Opoziţia formulată de DGFP împotriva Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor, privind cesionarea acţiunilor . Admisibilitate. Opozabilitate, inopozabilitate


Art. 61 alin.2 din LSC prevede că „termenul de asociaţi include şi acţionarii” înseamnă că opoziţia se exercită nu numai împotriva hotărârii adunării generale a asociaţilor ci şi împotriva hotărârii adunării generale a acţionarilor .

Pentru a fi însă admisibilă opoziţia formulată de unul dintre creditorii societăţii, acesta trebuie să facă dovada că hotărârea are ca finalitate modificarea actului constitutiv şi îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziţie fiind obligarea societăţii sau, după caz, a acţionarilor cedenţi la repararea prejudiciului cauzat.

Sentinţa nr. 101 /CC din 14 Martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1533/1259/2012

ORC A a înaintat opoziţia formulată de DGFP împotriva Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C.T SA, privind cesionarea acţiunilor .

Prin cererea de opoziţie, reclamanta-creditoare arată că solicită ca instanţa să oblige societatea S.C.T SA la repararea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat în valoare de … lei, atragerea răspunderii civile a acţionarilor care intenţionează să cesioneze acţiunile.

Motivându-şi cererea, reclamanta a susţinut că în mod eronat s-a aprobat de AGOA a S.C.T SA, prin Hotărârea nr. X, cesionarea de către acţionarii cedenţi a câte unei acţiuni în favoarea acţionarului cesionar fără a se avea în vedere că pârâta-debitoare înregistra datorii la bugetul general consolidat al statului .

S-au invocat dispoziţiile art. 202 alin.2 ind.3 din Legea nr. 31/1990 R, şi s-a arătat că cesiunea părţilor sociale reprezintă dispariţia asociatului/administratorului societăţii ca subiect de drept ceea ce conduce la imposibilitatea statului de a-şi exercita faţă de acesta drepturile ce decurg din executarea obligaţiilor fiscale existente la data cesiunii.

Reclamanta a susţinut că acţionarii cedenţi ai societăţii sunt în culpă pentru neplata obligaţiilor bugetare în termen legal şi, în consecinţă nu li se poate crea o situaţie favorabilă prin cesionarea şi exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale întrucăt s-ar încălca prevederile art. 14 din OG 92/2003 (Codul de procedură fiscală)

Reclamanta a mai susţinut că potrivit prevederilor art.142 alin.5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu şi se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, iar dispoziţiile art.237 ind.1 din au în vedere tocmai atragerea răspunderii organelor de conducere şi obligarea acestora la acoperirea obligaţiilor neachitate, mai ales a obligaţiilor bugetare.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea opoziţiei ca neîntemeiată.

Analizând actele depuse la dosar, ţinând seama de reglementările legale aplicabile speţei, instanţa va respinge opoziţia pentru următoarele considepente:

Potrivit dispoziţiilor art.61 din , republicată, „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.”

Dat fiind faptul că art. 61 alin.2 din LSC prevede că „termenul de asociaţi include şi acţionarii” înseamnă că opoziţia se exercită nu numai împotriva hotărârii adunării generale a asociaţilor ci şi împotriva hotărârii adunării generale a acţionarilor .

În speţă, pentru a fi admisibilă opoziţia formulată de unul dintre creditorii societăţii, acesta trebuie să facă dovada că hotărârea are ca finalitate modificarea actului constitutiv şi îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziţie fiind obligarea societăţii sau, după caz, a acţionarilor cedenţi la repararea prejudiciului cauzat.

Instanţa a reţinut totodată că Legea nr.31/1990, prin art. 98 şi următoarele , reglementează cu valoare de principiu libera transmisiune a acţiunilor în cadrul societăţii . Acţionarii au dreptul să decidă cu privire la propriile acţiuni, cu respectarea prevederilor legale.

Transmiterea de acţiuni prin cesiune către alţi acţionari nu reprezintă un caz de modificare a actului constitutiv al societăţii, textul art. 202 din LSC fiind aplicabil exclusiv în cazul societăţilor cu răspundere limitată.

Reţinând că transmiterea celor două acţiuni în cadrul societăţii, către alţi acţionari, nu constituie un caz de modificare a actului constitutiv iar cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 61 din lege vizează exclusiv „ hotărârile AGA privitoare la modificarea actului constitutiv”,cererea de opoziţie a fost respinsă ca inadmisibilă.