C. proc. civ., art. 10 pct. 4, art. 12
Cu privire la locul plăţii, în condiţiile în care nu există o convenţie care să reglementeze acest aspect, urmează a se avea în vedere dispoziţiile legale care reglementează efectuarea plăţilor între agenţii economici. Conform normelor bancare, locul plăţii este locul unde beneficiarul plăţii îşi are deschis contul bancar.
C.A. Braşov, Secţia comercială şi de administrativ, decizia civilă nr. 658/R din 18 septembrie 2002
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la plata sumei aferente dividendelor pe anii 1999, 2000; actualizarea dividendelor datorate, cu rata inflaţiei calculată pe perioada 12 iunie 2001 – 31 octombrie 2001 şi dobânda legală calculată la dividendele datorate, calculată pe aceeaşi perioadă. Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Constanţa, Secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cere
rile privitoare la obligaţiile comerciale mai este competentă instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. Cât priveşte prima teză, locul unde obligaţia a luat naştere este, fară îndoială, sediul pârâtei. Referitor la locul plăţii, s-a reţinut că între părţi nu există o convenţie în acest sens. Deşi, între societăţi, plăţile se fac, de regulă, prin instrumente de plată, în speţă, sub aspectul locului plăţii, normele bancare nu au nicio relevanţă. Locul unde plătitorul dispune să se facă plata nu este echivalent cu „locul plăţii” prevăzut la art. 10 pct. 4 C. proc. civ.
In recursul declarat, reclamanta a susţinut că obiectul acţiunii este o cerere privitoare la obligaţii comerciale, şi anume la plata contravalorii dividendelor datorate de pârâtă reclamantei, actualizate cu rata inflaţiei, plus dobânda legală. Reclamanta îşi are deschis contul la Banca Comercială Română, sucursala Braşov. Conform normelor bancare, locul plăţii este locul unde beneficiarul plăţii îşi are deschis contul bancar, în speţă, în Braşov; întrucât locul plăţii este în Braşov, Tribunalul Braşov este competent să soluţioneze cauza, în confor-
mitate cu art. 10 pct. 4, coroborat cu art. 12 C. proc. civ. In consecinţă, se solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, mai este competentă instanţa locului de plată. Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Caracterul comercial al obligaţiei deduse judecăţii este evident.
Cu privire la locul plăţii, în condiţiile în care nu există o convenţie care să reglementeze acest aspect, urmează a se avea în vedere dispoziţiile legale care reglementează efectuarea plăţilor între agenţii economici. Conform art. 5 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, societăţile comerciale sunt obligate să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi numai prin instrumente de plată, fară numerar. Conform normelor bancare, locul plăţii este locul unde beneficiarul plăţii îşi are deschis contul bancar. Reclamanta îşi are deschis contul bancar la locul sediului său în Braşov, astfel încât plata nu poate fi făcută în altă parte decât în Braşov.
Concluzia instanţei de fond conform căreia modul de efectuare a plăţilor prin instrumente de plată, dincolo de raportul juridic care a dat naştere obligaţiei şi care priveşte părţile în cauză, priveşte efectiv operaţiunea bancară de efectuare a plăţilor, care implică numai raporturile dintre bancă şi plătitor, pe de o parte, şi bancă şi beneficiar, pe de altă parte, este eronată. Obligaţia de plată nu poate fi separată de modul de
efectuare a plăţii, întrucât această obligaţie se stinge numai în momentul în care suma de bani ajunge în contul creditorului, care, în speţă, este la Braşov, motiv pentru care nici locul plăţii nu poate fi altul.
In concluzie, a fost admis recursul, a fost casată hotărârea atacată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
