Prin sentinţa civilă nr. 2387 din 1.04.1998 a Judecătoriei Botoşani, s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, cu motivarea că la baza acesteia a stat principiul îmbogăţirii fară just temei, fără ca diferenţa de plată a preţului să-şi găsească fundamentarea în dispoziţiile art. 292 Cod civil.
Apelul declarat de reclamantă, în motivarea căruia s-a arătat că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, lipsa condiţiilor legale referitoare la îmbogăţirea fără just temei, câtă vreme în considerente s-a arătat că există suma pretinsă, respectiv diferenţa de preţ, sumă ce era datorată de către pârâtă, în posesia căreia a rămas nejustificat, s-a respins, ca nefondat, prin decizia nr. 162/A din 9.07.1998, a Tribunalului Botoşani.
Hotărând astfel, instanţa de apel a reţinut că izvorul raporturilor juridice existente între părţile litigiului îl constituie contractul de vânzare-cumpărare, şi nu îmbogăţirea fără justă cauză.
Prin decizia civilă nr. 52 din 25.02.1999, Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat decizia atacată şi sentinţa primei instanţe şi, în fond, a admis acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 633.028 lei-diferenţă de preţ, inclusiv comisionul, şi la 346.407 lei cu titlu de dobândă.
Instanţa de recurs a reţinut următoarele: •
întrucât preţul stabilit de părţi prin contractul încheiat nu este legal, neavându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 76/1994, este necesar a se înlocui de drept cu preţul legal, suma neachitată urmând a fi restituită în temeiul art. 992 Cod civil.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei de preţ datorată în baza dispoziţiilor Legii nr. 76/1994, neavută în vedere la încheierea actului de vânzare-cumpărare, prin care s-au stabilit preţuri fixe pentru locuinţele vândute din fondurile statului.
Ca urmare a neîncasării întregului preţ, în patrimoniul cumpărătoarei a rămas o sumă în mod nejustificat, care reprezintă pentru aceasta o îmbogăţire fără just temei, precum şi o diminuare a patrimoniului vânzătoarei, în condiţiile mai sus arătate (decizia civilă nr. 52 din 25.02.1999 a Curţii de Apel Suceava).
