In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a efectuat paratei, la solicitarea acesteia o serie de servicii in valoare de lei, pentru care a emis factura nr., din care parata a făcut o plata parţiala in cuantum de lei, mai ramând o diferenţa neachitata de lei.
In ciuda demersurilor reclamantei, parata a refuzat, in mod nejustificat, saşi îndeplinească obligaţia de plata. Cu privire la capătul de cerere privind dobânda legala, reclamanta a arătat ca a calculat suma de lei pana la data de 29.01.2008 când parata a fost convocata pentru conciliere si s-au utilizat nivelurile dobânzii comerciale practicate de BNR. Reclamanta mai arata ca parata a realizat o imbogatire fara temei, iar suma pentru care solicita admiterea acţiunii este certa, exigibila, rezultând din facturile fiscale recunoscute sau necontestate de către beneficiara.
în drept au fost invocate dispoziţiile ari 112-1141 C.pr.civ., art. 969 si art. 1073 C.civ., art. 43 C.com si art. 2, art.3 din O.G. 9/2002.
Conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, cererea este scutita de plata taxei de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece creanţa este prescrisă , datând din 2004 iar pe acest considerent nu se pot percepe dobânzi în condiţiile în care nu există la dosarul cauzei modalitatea de calcul.
Din actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civila nr. pronunţata de Tribunalul Bacău- Secţia comerciala si administrativ , impotriva S.C.S.A M a fost deschisa procedura simplificata a falimentului, conform Legii nr. 85/2006, fiind desemnat in cauza lichidator judiciar.
între SC P SA M şi SC B SA s-au desfăşurat raporturi de drept comercial în baza contractului nr. (filele 6-7 dosar) constând in prestări de servicii prestate paratei, in urma cărora s-a emis factura fiscala nr. ( fila 11 dosar).
A fost pusă în discuţia părţilor excepţia prescrierii dreptului la acţiune. Potrivit dispoziţiilor art.l al.l şi 2 din Decretul nr. 157/10.04.1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speţă termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.l, aplicabil drepturilor de creanţă. De asemenea, o data cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.
Prin extrasul de cont Înregistrat sub nr., confirmat de parata pentru suma acceptata de lei (fila 12), devin incidente în speţă dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Decret conform cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie de către cel în folosul căruia curge prescripţia, recunoaştere care trebuie sa intervină înainte de împlinirea termenului de prescripţie.
Având în vedere dispoziţiile art. 17 alin 1 şi 2 din Decret, în temeiul cărora întreruperea şterge prescripţia începută anterior intervenţiei cauzei de întrerupere iar după încetarea acesteia începe să curgă o noua prescripţie, rezultă ca în speţa un nou termen de prescripţie de trei ani.
Prin factura nr. între părţi pentru suma de lei din valoarea totală a lucrării a operat compensarea conform ordinului de compensare nr. şi procesul verbal al şedinţei de compensare al şedinţei de compensare din.
Reclamanta a tăcut dovada desfăşurării acestor raporturi prin factura depusa la dosar coroborat cu extrasele de cont care atesta plata parţiala si recunoaşterea debitului restant.
Potrivit art 1082 C.Civ. daca creditorul dovedeşte existenta creanţei, neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu dovedeşte contrariul, adică executarea. Creditoarea reclamanta a dovedit existenta creanţei, iar debitoarea parata nu făcut dovada inexistentei acesteia. Potrivit regulilor din materia dreptului comercial emiterea de facturi si acceptarea acestora fac proba existentei raporturilor desfăşurate dintre cele doua parti. Or, debitoarea parata nu a pretins ca nu a acceptat facturile emise si nici nu a făcut dovada inexistentei creanţei datorate reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
In consecinţă, instanţa constă că reclamanta şi-a dovedit pretenţiile solicitate, în condiţiile art. 1169-1170 C.civ. şi art.46 C.com. aşa cum rezultă din factura fiscală nr 1042851/25.11.2004 aceasta fiind semnat de către pârâtă precum şi din faptul că pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste pretenţii, deşi îi revenea această obligaţie, şi având în vedere şi dispoziţiile art.969 C.civ., instanţa urmează sa admită cererea şi să oblige pârâta să plătească reclamantei contravaloarea debitului restant.
întrucât în obligaţiile comerciale, daunele moratorii, sub forma dobânzii, au menirea de a repara prejudiciul cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei ce are ca obiect plata unei sume de bani, iar conf. art. 43 din C. corn., datoriile lichide şi plătibile în bani produc, de drept, dobânzi din ziua când devin exigibile, se impune si acordarea dobânzii legale, calculata conform O.G. 9/2000 Faţă de cele arătate anterior va fi respinsă excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, precum si dispoziţiile art. 372/2 Cpc, instanţa va admite cererea reclamantei de actualizare a sumelor cu indicele inflaţiei pana la de la data introducerii acţiunii până la data plaţii efective.
