar fi ocupat in cadrul prefecturii (dacă nu era concediat abuziv) şi salariile indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat în calitate de angajat cu contract de muncă, în cadrul prefecturii, pe postul de consilier grad I-A pentru perioada 01.08.2000 – până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie, actualizate cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii; diferenţele dintre celelalte drepturi salariale (prime, indemnizaţii, tichete de masă, premii, etc.) de care ar fi beneficiat în calitate de funcţionar public numit în funcţiile publice pe care le-ar fi ocupat în cadrul prefecturii şi celelalte drepturi salariale (prime, indemnizaţii, tichete de masă, premii,etc.) de care ar fi beneficiat în calitate de angajat cu contract de muncă în cadrul prefecturii pentru perioada cuprinsă între data de 01.08.2000 – până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie, actualizate cu rata inflaţiei la data efectuării plaţii; să fie obligată pârâta la plata către bugetul consolidat al statului, a contribuţiilor datorate de către angajat şi angajator, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere, calculate până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie; să fie obligată pârâta la întocmirea şi depunerea declaraţiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituţiile abilitate ale statului pe întreaga perioada 01.08.2000 – până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie, cu întocmirea fişelor fiscale pe numele său pentru perioada 01.08.2000 – până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie; obligarea pârâtei la consemnarea în carnetul de muncă a tuturor modificărilor salariale care au intervenit în perioada 15.07.2000 – până la data numirii efective în funcţia publică de execuţie. De asemenea, să fie obligată pârâta să execute obligaţia de numire a reclamantului în funcţia publică de consilier superior în cadrul Instituţiei Prefectului – Judeţul Bistriţa-Năsăud, în termen de cel mult 15 zile de la data devenirii irevocabile a hotărârii pronunţate în prezentul litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul a fost angajat al Prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud, în calitate de director al Direcţiei Resurse Umane, până la data de 28.06.2000, când s-a dispus concedierea sa prin Ordinul Prefecturii nr. 290/28.06.2000.
Această măsură a fost contestată prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 566l/2000 al Judecătoriei Bistriţa, acţiune prin care s-a solicitat anularea ordinului menţionat mai sus şi reîncadrarea în funcţia avută, cu obligarea la plata drepturilor băneşti calculate de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reîncadrare.
Prin sentinţa civilă nr. 837/5.03.200l Judecătoria Bistriţa a admis în parte contestaţia promovată, dispunând reîncadrarea petentului în postul de consilier – expert gr. I A, cu obligarea Prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud la plata drepturilor salariale aferente perioadei 13.07.2000 – 28.02.200l, precum şi în continuare, până la reîncadrarea în muncă, respingându-se petitul privind plata indemnizaţiei de conducere.
Din considerentele acestei sentinţe, dat fiind obiectul prezentului dosar – obligarea pârâtei Instituţia Prefectului Jud. Bistriţa-Năsăud la plata diferenţelor salariale dintre cuantumul salariilor indexate, majorate şi reactualizate pe care le-ar fi primit în calitate de funcţionar public numit în funcţie publică de execuţie şi pe le-ar fi ocupat în cadrul pârâtei (dacă nu era concediat) şi salariile de care a beneficiat ca şi angajat cu contract de muncă pe postul de consilier gr. I A, pentru perioada l.08.2000 – l3.l0.20l0, tribunalul reţine ca relevant aspectul că judecătoria a statuat că, deşi în motivarea în drept a ordinului atacat sau menţionat şi dispoziţiile art. 98 lit. d din Legea nr. 188/l999, privind statutul funcţionarilor publici, acest text nu era aplicabil în condiţiile în care la data emiterii ordinului contestatorul nu avea calitatea de funcţionar public (nefiind îndeplinite condiţiile de depunere a jurământului – fapt recunoscut de părţi, nici cele impuse de art. 2 alin. 3 – numirea de către conducătorul autorităţii publice, ca funcţionar public”, iar pe de altă parte, reîncadrarea în postul de director al direcţiei de resurse umane nu putea fi dispusă, în contextul în care, la data emiterii Ordinului nr. 290/28.06.2000, acest post fusese desfiinţat concomitent cu desfiinţarea direcţiei respective.
Aşa fiind, în urma respingerii recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 837/2001 a Judecătoriei Bistriţa, prin decizia civilă nr.499/R/2001 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, era instituită în sarcina Prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud obligaţia reîncadrării reclamantului în postul de consilier-expert gr. I A.
Cele două hotărâri judecătoreşti menţionate au fost desfiinţate de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr. l485/l0.04.2004 , în recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă, consecinţa fiind respingerea contestaţiei formulate de petentul TDJ.
Ulterior, încadrarea contestatorului pe postul de consilier gr. IA a intervenit ca urmare a pronunţării hotărârii din 29.07.2008 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Teodorescu împotriva României.
Aspectele referitoare la raporturile de muncă ale reclamantului, are reîncadrării acestuia în cadrul instituţiei pârâte, au făcut obiectul dosarului nr. 4736/ll2/20l0 al Tribunalului BN, angajatorul fiind obligat la încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, cu indicarea precisă a condiţiilor în care să se realizeze această operaţiune.
Apoi, prin Ordinul nr. 220/l3.l0.20l0 emisă de Prefectul jud. Bistriţa-Năsăud s-a dispus, începând cu data de l4.l0.20l0, încetarea raporturilor de muncă stabilite în baza contractului de muncă nr. 3l/l5.0l.2009 încheiat cu reclamantul, iar prin sent. civ. nr. ll95/l.06.20ll a Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia civilă, s-a constatat nulitatea absolută a acestui act.
In acest context, reclamantul şi-a precizat pretenţiile formulat în dosarul de faţă, în sensul acordării despăgubirilor băneşti pentru perioada l.08.2000 – l3.l0.20l0, când a intervenit cea de a doua concediere a sa.
Faţă de cele expuse anterior, rămâne de stabilit în ce măsură pretenţiile pecuniare ale reclamantului şi izvorând din pretinsa echivalare de drept a funcţiei contractuale cu funcţia publică corespunzătoare, sunt întemeiate.
Astfel, ulterior concedierii reclamantului prin Ordinul nr.290/28.06.2000, prin Ordinul nr. 370/28.07.2000 emis de Prefectul Jud. Bistriţa-Năsăud, la art. l au fost stabilite funcţiile publice de conducere şi de execuţie, precum şi echivalarea acestora cu funcţiile existente, conform anexei, parte integrantă a ordinului, în temeiul art.22 alin.2 teza II-a din Legea nr. l88/l999 şi art. IV din OUG nr. 82/2000, dispoziţii legale invocate în preambulul ordinului, realizându-se echivalarea funcţiei de „inspector special gr. I A din OUG nr. 24/2000, anexa II/I cu funcţia de execuţie „cu funcţia de execuţie consilier, categoria A, cls.1, gr.1” .
Legea nr. l88/l999 publicată în MO din 8.l2.l999, menţiona la cap.10 „Dispoziţii finale şi tranzitorii”, art.97 alin.1-2, că „ funcţionarii care la data intrării în vigoare a legii sunt încadraţi pe perioadă nedeterminată în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice , vor fi numiţi în funcţiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare”, iar pentru funcţionarii care la data intrării în vigoare a legii ocupau o funcţie publică de conducere într-o asemenea autoritate/instituţie, se stipula susţinerea examenului de atestare pe post (condiţiile de desfăşurare ale acestui examen urmând a fi stabilite printr-o hotărâre de guvern).
Conf.art.104, această lege a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în MO, deci la data de 8.0l.2000, iar procedura atestării pe post pentru funcţiile de conducere a fost reglementată, într-adevăr, ulterior prin HG nr.452/2000 publ. MO din l5.06.2000, art.11 prevăzând că examenele de atestare pe post pentru numirea în funcţiile publice de conducere constau în susţinerea unei lucrări scrise şi în prezentarea la un interviu.
In aplicarea acestor dispoziţii legale, s-a emis Ordinul nr. 354/l7.07.2000, privind numirea comisiei de atestare a din aparatul propriu al Prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud, data desfăşurării atestării fiind stabilită la 31.07.2000, în preambulul ordinului invocându-se disp. art. 97 alin.2 din Legea nr. l88/l999 şi art.26 din OUG nr. 82/2000, începând cu data de l.08.2000 procedându-se la emiterea unor ordine de către prefect pentru numirea în funcţiile publice de execuţie (cu titlu exemplificativ, reclamantul a depus Ordinul nr. 403/l.08.2000, privindu-l pe ZN – consilier categoria A, cls. I, gr.1, persoană care ocupa la acel moment funcţia de insp. I A, în cadrul serviciul administrativ, funcţie deţinută şi de reclamant, după cum rezultă din menţiunile carnetului de muncă, poz.59).
De menţionat că şi în cuprinsul Ordinul nr. 403/l.08.2000 se invocau prevederile art. 97 din Legea nr. l88/l999, modificată şi completată de OUG nr. 82/2000, coroborată cu art.14 din HG nr.452/2000, deşi această hotărâre de guvern reglementa atestarea pe post în funcţii publice de conducere, însuşi titlul hotărârii fiind „organizarea şi desfăşurarea examenului de atestare pe post a funcţionarilor care ocupă funcţii publice de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice”,
Dincolo de aceste neconcordanţe, se impune a fi subliniat că OUG nr. 82/2000 publicată în MO din 28.06.2000, în aplicarea căreia a şi fost emis ordinul nr.354/l7.07.2000, la pct.26 modifica disp.art.97 alin. 1 şi 2 din L.l88/l999, în sensul că” funcţionarii încadraţi pe perioadă nedeterminată în cadrul autorităţilor/instituţiilor publice, vor fi numiţi în funcţiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, până la 3l.07.2000”, alin.2 stipulând obligativitatea susţinerii examenului de atestare pe post pentru funcţionarii care ocupă o funcţie publică de conducere.
Art.4 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, stipula că „la stabilirea funcţiilor publice pentru fiecare autoritate sau instituţie publică, potrivit art.22 alin.2 teza a II-a din Legea nr. l88/l999, se va realiza şi echivalarea dintre funcţiile publice respectiv pe grade şi clase şi funcţiile de specialitate pe grade şi trepte profesionale prev. în anexele la OUG nr.24/2000”, publicată în MO din 3l.03.2000), act normativ ce reglementa sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, în anexa 2 I pct.1 menţionându-se şi funcţia de execuţie „insp. sp.gr.I A” .
Prin Ordinul nr. 283/30.09.2003 s-au stabilit criteriile suplimentare pentru reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al prefectului (art.2 din acest ordin), situaţia privind calculul punctajelor pentru reîncadrarea personalului conf. Legea nr. 16l/2003 – criterii generale, făcând obiectul anexei nr.1.
Legea nr. l6l/2003 stipula în titlul III „Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici”, la art. 17 (1) lit. a) că „Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi numiţi în funcţiile publice prevăzute în anexa la prezentul titlu, dacă desfăşoară una dintre activităţile prevăzute la art. 2 alin. (3) şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în limita funcţiilor publice stabilite conform art. XVI”.
Ordinul nr. 2l8/27.05.2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici publicat în MO din 4.06.2003, stabilea punctajele necesare reîncadrării în funcţiile publice, punctaje care însumate determinau în cazul reclamantului un punctaj superior celui de 7, minimul necesar pentru reîncadrarea în funcţia publică conform Legii nr. l6l/2003 (a se vedea anexa 1, art. 2 lit. a-d coroborat cu art. 4, precum şi art. 1 lit. a-b din Ordinul nr. 283/30.09.2003).
Aşa fiind, este pertinentă şi perfect susţinută de actele normative succesive arătate, pretenţia reclamantului privind îndreptăţirea sa la pretinderea diferenţelor băneşti izvorând din echivalarea de drept a funcţiei contractuale cu funcţia publică de consilier categoria A, cls. I gr.1, respectiv consilier I grad superior (ulterior datei de 1.10.2003), numirea în funcţiile publice corespunzătoare ca urmare a echivalării fiind obligatorie. în temeiul art. 97 alin.1 din Legea nr. 188/l999 şi art. 4 din OUG nr. 82/2000, începând cu data de 1.08.2000, precum şi ulterior datei de 1.10.2003.
O reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant nu poate fi realizată decât prin acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiilor publice pe care le-ar fi ocupat, dacă nu ar fi fost concediat ilegal, cu menţiunea că în condiţiile în care, la data emiterii ordinului nr.290/28.06.2000, funcţia pe care o ocupa nu era încă echivalată cu o funcţie publică (în cadrul Prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud aceasta realizându-se abia începând cu 1.08.2000, ulterior emiterii ordinului nr. 354/17.07.2000), nu se putea dispune decât restabilirea situaţiei anterioare prin prisma principiului consacrat de art. 78 alin. 2 Codul muncii, adică în funcţia contractuală deţinută la data concedierii.
Expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul CF, însuşită de ambele părţi prin neformularea unor obiecţiuni cu privire la sumele rezultate în urma calculelor evidenţiate pe larg în cuprinsul raportului de expertiză depus la dosar, a reliefat că sumele nete cuvenite reclamantului pentru funcţia publică de execuţie – consilier I gradaţia 1, pentru perioada 1.08.2000-13.10.2010, fără a fi luată în calcul indemnizaţia de conducere pretinsă pentru perioada 1.08.2000-30.09.2003, este de 59.353 lei, luându-se evident în calcul sumele de bani stabilite prin decizia civilă nr. 125/R/2010 a Curţii de Apel Cluj care a modificat sentinţa civilă nr. 348/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (vizând perioada 15.07.2000-14.01.2009), precum şi drepturile salariale încasate în perioada ianuarie 2009-octombrie 2010.
În aceste condiţii, tribunalul va admite în parte pretenţiile formulate de reclamant în sensul că va obliga pârâta să-i plătească suma de 59.535 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei 1.08.2000-13.10.2010 pentru funcţia publică de consilier I, gradaţia I, sumă care va fi actualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii, va obliga pârâta la plata către bugetul consolidat al statului a contribuţiilor datorate de către angajator, în cuantum de 11.497 lei (pct. 8, coloana 4, din tabelul expertizei contabile) pentru perioada 1.08.2000-13.10.2010 şi a celor datorate de angajat (calculate pentru aceeaşi perioadă şi funcţia publică de consilier I, gradaţia I) în suma de 18.926 lei, (pct. 4, coloana 4 din tabelul expertizei contabile), va obliga pârâta la întocmirea şi depunerea declaraţiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituţiile abilitate ale statului pentru întreaga perioadă 1.08.2000-13.10.2010, precum şi la întocmirea corespunzătoare a fişelor fiscale aferente calităţii de funcţionar public pentru perioada menţionată anterior.
Totodată va obliga pârâta la consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a tuturor modificărilor salariale aferente funcţiei publice pentru perioada 1.08.2000-13.10.2010, numai în condiţiile efectuării tuturor viramentelor către bugetul consolidat al statului a contribuţiilor datorate de către angajator şi angajat, precum şi a inserării în carnetul de muncă a tuturor modificărilor presupuse de salarizarea corespunzătoare publice de execuţie de consilier I gradaţia 1, putându-se da eficienţă principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant, ca urmare a neaplicării întocmai a dispoziţiilor legale incidente funcţiei publice de către instituţia pârâtă.
Instanţa a apreciat ca neîntemeiate pretenţiile reclamantului privind plata sumei totale de 79.153 lei, precum şi stabilirea efectuării vărsămintelor către bugetul consolidat al statului a contribuţiilor datorate de angajator şi angajat (24792 lei, respectiv 16768 lei, a se vedea coloana 3 din tabelul aflat la fila 125 dosar), prin includerea indemnizaţiei de conducere în perioada 1.08.2000 – 30.09.2003, în condiţiile în care, aşa cum s-a relevat anterior, art. 11 din HG nr. 452/2000 publicată în MO din 15.06.2000 reglementa necesitatea organizării unui examen de atestare pe post, constând în susţinerea unei lucrări scrise şi prezentarea la un interviu, nefiind cert faptul că dacă reclamantul s-ar fi prezentat la acest examen pentru funcţia publică de conducere l-ar fi şi promovat (încă o dată subliniem că prin Ordinul nr. 354/17.07.2000 a fost numită comisia de atestare a funcţionarilor publici din aparatul propriu al Prefecturii Judeţului Bistriţa-Năsăud, procesul verbal întocmit la 19.07.2000, relevând rezultatele acestui concurs, în cele din urmă emiţându-se ordinul nr. 371/28.07.2000 pentru numirea în funcţiile de conducere a 3 persoane – fila 212 dosar).
Reclamantul a mai susţinut aspectul că la data pronunţării sentinţei civile nr. 837/5.03.2011, postul de director al Direcţiei de Resurse Umane exista, deşi la data de 28.04.2000 când s-a dispus concedierea sa ilegală fusese desfiinţat, în condiţiile în care prin adresa nr. 3381/23.04.2002, Prefectura Judeţului Bistriţa-Năsăud recunoştea anunţarea organizării unui concurs pentru data de 6.03.2001 în vederea ocupării mai multor posturi, printre care şi cel de director a Direcţiei de Integrare Europeană şi Relaţii Externe.
Într-adevăr, la pct. 5 al adresei nr. 3381/2002 se recunoştea faptul că TD a solicitat participarea la concurs pentru postul de director mai sus menţionat, însă prefectul a înscris următoarea rezoluţie „Pentru concurs – Nu avem post de director la Direcţiei de Integrare Europeană”, motivul fiind necorelarea celor două anunţuri, respectiv anunţul nr. 33/2.02.2001 care cuprindea ca şi post vacant şi pe cel de director – Direcţia de Integrare Europeană şi Relaţii Externe şi anunţul nr. 39/5.02.2001 care stabilea concursul pentru data de 6.03.2001 în vederea ocupării unor posturi de conducere prin aparatul tehnic de specialitate, între acestea regăsindu-se 5 posturi de director (inclusiv la Direcţia Resurse Umane şi Relaţii cu Publicul) fără a se mai face referire la Direcţia de Integrare Europeană şi Relaţii Externe pentru care optase reclamantul.
Totodată, prin înscrisul intitulat „Răspuns la concluziile scrise” pag. 3, reclamantul a susţinut că în temeiul art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anul 2000 „Unitatea care îşi extinde sau reia activitatea într-o perioada de 12 luni de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de pentru motive prevăzute la art. 76 are obligaţia să încunoştinţeze în scris despre aceasta organizaţiile sindicale şi să facă publică măsura. Unitatea va reangaja salariaţii cărora li s-a desfăcut contractul de munca pentru motivele prevăzute la art. 76, care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante şi care s-au prezentat în termen de 15 zile de la data anunţului”, art. 76 al. 2 vizând ipoteza în care „unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza, ca urmare a reorganizării”, instituţia pârâtă era ţinută de obligaţia reangajării de îndată pe postul contractual de director al Direcţiei Resurse Umane, ulterior reintegrării dispuse prin sentinţa civilă nr. 837/5.03.2001, însă tribunalul reţine că aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei contestaţiei promovată de reclamant împotriva ordinului nr. 290/2000, Judecătoria Bistriţa subliniind în considerentele sentinţei civile nr. 837/2001 că „nu se poate dispune reîncadrarea în postul de director al direcţiei resurse umane întrucât la acea dată postul s-a desfiinţat odată cu desfiinţarea direcţiei.”
În nici un caz, date fiind dispoziţiile art. 97 al. 2 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile HG nr. 452/2000, nu se pot primi susţinerile reclamantului în sensul că ar fi beneficiat de disp. Ordinului nr. 370/28.07.2000 prin echivalarea funcţiei publice de conducere cu funcţia de director, în mod automat, funcţionarii care la data intrării în vigoare a statutului funcţionarilor publici ocupau o funcţie publică de conducere într-o autoritate/instituţie publică fiind nevoiţi a susţine examenul de atestare pe post, examen organizat după cum s-a reliefat anterior în condiţiile stabilite de ordinul nr. 354/17.07.2000, anterior deci Ordinului nr. 370/2000 emis în temeiul prevederilor art. 22 al. 2 teza a II-a din Legea nr. 188/1999 şi OUG nr. 82/2000, după obţinerea în prealabil a avizului nr. 15/24.07.2000 emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul TDJ aşa cum a fost aceasta precizată prin notele scrise depuse la dosar, în sensul celor mai sus arătate, ţinându-se seama de faptul că la ultimul termen de judecată reclamantul a renunţat la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Instituţia Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud la executarea îndeplinirii obligaţiei de numire în funcţie publică de consilier superior în cadrul Instituţiei Prefectului jud. Bistriţa-Năsăud.
