– art.61 Cod procedura civila
Opozitia este conceputa ca un mijloc de protectie al sectiilor în raport cu actele societatii comerciale prin care interesele si drepturile sunt încalcate. Prin modalitatea sa de reglementare, opozitia este conceputa ca un mijloc prin care tertii pot obtine repararea prejudiciilor pe care faptul tert, adoptarea unei hotarâri socieale, cum ar putea fi si hotarârea de modificare a actelor constitutive, le genereaza în raport cu acestia.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA nr.1376 din 16.11.2010)
Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 5197/22.04.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins cererea prin care A.F. a formulat opozitie la decizia asociatului unic al S.C. F.A. S.R.L. nr. 1/26.08.2009 de modificare a actelor constitutive ale societatii comerciale si a solicitat obligarea paratelor S.C. F.A. S.R.L. si S.L. la repararea prejudiciului suferit prin aceasta modificare, respectiv, achitarea debitelor societare catre bugetul de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin decizia asociatului unic al S.C. F.A. S.R.L., cu nr. 1/26.08.2009 modificarile aduse actelor constitutive au constat in schimbarea denumirii, administratorului si sediului social, modificari care, nu au atras crearea unei societati comerciale noi ca subiect de drept, astfel ca, potrivit art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, patrimoniul societatii ramane, de asemenea, neschimbat si nici un prejudiciu nu este astfel provocat fata de creditorul bugetar. A mai retinut tribunalul si ca reclamanta nu a facut dovada caracterului dolosiv al modificarilor si nici nu a dovedit scopul lor ilicit urmarit de asociatul unic si adminsitratorul societatii, parata S.L..
Împotriva acestei sentinte, A.F. a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii si obligarea paratelor, in solidar, la plata prejudiciului cauzat prin adoptarea deciziei de modificare a actelor constitutive al societatii, respectiv, obligarea acestora la plata datoriilor catre bugetul de stat consolidat.
În motivare, recurenta a aratat ca A.F. a demarat impotriva societatii S. SRL procedurile de silita pentru plata datoriilor bugetare, proceduri care nu au dus la incasarea creantei fata de debitoare, din lipsa disponibilitatilor bugetare ale acesteia.
In baza protocolului de colaborare intre O.N.R.C. si A.N.A.F.- D.G.F.P., reclamanta a fost informata asupra operatiunii de radiere a S.C. F.A. S.R.L. din Registrul Comertului Botosani, ca urmare a deciziei de schimbare a sediului societatii in Bucuresti si in temeiul acestei informari a promovat actiunea de opozitie impotriva acestei decizii, potrivit art. 204 din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
Recurenta a considerat, in expozeul sau, ca prin aceasta decizie ii sunt direct afectate interesele in calitatea sa de creditor social, intrucat scopul demersului asociatului unic a fost acela de a eluda prevederile legilor fiscale si de a se sustrage, in final, de la obligatia de plata a datoriei.
Se mai subliniaza ca paratele intimate au actionat prin fraudarea Legii nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece, sub apanajul permisivitatii, incalca echilibrul intre nevoia de protectie a societatii si a tertilor interesati.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate care reprezinta o reiterare a cauzei actiunii intiale si mai putin o critica a primei hotarari, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, creditorii sociali si orice persoane interesate pot formula opozitie impotriva hotararilor adunarii generale ale unei societati comerciale, atunci cand aceste hotarari ii prejudiciaza, opozitie prin care cer instantei de judecata sa dispuna obligarea societatii sau a asociatilor sai la repararea prejudiciului astfel cauzat.
Asadar, opozitia este conceputa ca un mijloc de protectie al tertilor in raport cu actele societatii comerciale prin care interesele si drepturile acestora sunt incalcate.
Prin modalitatea sa de reglementare, opozitia este conceputa ca un mijloc prin care tertii pot obtine repararea prejudiciilor pe care faptul tert, adoptarea unei hotarari sociale, cum ar putea fi si hotararea de modificare a actelor constitutive, le genereaza in raport cu acestia.
Faptul tert il reprezinta in cauza modificarea actelor constitutive prin care S. si-a schimbat denumirea, sediul si persoana asociatului unic si administratorului, asa cum rezulta din probele cauzei. Faptul tert este permis de lege, insa, si respecta toate cerintele legale de valabilitate si publiciate in domeniul in care intervine. Faptul tert este, la acest nivel imediat de aproximare, licit.
Nu se poate spune nici ca scopul mediat al modificarilor este, in sine, fraudulos si ca aceste modificari s-au realizat sub imperiul unei cauze ilicite si al fraudarii legii.
Licititatea si existenta cauzei sunt prezumate legal simplu, potrivit art. 967 alin. 2 Cod civil, de aceea, in sarcina celui care afirma contrariul cade sarcina dovedirii faptului afirmat, potrivit art. 1169 Cod civil. Or, toate afirmatiile reclamantei-recurente, de natura sa sustina faptul contrar prezumtiei sunt lipsite de suport probator, astfel incat instanta nu le poate da eficienta.
Prejudiciul nu a fost, de asemenea, demonstrat. El este caracterizat doar prin temerea reverentiara ca paratele urmaresc sustragerea societatii de la plata obligatiilor fiscale, desi acest fapt nu poate fi demostrat in masura in care, potrivit art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, modificarile aduse actului constitutiv in sensul celor adoptate prin decizia asociatului unic nr. 1/26.08.2009, nu atrag crearea unei entitati juridice noi.
Schimbarea sediului, denumirii si structurilor de conducere ale societatii, inregistrarea si acestor modificari in formula de transparenta care asigura garantiile prevazute de lege vin sa infirme atat ideea generarii prejudiciului, cat si determinarea cauzala intre fapt si prejudiciul afirmat.
In aceste conditii, Curtea considera ca recursul nu poate sustine o solutie contrata celei pronuntate in prima instanta, in consecinta, potrivit art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins.
