Autoritatea publică locală are obligaţia legală de a asigura buna funcţionare a serviciilor publice, printre care şi cele conexe actului medical, fapt pe care trebuie să îl dovedească pentru a opune posibilitatea conferită de art. 12 al. 2 din OUG nr. 83/2000, de a da curs solicitărilor de închiriere, concesionare sau vânzare a spaţiilor destinate funcţionării serviciilor publice conexe actului medical.
Instanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr 991/29.10.2009, Tribunalul Covasna-secţia civilă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul C. J.Cv.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii S. I, B A, K T, C, B, C, J E şi M. M. în contradictoriu cu pârâtul C.J.Cv.şi, în consecinţă,
A obligat pârâtul C.J.Cv.ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, să încheie cu reclamanţii contract de închiriere a spaţiului pe care-l deţin şi în prezent, în suprafaţă de 99 mp compus din 7 încăperi, situat în incinta imobilului din mun. Sf.Gheorghe, aflat în domeniul privat al J. Cv. şi în administrarea C.J.Cv.
S-a dispus ca, în cazul nerespectării termenului prevăzut, să se sancţionează preşedintele C.J.Cv.cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamanţii S. I, B A, K T, C, B, C, J E şi M. M au chemat în judecată pârâtul C.J.Cv solicitând instanţei să se dispună obligarea pârâtului în principal la încheierea contractului de comodat sau a contractului de concesiune, iar în subsidiar la încheierea contractului de închiriere a spaţiului pe care îl deţin compus din 7 încăperi în suprafaţă de 99 mp, situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Spitalului, nr.2, jud. Covasna, potrivit dispoziţiilor art.12 alin.2 din OUG nr.83, aprobată prin Legea nr.598/2001, să se dispună ca încheierea contractelor solicitate să se facă în termenul de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, să dispună acordarea de daune cominatorii de câte 100 lei pe fiecare zi de întârziere, până la încheierea contractelor solicitate şi să se dispună ca în cazul nerespectării termenului dispus de instanţă să se aplice amenzi reprezentantului pârâtei de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acestei acţiuni, instanţa de fond a reţinut următoarele:
– reclamanţii împreună cu un număr de 6 medici stomatologi deţin spaţiul menţionat situat în Sf. Gheorghe, str. Spitalului, nr.2, jud. Covasna, din care reclamanţii ocupă 7 camere;
– spaţiul afectat activităţii specifice pe care o desfăşoară a fost ocupat în baza unui contract de comodat, încheiat în anul 2001, care a avut o valabilitate de 5 ani;
– începând din anul 2005 au solicitat de nenumărate ori, prin mai multe adrese, prelungirea contractului de comodat sau încheierea unor contracte de concesiune conform actelor normative în vigoare;
– reclamanţii susţin că desfăşoară o activitate specifică reglementată de prevederile OG nr.124/1998 şi OUG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.598/2001 şi că au înfiinţat cabinete medicale proprii în baza certificatelor de înregistrare;
– certificatul de înregistrare este actul de identitate şi înfiinţare a cabinetului, iar acest act are două elemente indisolubil legate, respectiv elementul privind desfăşurarea activităţii sub supraveghere legală şi elementul spaţiului în care se desfăşoară activitatea legal stabilită; consecinţa acestei legături constă în aceea că activitatea specifică nu se poate desfăşura în lipsa unui spaţiu;
– practicarea actului medical nu este o activitate lăsată la discreţia oricui, nu este nici o activitate convenţională, ci este o activitate responsabilă legală cu caracter public astfel cum rezultă din prevederile art.12 alin.2 din OUG nr.83/2000;
– spaţiul pe care-l deţin a devenit proprietate privată a pârâtului prin HVJ nr.85/28.09.2004.
Reclamanţii au depus înscrisuri în dovedirea acţiunii.
Din întâmpinarea formulată de pârât, prima instanţă a reţinut că acesta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor întemeiată pe lipsa deţinerii de către reclamanţi a autorizaţiei de liberă practică conform art.1 alin.2-4 din OUG nr.83/2000 coroborat cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.979/2004, iar din apărările privind fondul cauzei a avut în vedere următoarele argumente:
– prevederile art.12 alin.2 din OUG au un caracter permisiv şi nu reprezintă o obligaţie pentru Consiliul Judeţean;
– reclamanţii nu sunt titulari ai unui drept substanţial ocrotit de lege care să le confere îndreptăţirea de a se îndrepta împotriva sa cu o acţiune civilă;
– prevederile legale amintite nu fac altceva decât să consacre încă odată principiul libertăţii încheierii contractelor, consacrând principiul consensualismului şi libertăţii voinţei în încheierea contractelor.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr 206/26.02.2009, Tribunalul Covasna a respins acţiunea reclamanţilor care a fost atacată cu recurs de către aceştia şi că prin decizia civilă nr 557/R/7.07.2009, Curtea de Apel Braşov a admis recursul reclamanţilor, a casat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât faţă de dispoziţiile art 2 al 1 din OUG nr 68/2008 în sensul imposibilităţii închirierii spaţiilor care sunt aşezate în zona de protecţie a două monumente istorice, a fost respinsă de instanţa de fond, ca neîntemeiată întrucât temeiul acţiunii nu are în vedere aceste dispoziţii legale, ci cele ale OG nr 83/2000, iar dispoziţiile legale invocate de pârât nu pot împiedica închirierea spaţiilor pentru activitate tehnicienilor dentari întrucât cele două monumente sunt două spitale în care se desfăşoară la fel activităţi medicale întreprinse pentru acelaşi scop suprem, sănătatea populaţiei.
Pe fondul cauzei, instanţa a admis în parte acţiunea pentru următoarele considerente:
– reclamanţii exercită profesia de tehnician dentar, desfăşurându-şi activitatea în şapte încăperi amplasate în imobilul situat în mun Sf. Gheorghe, str. Spitalului, nr.2, jud. Covasna, cunoscut sub denumirea „Centrul stomatologic – Sf. Gheorghe”;
– iniţial reclamanţii au folosit spaţiul respectiv în baza contractului de comodat nr.156/11.01.2000 încheiat cu Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe, contract a cărui valabilitate a expirat la data de 11.01.2005; începând cu data respectivă, reclamanţii au efectuat mai multe demersuri prin care au solicitat pârâtului prelungirea contractului de comodat sau încheierea unor contracte de concesiune, ultima solicitare în acest sens fiind făcută la data de 22.10.2008, solicitare care are caracterul unei plângeri prealabile administrative în conformitate cu prevederile art 7 din Legea nr 554/2004;
– pârâtul, fie nu a răspuns la cererile formulate, fie le-a comunicat reclamanţilor că dispoziţiile legale invocate, art.12 alin.2 din OUG nr.83/2000, au caracter permisiv, nu a dat curs cererilor formulate;
– dispoziţiile art 12 din OUG nr 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical prevăd următoarele :
(1) Cabinetele de practică se pot înfiinţa în cadrul spaţiilor în care se desfăşoară în prezent servicii publice conexe sau în alte spaţii puse la dispoziţie de autorităţile publice centrale sau locale ori în spaţii private, special amenajate şi autorizate legal cu această destinaţie.
(2) Bunurile imobile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru servicii publice conexe actului medical, pot fi date în folosinţă gratuită, închiriate sau concesionate prin negociere directă, vândute fără licitaţie publică cabinetelor de practică sau, în cazul în care nu sunt solicitate de utilizatori, unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică.
(2) Bunurile imobile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru servicii publice conexe actului medical, pot fi date în folosinţă gratuită, închiriate sau concesionate prin negociere directă, vândute fără licitaţie publică cabinetelor de practică sau, în cazul în care nu sunt solicitate de utilizatori, unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică.
(3) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru servicii publice conexe actului medical, pot fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art.10 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
(4) Bunurile mobile aflate în proprietatea privată a statului şi în dotarea actualelor cabinete de practică pot fi date în folosinţă gratuită, închiriate sau concesionate prin negociere directă, vândute fără licitaţie publică, la solicitarea acestora, cu aprobarea direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a direcţiilor de sănătate publică din subordinea ministerelor cu reţea sanitară proprie.
(4) Bunurile mobile aflate în proprietatea privată a statului şi în dotarea actualelor cabinete de practică pot fi date în folosinţă gratuită, închiriate sau concesionate prin negociere directă, vândute fără licitaţie publică, la solicitarea acestora, cu aprobarea direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a direcţiilor de sănătate publică din subordinea ministerelor cu reţea sanitară proprie.
(5) Personalul prevăzut la art. 1 alin. (2), care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă este încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi îşi desfăşoară efectiv activitatea în spaţiile menţionate la alin. (1), beneficiază cu prioritate de prevederile alin. (2) şi (3).
(5) Personalul prevăzut la art. 1 alin. (2), care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă este încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi îşi desfăşoară efectiv activitatea în spaţiile menţionate la alin. (1), beneficiază cu prioritate de prevederile alin. (2) şi (3).
(6) Condiţiile de vânzare sau de concesionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
– din actele dosarului rezultă cu prisosinţă că reclamanţii îndeplinesc cerinţele legale cerute pentru închirierea spaţiului pe care îl deţin în prezent în suprafaţă de 99 mp compus din 7 încăperi, situat în incinta imobilului din mun. Sf. Gheorghe, aflat în domeniul privat al Judeţului Covasna şi în administrarea C.J.Cv, înscris în CF nr.26329 Sf. Gheorghe sub nr. top 26329-C1 şi 26329-C2, în sensul că au cabinete de liberă practică, cabinetele au sediile în clădirea din litigiu aflate în zona celor două spitale judeţean respectiv „F. J.” cerinţă favorabilă pentru închirierea acestor spaţii.; toţi reclamanţii au depus la dosar certificatele de liberă practică atât cele vechi cât şi cele actualizate.
Ca urmare, instanţa de fond a constatat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art 1 şi 8 din Legea nr 554/2004 şi a dispus ca petitele privind daune cominatorii şi dezdăunări să fie admise parţial în sensul obligării, în baza art 1073 şi 1075 cod civil, a reprezentantului pârâtului la plata de dezdăunări în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere în cazul nerespectării obligaţiei dispuse de instanţă potrivit dispozitivului prezentei sentinţe.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, s-a dispus, faţă de dispoziţiile art 274 cod procedură civilă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant reprezentând onorariu avocaţial şi taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul C.J.Cv care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei şi a solicitat admiterea căii de atac promovate cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Motivele invocate au fost următoarele:
1. Soluţia este lipsită de temei legal fiind pronunţată cu aplicarea şi încălcarea legii ( art 304 pct 9 cod procedură civilă ).
În acest sens s-a arătat că încălcarea şi aplicarea greşită a legii vizează dispoziţiile art 12 al 2 din OUG nr 83/2000.
Pornind de la prevederile acestui text de lege, în opinia recurentului, rezultă că se reglementează doar o posibilitate, o facultate în persoana părţilor vizate de a încheia un contract de comodat sau de concesiune.
S-a făcut referire şi la dispoziţiile OUG nr 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, arătându-se că după declararea acestora ca neconstituţionale, a apărut OUG nr 68/2008 care nu mai prevede obligativitatea consiliilor locale sau judeţene privind aprobarea listei spaţiilor în vederea vânzării, ci doar sintagma „pot aproba”. La baza declarării neconstituţionalităţii a stat tocmai încălcarea principiului libertăţii contractuale.
În consecinţă, s-a apreciat că recurentul are deplină libertate în aprecierea necesităţii şi oportunităţii încheierii unor contracte de concesiune, în ipoteza în care nu consideră oportună o astfel de concesiune, voinţa sa neputând fi suplinită de instanţele judecătoreşti.
Cu privire la prelungirea contractelor de comodat, recurentul a arătat că a răspuns la toate solicitările reclamanţilor, iar după expirarea contractelor, prin adresa nr 1218/07.02.2005 a solicitat eliberarea spaţiilor în cauză.
S-a criticat, de asemenea, aprecierea instanţei de fond potrivit cu care din dosarul cauzei ar rezulta cu prisosinţă că reclamanţii îndeplinesc cerinţele legale pentru închirierea spaţiului pe care îl deţin în prezent, fără a se motiva, în opinia recurentului, ce se înţelege prin îndeplinirea cerinţelor legale şi despre care lege e vorba.
Recurentul a mai arătat că nu critică legalitatea certificatelor de înregistrare şi că prin lipsa de spaţiu nu se desfiinţează, anulează în mod abuziv dreptul de a activa în specializare, ci doar se va schimba sediul profesional.
2. Soluţia instanţei a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti ( art 304 pct 4 cod procedură civilă ).
În acest sens, s-a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în domeniul puterii legislative întrucât, prin obligarea Consiliului Judeţean Covasna la încheierea contractelor de închiriere, a suplinit voinţa acestei părţi, suplinirea voinţei persoanei juridice nefiind posibilă în opinia recurentului.
Întrucât C.J.Cv este suveran în aprecierea necesităţii şi oportunităţii încheierii unor astfel de contracte, în ipoteza în care nu hotărăşte încheierea contractelor, voinţa sa nu poate fi nici cenzurată şi nici complinită de către instanţele de judecată decât cu încălcarea legii.
3. S-a mai arătat că, deşi imobilul în cauză, potrivit HCJ Covasna nr 85/2004, se află în proprietatea privată a judeţului Covasna, acest drept nu este încă intabulat, iar potrivit CF nr 26329 Sf Gheorghe, respectivul imobil se află în domeniul public al Judeţului Covasna.
În acest sens, s-a arătat că drepturilor reale asupra unui imobil se realizează potrivit Legii nr 7/1996, numai prin înscrierea în cartea funciară, doar această înscriere creând efect de opozabilitate al dreptului real faţă de terţi şi în raport de care aceştia pot cunoaşte situaţia juridică reală a imobilului asupra căruia se poartă înscrierea.
Ca urmare, recurentul a invocat faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art 12 al 2 din OUG nr 83/2000 întrucât acestea se referă la imobilele aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, iar potrivit art 15 din Legea nr 213/1998, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art 304/1 cod procedură civilă şi a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele :
Conform dispoziţiilor art 12 din OUG nr 83/2000,
„(1) Cabinetele de practică se pot înfiinţa în cadrul spaţiilor în care se desfăşoară în prezent servicii publice conexe sau în alte spaţii puse la dispoziţie de autorităţile publice centrale sau locale ori în spaţii private, special amenajate şi autorizate legal cu această destinaţie.
(3) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru servicii publice conexe actului medical, pot fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
(6) Condiţiile de vânzare sau de concesionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt astfel cum aceasta este dovedită prin actele existente la dosar referitor la situaţia reclamanţilor şi la derularea raporturilor acestora cu pârâtul Consiliul Judeţean Covasna în încercarea de a obţine încheierea unui contract de concesiune sau închiriere a imobilului în care îşi desfăşoară activitatea. Niciunul dintre aceste aspecte nu a fost contestat de pârât, acesta invocând pe de o parte, faptul că dispoziţiile art 12 din OUG nr 83/2000 prevăd doar posibilitatea instituţiei de a încheia astfel de contracte, iar pe de altă parte că în cartea funciară nu s-a operat transferul acestuia din domeniul public în domeniul privat al judeţului.
Răspunsul autorităţii recurente la solicitările intimaţilor a fost în sensul exprimării punctului de vedere potrivit cu care textul de lege anterior menţionat are un caracter permisiv şi nu reprezintă nici un fel de obligaţie pentru unităţile consiliului judeţean, comunicându-se şi faptul că, în măsura în care consiliul judeţean va hotărî închirierea spaţiilor, intimaţii reclamanţi vor fi înştiinţaţi în condiţiile legii.
Fiind o autoritate publică ce acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea intereselor publice generale, recurentul pârât nu a comunicat solicitanţilor motivele pentru care nu înţelege să dea curs cererii de închiriere sau concesiune a spaţiilor, cu atât mai mult cu cât prin Hotărârea Consiliului Judeţean Covasna nr 9/31.01.2005 modificată ulterior, s-a aprobat concesionarea unor spaţii cu destinaţie de cabinete stomatologice, respectiv cabinetele 1-5 ( anexa fiind modificată apoi prin Hotărârea nr 90/22.07.2005 ) din acelaşi imobil.
Iniţial, prin Hotărârea nr 9/2005 această concesionare s-a aprobat prin licitaţie publică deschisă cu preselecţie, aceste dispoziţii privind modul de concesionare fiind ulterior abrogate prin Hotărârea nr 140/5.10.2005 faţă de dispoziţiile HG nr 884/2004, ale Legii nr 219/1998 şi ale HG nr 216/1999.
În recurs a fost depusă în copie adresa nr 1218/07.02.2005 emisă de C.J.Cv a către Gruparea Tehnicienilor Dentari prin care s-a adus la cunoştinţă, urmare a Hotărârii nr 9/31.01.2005 cu privire la concesiunea, respectiv închirierea unor spaţii din clădirea Centrului Stomatologic Sf Gheorghe, strada Spitalului, nr 2, aflat în domeniul privat al judeţului Covasna şi în administrarea Consiliului Judeţean Covasna, faptul că spaţiile în care adresanţii şi-au desfăşurat activitatea conform contractelor de comodat a căror valabilitate a expirat, vor fi concesionate, respectiv închiriate prin licitaţie publică deschisă cu preselecţie. Ca urmare, s-a adresat solicitarea de eliberare a spaţiilor în cauză până la data de 28.02.2005 în vederea pregătirii acestora pentru organizarea operaţiunilor de concesiune, respectiv închiriere.
De asemenea, tot în copie, a fost depus răspunsul Grupării Tehnicienilor Dentari la adresa mai sus prezentată, prin care s-a solicitat de către deţinătorii spaţiilor ca instituţia Consiliului Judeţean Covasna să procedeze la negocierea directă a spaţiilor conform OUG nr 83/2000.
Potrivit dispoziţiilor art 12 al 2 corob cu art 12 al 5 din OUG nr 83/2000, bunurile imobile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate, la data apariţiei actului normativ, pentru servicii publice conexe actului medical, cum este cazul spaţiilor din imobilului aflat în loc Sf Gheorghe, str Spitalului, nr 2, pot fi date în folosinţă gratuită, închiriate sau concesionate prin negociere directă, vândute fără licitaţie publică cabinetelor de liberă practică sau, în cazul în care nu sunt solicitate de utilizatori, unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică, personalul încadrat la data intrării în vigoare a ordonanţei în cabinetele de liberă practică, cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi care îşi desfăşoară activitatea în respectivele spaţii, beneficiind cu prioritate de punerea la dispoziţie a spaţiului printr-unul dintre mijloacele anterior menţionate.
Ca urmare, intenţia legiuitorului a fost aceea de păstrare a modului de utilizare a spaţiului, atât în considerarea destinaţiei spaţiului de până la momentul intrării în vigoare a ordonanţei, cât şi în vederea asigurării continuării practicării profesiei de către persoanele care până la acelaşi moment menţionat, au folosit spaţiul respectiv.
Consiliul Judeţean Covasna a procedat mai întâi la dispunerea concesiunii spaţiilor în care funcţionau cabinete medicale, fără a face distincţia între acest gen de cabinete şi cele de practică, prin licitaţie publică, ulterior rectificând această dispoziţie prin conformare la reglementările art 12 al 2 din OUG nr 83/2000.
Din certificatele de înregistrare existente la dosar rezultă că în spaţiile din imobilul situat în loc Sf Gheorghe, strada Spitalului, nr 2, funcţionează cabinetele de liberă practică ale reclamanţilor, fiind incidente, în privinţa acestora, în cauză de faţă, dispoziţiile legale ale art 12 din OUG nr 83/2000.
Actul normativ menţionat asigură o prioritate a utilizatorilor spaţiilor cu destinaţia de servicii publice conexe actului medical la primirea în folosinţă gratuită, închirierea, concesionarea sau vânzarea respectivelor spaţii, în situaţia în care legiuitorul ar fi intenţionat să lase deplină putere de decizie asupra utilităţii acestor spaţii în sarcina unităţii administrativ-teritoriale, nemaifăcând vorbire despre aceste drepturi ale utilizatorilor.
De asemenea, se impune a se observa că o prioritate a fost acordată şi unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică, în situaţia în care utilizatorii nu solicită acordarea în vreo manieră prevăzută de lege a spaţiilor respective, fapt ce denotă intenţia legiuitorului de se asigura în continuare folosirea spaţiilor în care, la data intrării în vigoare a OUG nr 83/2000, se desfăşurau servicii publice conexe actului medical, în sensul păstrării aceleiaşi destinaţii.
În prezenta cauză, reclamanţii au utilizat spaţiile din clădirea aflată în administrarea C.J.Cv şi după expirarea contractului de comodat, o schimbare a destinaţiei spaţiilor fără o justificare din partea pârâtului lăsând loc unui abuz de putere raportat la atribuţiile prevăzute de lege în sarcina autorităţilor administrativ-teritoriale.
C.J.Cv nu a dat o rezolvare situaţiei acestor spaţii în sensul că, deşi reclamanţii si-au manifestat intenţia continuării desfăşurării activităţii lor profesionale în aceleaşi condiţii locative, drept conferit de lege, pârâtul a dat doar un răspuns întemeiat pe dreptul său deplin de a dispune cu privire la acceptarea sau nu a solicitării titularilor de cabinete de practică.
Potrivit art 87 al 1 din Legea nr 215/2001, Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
În gestionarea unei bune funcţionări a serviciilor publice conexe actului medical, în interpretarea dispoziţiilor art 12 al 2 din OUG nr 83/2000, în lipsa dovezilor privind existenţa unui alt proiect al C.J.Cv întocmit în vederea realizării serviciilor publice prin utilizarea spaţiilor din imobilul aflat în loc Sf Gheorghe, strada Spitalului, nr 2, apărarea pârâtului constând în posibilitatea necondiţionată de a da sau nu curs solicitării reclamanţilor, nu poate fi primită întrucât contravine scopului în vederea căruia această autoritate a administraţiei publice a fost constituită.
Ca urmare, aprecierea primei instanţe potrivit cu care reclamanţii au făcut demersurile legale în vederea solicitării dreptului lor prevăzut de lege, este întemeiată, pârâtul refuzând în mod nejustificat cererea prestatorilor de servicii publice conexe actului medical.
Nu poate fi primită nici apărarea privind considerentele Deciziei nr 1047/14.07.2009 întrucât OUG nr 68/2008 reglementează vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi nu priveşte obiectul prezentei cauzei prin care s-a solicitat darea în folosinţă gratuită, închirierea sau concesionarea spaţiilor.
Imobilul în care se află aceste spaţii a fost trecut în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale prin Hotărârea C.J.Cv nr 85/2004 prin care s-a dispus ca operaţiunile de publicitate imobiliară să fie efectuate prin grija Direcţiei Juridice şi Administraţie Publică. Faptul că aceste operaţiuni nu au fost efectuate nu lipseşte de efecte hotărârea Consiliului Judeţean care nu îşi poate invoca propria culpă în justificarea modului de realizare a atribuţiilor conferite de lege şi care este obligat să solicite efectuarea modificărilor în cartea funciară.
Ca urmare a refuzului nejustificat al autorităţii publice, în mod legal prima instanţă a obligat pârâtul să procedeze la încheierea unui contract de închiriere în vederea asigurării serviciului public, circumscriindu-se astfel dispoziţiilor art 8 al rap la art 18 al 4 lit. b din Legea nr 554/2004.
Dispoziţia primei instanţe privind aplicarea unei sancţiuni preşedintelui C.J.Cv pe fiecare zi de întârziere în cazul nerespectării termenului stabilit pentru încheierea contractului, se circumscrie dispoziţiilor art 18 al 5 şi 6 din Legea nr 554/2004 ce permit instanţei, la cererea părţii interesate, să stabilească un termen de sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile persoanei obligate, pentru fiecare zi de întârziere. Penalitatea stabilită este cea prevăzută de art 24 al 2 din Legea nr 554/2004.
În consecinţă, niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, a respins recursul formulat.
Raportat la dispoziţiile art 274 cod procedură civilă, la natura şi complexitatea cauzei, a obligat recurentul către intimaţi la plata parţială a cheltuielilor de judecată, şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Decizia nr. 141/R DIN 23 februarie 2010
