Obştile de moşneni sunt persoane juridice sui-generis, care au o reglementare specială în dispoziţiile art.26 şi urm. din Legea nr.1/2000. Aceste dispoziţii speciale se completează cu dispoziţiile generale în materia persoanelor juridice, respectiv cele din Decretul nr.31/1954 şi din Decretul nr.32/1954.
Dispoziţiile speciale ale Legii nr.1/2000 nu se pot completa cu dispoziţiile speciale ale O.G. nr.26/2000 şi nici cu cele ale Legii nr.31/1990, întrucât nu există o dispoziţie legală expresă în acest sens. Normele speciale îşi găsesc aplicarea numai în cazurile expres prevăzute în cuprinsul lor. Ele nu se pot aplica prin analogie la alte situaţii. Atât dispoziţiile O.G. nr.26/2000, cât şi dispoziţiile Legii nr.31/1990 sunt incompatibile cu formele asociative reglementate de dispoziţiile Legii nr.1/2000.
Înscrierea în registrul special al obştilor de moşneni ţinut de judecătorie a obştilor de moşneni nou înfiinţate sau a modificărilor aduse actelor constitutive ale obştilor de moşneni se face potrivit regulilor generale aplicabile procedurii necontencioase, reglementate de dispoziţiile art.331-339 C.pr.civ., întrucât nu se urmăreşte obţinerea unui drept potrivnic altei persoane.
Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă – decizia civilă nr.116/R/04 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr.427/198/2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr.427/198/2008, petiţionara Obştea de Moşneni P.P. a solicitat încuviinţarea modificărilor aduse actului constitutiv al obştii cu ocazia adunării generale desfăşurată în data de 09.03.2008 şi înscrierea acestor modificări în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, ţinut la grefa instanţei.
La data de 24.03.2007 au formulat cerere de intervenţie I.M. şi I.D., solicitând respingerea cererii petiţionarei, arătând că hotărârea adunării generale în care s-au stabilit modificările a căror înscriere se solicită este nestatutară. Intervenienţii au arătat, de asemenea, că au introdus o acţiune pe rolul Judecătoriei Brezoi, având ca obiect anularea hotărârii Adunării Generale desfăşurată la 09.03.2008.
Prin încheierea nr.100/01 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.427/198/2008, a fost respinsă cererea formulată de petiţionara Obştea de Moşneni P.P. ca inadmisibilă pe calea procedurii necontencioase, reţinându-se că: în conformitate cu dispoziţiile art.33, raportat la art.8-12 din OG nr.26/2000, cererea petiţionarei se soluţionează după regulile procedurii necontencioase; faţă de dispoziţiile art.338 alin.2 din C.pr.civ., dispoziţiile art.8-12 din OG nr.26/2000 se completează cu dispoziţiile privind procedura necontencioasă, respectiv art. 331-339 din C.pr.civ.; cererea petentei, prin obiecţiile persoanelor care au intervenit în cauză, prezintă caracter contencios, fiind îndeplinite condiţiile art.335 C.pr.civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Obştea de Moşneni P.P., solicitând admiterea acestuia, modificarea soluţiei primei instanţe, iar pe fondul cauzei admiterea cererii lor şi încuviinţarea noului consiliu de administraţie a Obştii de Moşneni P.P., astfel cum a fost ales de Adunarea Generală a obştii la data de 9 martie 2008.
În motivarea recursului, se arată, printre alte motive, că până în prezent nu s-a adoptat o legislaţie specială pentru obştile de moşneni, astfel că prima instanţă trebuia să observe regulile speciale de funcţionare a acestora, care nu pot fi asimilate unor organizaţii neguvernamentale nonprofit, întrucât, în mod evident, desfăşoară şi activităţi comerciale. Prin similitudine, puteau fi observate regulile aplicabile societăţilor comerciale, reglementate de art.132 şi 133 din Legea nr.31/1990.
Cererea de intervenţie în interes propriu nu trebuia încuviinţată, ci trebuia calificată drept cerere de anulare a hotărârilor adoptate de Adunarea generală a Obştii de Moşneni P.P., urmând a se constitui un dosar separat pe rolul Judecătoriei Brezoi, care să aibă ca obiect judecarea acestei cereri. Singura cale de valorificare a pretenţiilor moşnenilor nemulţumiţi este cererea de anulare a hotărârilor adunării generale, conform dispoziţiilor art.23 alin.2 din O.G. nr.26/2000, neputându-se uza de calea unei cereri de intervenţie formulată potrivit art.335 C.pr.civ.
Recursul este nefondat.
Obştea de Moşneni PP. a fost înfiinţată în baza dispoziţiilor art.26 şi urm. din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.
Potrivit art.28 alin.4 din Legea 1/2000: „Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie”. În niciuna din dispoziţiile Legii 1/2000, nu există vreo menţiune legată de completarea prevederilor care reglementează aceste forme asociative cu dispoziţiile speciale ale O.G. nr.26/2000, privind asociaţiile şi fundaţiile (sau Legea nr.21/1924 aflată în vigoare la momentul apariţiei Legii 1/2000) şi nici cu prevederile Legii nr.31/1990 a societăţilor comerciale.
În realitate, obştile de moşneni sunt persoane juridice sui-generis, care au o reglementare specială în dispoziţiile art.26 şi urm. din Legea nr.1/2000. Aceste dispoziţii speciale se completează cu dispoziţiile generale în materia persoanelor juridice, respectiv cele din Decretul 31/1954 şi din Decretul nr.32/1954.
Dispoziţiile speciale ale Legii nr.1/2000 nu se pot completa cu dispoziţiile speciale ale O.G. nr.26/2000 şi nici cu cele ale Legii nr.31/1990, întrucât nu există o dispoziţie legală expresă în acest sens. Normele speciale îşi găsesc aplicarea numai în cazurile expres prevăzute în cuprinsul lor. Ele nu se pot aplica prin analogie la alte situaţii.
De altfel, atât dispoziţiile O.G. nr.26/2000, cât şi dispoziţiile Legii nr.31/1990, sunt incompatibile cu formele asociative reglementate de dispoziţiile Legii nr.1/2000. O.G. nr.26/2000 reglementează situaţia persoanelor juridice fără scop patrimonial, în timp ce obştile de moşneni au un mod vădit un astfel de scop, procedând chiar la împărţirea unor dividende anuale. Legea nr.31/1990 reglementează activitatea societăţilor comerciale, iar obştile de moşneni nu se încadrează în niciuna din formele prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile O.G. nr.26/2000 şi nici dispoziţiile Legii nr.31/1990, ci, cum am menţionat anterior, dispoziţiile speciale ale Legii nr.1/2000, care se completează din punct de vedere material cu dispoziţiile Decretului 31/1954 şi ale Decretului 32/1954, iar din punct de vedere procesual, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Înscrierea în Registrul special al obştilor de moşneni ţinut de judecătorie a modificărilor aduse actului constitutiv al Obştii de Moşneni P.P. se face potrivit regulilor generale aplicabile procedurii necontencioase, reglementate de dispoziţiile art.331-339 C.pr.civ., întrucât nu se urmăreşte obţinerea unui drept potrivnic altei persoane.
Potrivit art.335 C.pr.civ.: „Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge”. Făcând aplicarea acestei dispoziţii legale, în mod corect, prima instanţă a calificat cererea formulată de I.M. şi I.D. ca fiind una de intervenţie, în sensul dispoziţiilor art.335 C.pr.civ. şi, conform acestora, a respins cererea de înscriere a modificărilor.
Având în vedere toate aceste motive, precum şi dispoziţiile art.312 şi 336 C.pr.civ., instanţa a respins recursul ca nefondat.
