Obligaţia de a face Cereri


Domeniu asociat : cereri

Sentinţa nr. 99/2012

Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2012

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant T.V. şi pe pârât S.P.C.R.P.C., având ca obiect obligaţia de a face .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare fiind legal îndeplinită.

După efectuarea referatului oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, învederează că prin serviciul registratură-arhivă s-au depus din partea reclamantei înscrisuri prin care face dovada celor menţionate în acţiune şi chitanţa nr.2445906 din data de 04.01.2012 privind achitarea taxei de timbru de 4 lei şi 0,30 lei timbru judiciar.

Tribunalul din oficiu verificându-şi competenţa în temeiul art. 1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material şi teritorial să judece cauza.

Constatându-se cauza în stare de judecată, tribunalul a trecut la soluţionare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă ;

Prin cererea înregistrată la instanţă reclamanta T.V. a chemat în judecată pârâta S.P.C.R.P.C solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să fie obligată aceasta la înmatricularea fără plata taxei pe poluare a autovehiculului marca Peugeot 206 cu seria şasiu VF32AHFZE40718439.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziţionat un autoturism marca PEUGEOT 206 cu seria şasiu VF32AHFZE40718439, care fusese înmatriculat pentru prima dată la data de 17.01.2000 într-un stat aparţinând Uniunii Europene şi adus în România în anul 2009, cu achitarea tuturor taxelor ce se cuvin pentru a fi înmatriculat în circulaţie.

Consideră reclamanta că prevederile OUG 50/2008 nu pot fi aplicate deoarece începând cu 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.

Şi în Romania taxa de poluare este achitata numai de primul deţinător, în legislaţia internă neexistând reglementări privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.

În consecinţă, pentru autoturismele înmatriculate în Romania nu se plăteşte taxa de poluare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România se percepe această taxă, deci rezultă o diferenţă de tratament ceea ce constituie o a regimului juridic fiscal si contravine dispoziţiilor menţionate în Tratatul CEE.

Aceste dispoziţii se opun unei taxe speciale de înmatriculare pentru achiziţiile intracomunitare se autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, astfel încălcându-se principiul libertăţii circulaţiei mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, maşinile din celelalte ţări membre U.E., în competiţia cu produsele similare autohtone.

O.G. nr.50/2008 nu poate fi aplicat deoarece prin art. 142/2 modifică Codul Fiscal, acest lucru nefiind legal, deoarece orice modificare adusa acestuia se face prin lege promovată cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia nu prin ordonanţă de urgenţă.

Orice modificare sau completare la prezentul intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui prin care a fost adoptat. Aceste motive demonstrează nelegalitatea ordonanţei privind taxa de poluare în baza căruia este obligat să o plătească.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat prezenta acţiune pe dispoziţiile art.,112 cod procedură civilă, art.110 (90 ), art.30 şi art.34 din Tratatul Comunităţii Europene, art.1080 alin.1 Cod civil, Legea nr.554/2004 şi art.274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în fotocopie, actele de provenienţă a autoturismului.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Din actele şi lucrările dosarului se constată că reclamanta a achiziţionat din Franţa autoturismul marca PEUGEOT 206, înmatriculat prima data la 17.01.2000 în Franţa şi s-a adresat pârâtei în vederea înmatriculării, din întâmpinare rezultând refuzul având în vedere că din punctul de vedere al acesteia în acest mod s-au respectat dispoziţiile legale, dându-se curs cererii solicitantului doar după ce sunt depuse toate documentele necesare pentru înmatriculare, inclusiv dovada achitării taxei de poluare.

Cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispoziţiilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, art. 90, cu consecinţa nelegalităţii plăţii taxei de poluare în vederea înmatriculării.

S-a solicitat înmatricularea autoturismului conform OUG nr. 50/2008 intrată în vigoare la 1 iulie 2008, la art. 2 lit. a definindu-se autovehiculul nou ca fiind „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale şi astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat”, din înscrisurile depuse de reclamant rezultând că autoturismul este unul second – hand, pentru care s-ar datora taxa de poluare indiferent când s-ar face înmatricularea după 1 iulie 2008.

În temeiul art. 4, taxa de poluare se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România , fără a se face distincţia între autoturismele produse în ţară şi cele din afara ei, între autoturismele noi şi cele second-hand. Însă, întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, rezultă că taxa este datorată numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima dată în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, înmatriculate în ţară.

Având în vedere scopul emiterii actului normativ(expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament la 10.09.2008 cu număr PL – X 536), în sensul că neadoptarea de urgenţă a ordonanţei ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr mare de autoturisme second – hand cu o vechime de peste 10 ani, se concluzionează că s-a dorit ca taxa de poluare al cărui scop este în principiu corect (poluatorul plăteşte) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în ţară a autoturismelor second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Cu atât mai mult, după modificarea OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008, între 15 dec. 2008 şi 31 dec.2009 sunt exceptate de la plată autovehiculele cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 2000 cm3, şi care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale UE.

Conform legislaţiei din februarie 2009 (OUG nr. 50/2008 modificată de OUG nr. 218/2008, ce abrogat OUG 208/2008 şi ulterior modificată de OUG 7/2009), autoturismele M1 cu norma de poluare E4 şi o capacitate cilindrică de până la 2000 cm3. precum şi toate autovehiculele N1 cu E4, sunt scutite de plata taxei de poluare în România dacă se înmatriculează pentru prima dată în ţară sau în alt stat membru UE, între 15 dec. 2008 – 31 dec. 2009, legislaţia prezentă prevăzând dublarea taxelor aplicabile altor vehicule ce fac obiectul taxei (în raport de OUG nr. 50/2008 în vigoare la 1 iulie 2008).

La finele anului 2008 Comisia Europeană a transmis Guvernului României că noua taxă de poluare, triplată, în cazul maşinilor second-hand încalcă legislaţia comunitară şi trebuie modificată, nefiind prima dată când CE a atenţionat România asupra taxei auto ilegale. Aceasta întrucât în scrisoarea de notificare din martie 2008 se atrage atenţia asupra modificării taxei, cu menţiunea că reglementările sunt discriminatorii în privinţa autoturismelor second-hand importate din alte state europene. Pe de altă parte la 25.06.2009 CE a cerut României să modifice legislaţia privind taxa de poluare (fosta taxă de primă înmatriculare) care în forma existentă în februarie 2009 este discriminatorie şi menită să protejeze industria naţională a autovehiculelor noi din România.

În conformitate cu jurisprudenţa constată a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.

În opinia comisiei, criteriul „primei înmatriculări” ce figurează în OG nr. 50/2008 (în forma iniţială din iulie 2008, dar şi cea din prezent) nu este o cerinţă pe deplin obiectivă întrucât nu ţine seama de calitatea intrinsecă a maşinilor. În anumite cazuri, cerinţele ar putea duce la discriminarea maşinilor de ocazie ce provin din alte state membre.

În urma aplicării cerinţei de”primă înmatriculare”, conform OUG nr. 50/2008, toate maşinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislaţia românească, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie supuse acestei taxe. Pe de altă parte, maşinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată şi care intră în concurenţă cu produsele naţionale, vor fi supuse unei taxe substanţiale.

Taxa nu este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor), scade pe măsură ce autovehiculul este mai vechi, deci poluează mai mult, se aplică nu la prima înmatriculare pe teritoriul CE, ci la prima înmatriculare în România şi reprezintă o taxă similară cu impozitul anual calculat la capacitatea cilindrică.

Concluziile sunt mai evidente în condiţiile modificării OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 218/2008, în preambulul ultimei figurând „având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice, ce relevă o scădere importantă a pieţelor auto a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională, faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare „.

Concluzionând, se reţine de către tribunal că aşa cum este reglementată, taxa de poluare nu se percepe pentru un autoturism produs în România sau în alte state UE, dacă a fost anterior înmatriculat în România, fiind însă percepută la autoturismul produs în ţară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat prima dată în România.

OUG nr. 50/2008 contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel achiziţionat de reclamant pentru care s-a achitat în Italia taxa de poluare, favorizându-se astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, a autoturismelor noi produse în România.

Conform jurisprudenţei CJE (Comisia c. Grecia, cauza 375/1995 şi cea cu nr. 90/1994) dispoziţiile fiscale naţionale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât cele aplicate produselor naţionale similare, fiind în mod evident discriminatorii.

După aderarea României la 1 ian. 2007 la U.E. acest lucru nu este admisibil întrucât produsele importate sunt din alte ţări membri ale U.E., norma fiscală (OUG nr.50/2008) diminuând sau fiind susceptibilă să diminueze chiar şi potenţial, consumul produselor importate şi astfel fiind influenţată alegerea consumatorilor.

La pronunţarea soluţiei, se va avea în vedere şi hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C 402/09 Tatu contra României, conform căreia” articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”.

În hotărârea pronunţată în cauza C/263/10 de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene Nisipeanu contra României la punctul 29 au fost reluate concluziile din cauza Tatu.

Relevante sunt şi celelalte argumente ale Curţii, punctul 27 în sensul că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia şedinţei care a avut loc după pronunţarea hotărârii Tatu, Guvernul român nu a susţinut că ar exista o diferenţă relevantă în scopul examinării compatibilităţi cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea iniţială a acesteia şi cele ulterioare.

Obiectivul protecţiei mediului care se materializează în faptul, pe de o parte de a împiedica prin aplicarea unei taxe disuasive circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au o capacitate cilindrică mare, pe de altă parte de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulaţie în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate şi ar fi, în plus, conform principiului „poluatorul plăteşte”.

Concluzionând, întrucât C.J.C.E., în exercitarea jurisdicţiei conferite de art.267 T.F.U.E. ( fostul 234 C.E. ) dă interpretări unei norme de drept european, clarifică sau defineşte acolo unde este necesar înţelesul şi întinderea normei aşa cum aceasta ar fi trebuit înţeleasă şi aplicată de la data intrării ei în vigoare, se reţine că taxa pe poluare instituită prin dispoziţiile O.U.G. nr.50/2008 pentru autoturismele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene este contrară dreptului comunitar, decizia Curţii fiind obligatorie pentru instanţa din România ce a adresat întrebarea preliminară şi în egală măsură pentru toate instanţele naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară, efectele celor două hotărâri pronunţate ca urmare a întrebărilor preliminare adresate Curţii producând efecte retroactiv cu 1.07.2008 întrucât cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii Nisipeanu a fost respinsă, apreciindu-se că nu este întrunit criteriul esenţial constând în riscul unor perturbări grave, nefiind necesar a se verifica îndeplinirea celui de-al doilea criteriu.

Edificatoare pentru speţă este şi hotărârea preliminară pronunţată de Curtea de Justiţie în cauza 106/77, Simmenthal II, concluzia fiind aceea că „instanţa naţională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligaţia de a aplica aceste dispoziţii în plenitudinea lor şi să refuze din oficiu aplicarea oricăror norme juridice contrare, chiar dacă este ulterioară şi nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aştepte intervenţia prealabilă a unor instrumente legislative, constituţionale sau procedurale”, judecătorul naţional având obligaţia ca în temeiul art. 148 alin. 2 din României să lase norma internă neaplicată şi să dea eficienţă dreptului european.

Având în vedere că dreptul european este un sistem de drept autonom faţă de cel intern, însă a cărui norme prevalează în faţa oricăror dispoziţii contrare, rezultă că normele unionale cu caracter obligatoriu se impun voles-nolens tuturor subiectelor de drept, în concret nu doar celor enumerate în art.148 alin.4 din Constituţie ( Parlament, Preşedintele României, Guvernul şi instanţele judecătoreşti ) ci şi organelor administrative, în acest sens fiind hotărârea din 28 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacere C-118/00, Gervais Larsy, hotărârea din 09 septembrie 2003, afacerea C-198/01, Consorzio Industrie Fiammiferi.

Prin instituirea taxei pe poluare prin O.U.G. nr.50/2008, cu 01.07.2008 s-au abrogat dispoziţiile art.2141- 2143 din Legea nr.571/2003 ce au reglementat cu începere din 01.01.2007 taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, aşa încât Ordinul face trimitere la un act normativ abrogat.

Aceasta întrucât, în cuprinsul O.U.G nr.50/2008, nu există o menţiune conform căreia în situaţia în care printr-un act normativ anterior prezentei se face trimitere la „ taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule” trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile „taxei pe poluare” instituită prin OUG nr.50/2008.

Conform art.8 şi 18 din Legea nr.554/2004, acţiunea se priveşte ca fiind întemeiată şi va fi admisă, obligând pârâta să procedeze la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei de poluare, respectiv autoturismul marca PEUGEOT 206, număr de identificare VF32AHFZE40718439, înmatriculat prima dată la 17.01.2000 în Franţa .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de către reclamanta T.V, împotriva pârâtei S.P.C.R.P.C.

Obligă pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantei marca PEUGEOT 206, număr de identificare VF32AHFZE40718439, înmatriculat prima data la 17.01.2000 în Franţa , fără plata taxei de poluare.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 ianuarie 2012, la sediul Tribunalului Gorj.