Decretul nr. 167/1958, art. 5, art. 11 alin. (1) şi (3)
Acţiunea în remedierea viciilor poate fi formulată în termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului, cu excepţia construcţiilor, potrivit art. 5 şi art. 11 din Decretul nr. 167/1958. Termenul de 1 an la care face referire art. 11 din Decretul nr. 167/1958 se aplică în cazul acţiunilor care au un obiect patrimonial, iar în cazul unei acţiuni ce are ca obiect obligaţia de a face, termenul de prescripţie este de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 2904 din 23 septembrie 2010,
www.scj.ro
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamanta SC N.S.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC
B.D.T. SRL, solicitând instanţei să oblige pârâta la repararea autovehiculului marca L., astfel încât acesta să funcţioneze la parametri normali sau la înlocuirea vehiculului cu unul nou.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea şi pârâtă a intervenit la 21 iunie 2005 un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca L. Ulterior încheierii contractului a fost semnat şi contractul nr. 0582/2005, contract de leasing financiar cu F.I.L. SA. Maşina achiziţionată de reclamantă a funcţionat la parametri normali cu excepţia unui zgomot produs de cadran. La data de 26 aprilie 2007 reprezentantul reclamantei a dus maşina la un service unde s-a constatat că maşina nu funcţionează la parametri normali datorită unor vibraţii în cadran şi că problema nu poate fi remediată.
In drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 720
C. proc. civ., art. 969, art. 1073 C. civ. şi art. 43 C. com.
Prin sentinţa civilă nr. 2304/2008 a fost admisă excepţia de necom-petenţă materială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 13843 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să procedeze la repararea autovehiculului L. Ce a făcut obiectul contractului de contactului de vânzare-cumpărare nr. CA 007/2005, astfel încât acesta să funcţioneze la parametri normali. S-a respins cererea de înlocuire a autovehiculului cu unul nou, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că nu rezultă din probele administrate că remedierea defecţiunilor este imposibilă. Această remediere presupune o iniţiativă adecvată a pârâtei, având în vedere că, la momentul înstrăinării bunului, nu i s-a adus la cunoştinţă reclamantei că bunul nu poate fi folosit la viteze de peste 130 km/h. De asemenea, nu rezultă din materialul probator administrat că defecţiunea a fost cauzată de folosirea necorespunzătoare a autovehiculului.
In opinia instanţei nu este întemeiată cererea de înlocuire, în condiţiile în care nu se probează predarea unui autovehicul diferit de cel comandat. Or, numai în condiţiile în care se invoca obligaţia de predare a bunului cumpărat se putea analiza posibilitatea predării bunului vândut.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC B.D.T. SRL.
Prin decizia nr. 349/2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pârâte şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă nu operează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pârâte SC B.D.T. SRL, întrucât cererea reclamantei se întemeiază pe contractul încheiat la 21 iunie 2005, în care părţi ale contractului sunt părţile litigante, cât şi pe contractul de leasing financiar nr. 0582/2005.
împotriva acestei soluţii au declarat recurs ambele părţi fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel SC N.S.C. SRL a susţinut că indiferent la ce viteze apare defecţiunea, ea există şi trebuie reparată, iar SC B.D.T. SRL a susţinut că Decretul nr. 167/1958 nu prevede aplicabilitatea prevederilor sale, în speţă art. 5 şi art. 11, doar acţiunilor care au ca obiect patrimonial, ci, la modul general, tuturor acţiunilor privind viciile ascunse ale unui lucru cum este şi acţiunea intimatei.
Recursurile sunt nefondate.
Nu pot fi reţinute criticile recurentei SC B.D.T. SRL motivat pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât cererea se întemeiază pe contractul încheiat la 21 iunie 2005, în care părţi ale contractului sunt SC B.D.T. SRL şi SC N.S.C. SRL, cât şi pe contractul de leasing financiar nr. 0582/14 septembrie 2005.
Conform art. 12 lit. a) din O.U.G. nr. 51 din 28 august 1999 privind operaţiunile de leasing, societăţile de leasing, cu modificările de la data încheierii contractului – 21 iunie 2005, utilizatorul are acţiune directă împotriva furnizorului în cazul reclamaţiilor privind calitatea.
Cele două contracte încheiate, respectiv, cel de vânzare-cumpărare dintre părţile în litigiu şi contractul de leasing financiar, formează un tot unitar, neputând fi disociate în cazul soluţionării prezentei cauze.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul 1 din acţiunea introductivă, întrucât nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 şi art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă s-a reţinut că termenul de 1 an la care face referire textul legal s-ar fi aplicat în cazul acţiunilor care au un obiect patrimonial, însă în speţă, acţiunea are ca obiect obligaţia de „a face”, în subsidiar, de „a da” şi, prin urmare, termenul de prescripţie este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în cauză, în sensul în care, chiar dacă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 5 şi 11 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, alin. (3) al art. 11 le înlătură, prin trimiterea la termenul
convenţional de garanţie. In aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate de reclamanta SC N.S.C. SRL Bucureşti şi pârâta SC B.D.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 349 din 2 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, au fost respinse ca nefondate.
