TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 1232
Sedinta publica de la: 24.06.2oo9
Tribunalul compus din:
PRESEDINTE ADINA CORNEA
JUDECATOR MIHAELA LAURA RADU
JUDECATOR NICOLETA BATRANU
GREFIER BEATRICE BORNAZ
Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta SC X SRL împotriva sentinţei civile nr. 2438/26.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr. 659/303/2009 , în contradictoriu cu intimata SC Y SRL, având ca obiect pretenţii .
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta prin Bucsa Mihai cu delegatie la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă după care recurenta prin consilier juridic depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru in sumă de 391 lei si timbru judiciar de 3 lei. Solicită acordarea unui termen, motivat de faptul ca dnul consilier juridic Paun Florin delegat pentru acest dosar se află in concediu legal de odihnă.
Tribunalul, respinge cererea de acordare a unui termen având în vedere faptul că reprezentantul societatii a depus la dosar de reprezentare si dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a solutionata in prezenta ambelor părti.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta prin consilier juridic Bucsa Mihai cu delegatie la dosar, lipsind intimata.
Recurenta prin apărator având cuvântul solicită în dovedirea cererii proba cu înscrisuri, având in vedere că la momentul disjungerii cererii reconventionale, unele înscrisuri nu s-au depus la dosar. Arată că cererea reconventională nu s-a solutionat, dosarul aflandu-se pe rolul instantei de fond.
Tribunalul, respinge proba cu inscrisuri, având in vedere că nu se mentionează ce anume inscrisuri se doreste a fi depuse la dosar si nemaifiind cereri de solutionat sau probe de administrat, constată cauza in stare de judecată si acordă părtilor cuvântul în calea de atac promovată.
Recurenta prin apărător având cuvântul solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentintei civile atacată si trimiterea cauzei spre rejudecare catre instanta de fond.
Tribunalul, constată dezbaterile încheiate si retine recursul spre solutionare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 26.01.2009 reclamanta SC X SRL a chemat în judecată pe pârâta SC Tip Y SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige la plata sumei de 3399,83 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi 54.397 lei, reprezentând penalităţi de întârziere conform clauzei penale inserate în contractul de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr. 14/18.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr. 14/18.04.2007, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse electronice, în baza căruia au fost emise o serie de facturi fiscale în valoare totală de 54.397 lei, din care a rămas un rest de plată neachitat în cuantum de 3399,83 lei.
S-a mai arătat că reclamanta a încercat recuperarea debitului pe cale amiabilă, sens în care a convocat pârâta la conciliere directă, însă toate demersurile au rămas fără rezultat, pârâta tergiversând în permanenţă îndeplinirea obligaţiei comerciale asumate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 46 Cod comercial, art. 969 – 970 şi OG nr. 5/2001.
La data de la 19.02.2009 reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, urmare a stingerii creanţei principale prin plata efectuată de către pârâtă ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, arătând că solicită obligarea pârâtei doar la plata sumei de 54.397 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea contractelor încheiate cu reclamanta pentru viciu de consimţământ, respectiv şi viclenie, respingerea cererii reclamantei întrucât penalităţile depăşesc valoarea debitului restant şi obligarea reclamantei la plata sumei de 22.704 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, conform art. 10 din contractul de prestări servicii nr. 15/27.04.2007.
Totodată, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a cererii reclamantei, arătând că aceasta a calculat penalităţi într-un cuantum foarte mare încă de la emiterea facturilor fără să solicită vreo plată până în luna noiembrie 2008.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta a arătat că reclamanta i-a prezentat o ofertă verbală în sensul că urma să instaleze şi să furnizeze internet pentru toate magazinele societăţii pârâte, în acest sens propunând să furnizeze linkuri pentru transfer rapid de date şi internet, contra unei taxe de instalare de 330 euro/ conexiune şi a unui abonament lunar de 140 euro/ conexiune.
Deşi contractul a fost încheiat în urma ofertei respective în luna aprilie 2007, având termen de realizare de 30 de zile, nici până la momentul de faţă obiectul acestuia nu a fost realizat, fiind stipulate în acest sens penalităţi de 5% pe zi pentru neimplementarea sistemului contractat.
În privinţa contractului de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr. 14, pârâta a arătat că a fost încheiat în considerarea faptului că echipamentele ce urmau a se vinde şi instala de către reclamantă urmau să transmită imagini din magazinele Tip Top, prin internet, la sediul SC X SRL.
S-a mai arătat că în nici un caz nu s-ar fi încheiat contractul cu nr. 14 dacă pârâta nu ar fi avut un furnizor de internet cu servicii optime din punct de vedere al preţului, deoarece aceste echipamente reprezintă o investiţie substanţială care nu se justifică fără transmisie de internet.
Totodată, pârâta a arătat că reclamanta nu şi-a finalizat obligaţiile asumate prin contractul nr. 14 şi nu a instalat echipamentele la magazinele Tip Top nici până la acest moment, întrucât instalarea se putea face doar dacă exista internet în locaţii, care trebuia montat tot de către reclamantă conform contractului nr. 15.
În drept, au fost invocate disp. art. 1900 Cod civil, Legea nr. 469/2002.
La data de la 19.03.2009 pârâta a precizat că solicită anularea contractului de prestări servicii nr. 14/18.04.2007, pentru viciu de consimţământ.
Prin sentinţa civilă nr.2438/26.03.2009 pronunţată în dosarul nr.659/303/2009 de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC Y SRL, în contradictoriu cu pârâta SC X SRL; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.661,49 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi a fost obligă pârâta la plata sumei de 685 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 18.04.2007 între reclamantă, în calitate de vânzător şi pârâtă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr.14/18.04.2007, prin care vânzătorul s-a obligat să vândă şi să instaleze iar cumpărătorul s-a obligat să cumpere produse electronice, respectiv 15 sisteme de supraveghere, pentru preţul arătat la art.3 din contract, urmând ca plata să se efectueze în maxim 8 zile de la data emiterii facturii.
Potrivit prevederilor contractuale, vânzătorul livrează şi instalează în fiecare locaţie produsele care fac obiectul contractului, în 15 zile de la primirea unei notificări din partea cumpărătorului iar montarea se va realiza în maxim 60 de zile de la semnarea contractului (art.4).
Nerespectarea termenelor de plată atrage după sine calcularea unor penalităţi de 1% pe fiecare zi de întârziere (art.9 alin.1 teza a doua).
În derularea raporturilor comerciale dintre părţi, reclamanta a livrat pârâtei produsele electronice comandate, fiind emise în acest sens facturi fiscale, în valoare totală de 54.397 lei.
Din extrasele de cont depuse la dosar, rezultă că facturile fiscale nr. 153/25.04.2007, 161/02.05.2007, 160/2.05.2007, 185/14.05.2007, 209/18.05.2007, 210/18.05.2007, 214/21.05.2007, 215/21.05.2007, 158/27.04.2007, 208/18.05.2007, 207/18.05.2007, 183/14.05.2007 au fost achitate de pârâtă cu depăşirea termenului convenit, împrejurare care a atras calcularea în sarcina sa a unor penalităţi de întârziere în valoare de 22.710,93.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes invocată de pârâtă, instanţa a reţinut că, potrivit art.43 Codul comercial, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, ipoteză care se regăseşte în prezenta cauză, produc dobândă de drept din ziua în care sunt exigibile.
În consecinţă, întrucât în materie comercială debitorul este de drept în întârziere, este lipsită de relevanţă împrejurarea că reclamanta, anterior formulării cererii de plată a penalităţilor, nu a solicitat pârâtei nicio plată a contravalorii serviciilor prestate.
Pe de altă parte, interesul în promovarea unei cereri îl constituie folosul practic urmărit de partea care declanşează mecanismul procesual, în speţa de faţă constituindu-l daunele interese moratorii stabilite conform clauzei penale incluse în contract, astfel că nu se poate susţine că acţiunea reclamantei ar fi lipsită de interes.
Faţă de cele arătate, instanţa a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată.
Asupra fondului cererii astfel cum a fost precizată, instanţa a reţinut că părţile au evaluat anticipat valoarea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor asumate prin contract, prin clauza penală inclusă la art.9.
Din actele depuse la dosar, respectiv facturile fiscale coroborate cu extrasele de cont, în care se evidenţiază data plăţii acestora, rezultă în mod evident plata cu întârziere a contravalorii serviciilor prestate.
Cu privire la acest aspect, pârâta a invocat excepţia de neexecutare a obligaţiilor asumate de partea adversă, susţinând că sistemele de supraveghere nu au fost instalate în locaţiile convenite, împrejurare atestată de procese verbale de recepţie aflate la dosar.
Pentru a putea paraliza executarea propriilor obligaţii, până la executarea de către partea adversă a obligaţiilor corelative asumate, instanţa a apreciat că neexecutarea de către partea adversă trebuie să îi fie imputabilă acesteia.
Or, în speţă, imposibilitatea de instalare a sistemelor de supraveghere decurge din lipsa în locaţiile convenite a conexiunii la internet, obligaţia furnizării acestuia serviciu distinct nefiind în sarcina reclamantei, conform menţiunilor exprese din contractul nr.14.
Pe de altă parte, nici prin contractul de prestări servicii nr.15/27.04.2007 intervenit între părţi, reclamanta nu s-a obligat să furnizeze internet, ci linkuri pentru transfer rapid de date şi internet, servicii distincte, cel din urmă serviciu presupunând, în mod obligatoriu, existenţa conexiunii la internet şi neconfundându-se cu aceasta.
Prin urmare, apreciind că neinstalarea în locaţii a sistemelor de supraveghere comercializate de reclamantă, nu este imputabilă acesteia, ci pârâtei şi nu o exonerează pe aceasta de obligaţia de plată a contravalorii bunurilor respective, instanţa a considerat cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, ca fiind întemeiată.
Cu privire la valoarea penalităţilor de întârziere datorate de pârâtă, instanţa a avut în vedere împrejurarea că părţile nu au prevăzut în contract posibilitatea ca acestea să depăşească valoarea sumei la care se aplică, conform art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002, astfel că a limitat valoarea penalităţilor solicitate pentru neplata la termen a facturilor nr.208/18.05.2007, nr.209,18.05.2007 şi nr.210/18.05.2007, la valoarea facturilor respective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC X SRL.
În motivarea recursului recurenta arată că a solicitat instanţei admiterea nulităţii contractului cu nr.14/1007 încheiat de părţi şi că prin faptul că instanţa nu s-a pronunţat pe cererea formulată de recurentă cu privire la constatarea nulităţii contractului s-a încălcat principiul disponibilităţii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 alin.9 Cod pr.civ. şi art.3041 Cod pr.civ.
Analizând recursul formulat tribunalul apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost investită instanţa de fond reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.399,83 lei reprezentând contravaloare marfă. Pârâta a formulat cerere reconvenţională în temeiul prevăzut de art.119 alin.4 Cod pr.civ.. Prin această cerere reconvenţională se solicită constatarea nulităţii contractului în baza căruia reclamanta solicită plata sumei de bani anterior menţionată şi care stă în baza raporturilor juridice născute între părţi.
Deşi cererea reconvenţională fost formulată în termen, instanţa ulterior încuviinţării probatoriului pe cererea principală şi pe cererea reconvenţională a dispus disjungerea cererii reconvenţionale rămânând în pronunţare cu cererea principală, apreciind că cererea principală este în stare de judecată.
Este adevărat că dispoziţiile art.120 alin.2 Cod pr.civ. acordă instanţei posibilitatea judecării separate a cererii reconvenţionale. Însă, având în vedere că soluţionarea cererii principale este indisolubil legată de modul în care se solicită cererea reconvenţională (având în vedere obiectul celor două cereri, astfel cum au fost anterior menţionate), tribunalul apreciază că cele două cereri nu pot fi soluţionate decât împreună conform dispoziţiilor art.120 alin.1 Cod pr.civ., motiv pentru care conform dispoziţiilor art.312 alin.3 Cod pr.civ. va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a soluţiona cererea principală concomitent cu cererea reconvenţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta SC X SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2438/26.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr. 659/303/2009, în contradictoriu cu intimata SC Y SRL.
Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare pentru a fi soluţionată împreună cu cererea reconvenţională disjunsă şi aflată pe rolul instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24.06.2009.
pentru
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Judecător Adina Cornea Mihaela Laura Radu Nicoleta Bătrînu Beatrice Bornaz
Aflată în C.O.
Semnează Grefier şef
