privind dizolvarea voluntară
Opoziţia reclamantei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva hotărârii de dizolvare pe considerentul că societatea are datorii către bugetul de stat este neîntemeiată, câtă vreme legea stipulează căile de realizare a creanţelor tuturor creditorilor, începând cu bilanţul de lichidare întocmit de lichidator, care are obligaţia să asigure plata creditorilor şi continuând cu atragerea răspunderii organelor de conducere ale societăţii, în măsura în care aceasta însăşi ar fi în imposibilitate de stingere a creanţelor datorate.
(Sentinţa Comercială Nr. 155/CC pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu de la 16 decembrie 2009)
Prin adresa înregistrată sub nr.1235/18.08.2009, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a înregistrat pe rolul acestei instanţe opoziţia formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva dizolvării S.C. M. D. S.R.L., cu sediul în Piteşti, jud.Argeş.
Prin cererea de opoziţie, reclamanta-creditoare arată că solicită ca instanţa să desfiinţeze Hotărârea adunării generale a asociaţilor S.C. M. D. S.R.L. din data de 02.07.2009, prin care aceştia au hotărât dizolvarea societăţii comerciale.
Motivându-şi cererea, reclamanta a susţinut că în mod eronat s-a dispus dizolvarea societăţii, cu aplicarea dispoziţiilor art.227 alin.1 lit.d) din republicată, deoarece pârâta înregistrează creanţe la bugetul consolidat al statului, în sumă de 3.558 lei, creanţe care astfel nu mai pot fi recuperate.
Reclamanta a mai susţinut că potrivit prevederilor art.142 alin.5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, iar dispoziţiile art.237 ind.1 din Legea 31/1990 au în vedere tocmai atragerea răspunderii organelor de conducere şi obligarea acestora la acoperirea obligaţiilor neachitate, mai ales a obligaţiilor bugetare.
În dovedirea cererii, al cărei temei de drept nu a fost arătat, reclamanta a depus în copie la dosar fişa sintetică totală a pârâtei (filele 7-22) şi înscrisuri de la (filele 23-25).
Legal citată, pârâta, prin lichidatorul judiciar numit, s-a apărat arătând că creanţa invocată de reclamantă a fost achitată, sens în care a depus la dosar certificatul de atestare fiscală nr.268250 din 09.12.2009.
Instanţa, analizând cererea reclamantei-creditoare, constată şi reţine următoarele:
În fapt, prin Hotărârea adoptată la data de adunarea generală a asociaţilor S.C. M. D. S.R.L. s-a decis dizolvarea societăţii în vederea lichidării ei având în vedere imposibilitatea de a mai desfăşura o activitate susţinută.
Împotriva acestei hotărâri a formulat opoziţie creditoarea-reclamantă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, faţă de care pârâta datora suma de 3.558 lei lei cu titlu de obligaţii către bugetul de stat, astfel cum rezultă din fişa sintetică aflată la dosar.
În drept, conform dispoziţiilor art.227 alin.1 lit.d) din Legea 31/1990 R, societatea comercială se dizolvă şi prin hotărârea adunării generale, asociaţii având dreptul să decidă şi începerea procesului de dispariţie al societăţii comerciale, aşa cum au avut posibilitatea să decidă şi constituirea ei, precum şi modificările pe care le suferă în timpul existenţei sale.
În cazul dizolvării voluntare, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societăţii, iar textul de lege menţionat nu condiţionează adoptarea hotărârii lor de dizolvare voluntară de inexistenţa datoriilor societăţii către creditori.
Tot astfel, potrivit dispoziţiilor art.61 din , republicată, “creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.”
Deci, pentru a fi admisibilă opoziţia formulată de unul dintre creditorii societăţii, acesta trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziţie fiind obligarea societăţii sau, după caz, a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desfiinţarea hotărârii, aşa cum pretinde reclamanta.
Pe de altă parte, în procedura de lichidare a societăţii, urmare dizolvării ei voluntare, lichidatorii, potrivit Legii nr.31/1990, republicată, au obligaţia de a realiza inventarierea bunurilor societăţii şi stabilirea exactă a activului şi pasivului, în vederea stingerii tuturor obligaţiilor sociale.
În speţă, instanţa apreciază că hotărârea acţionarilor societăţii pârâte de dizolvare voluntară a avut ca motiv imposibilitatea realizării obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv şi nu a urmărit prejudicierea vreunui creditor.
Acţionarilor societăţii nu le poate fi interzisă adoptarea hotărârii de dizolvare pentru motivul existenţei unei creanţe, de vreme ce legiuitorul însuşi nu a stabilit o astfel de condiţie, iar reclamanta nu poate pretinde că creanţa sa ar rămâne neîndestulată câtă vreme legea stipulează căile de realizare a creanţelor tuturor creditorilor, începând cu bilanţul de lichidare întocmit de lichidator, care are obligaţia să asigure plata creditorilor şi continuând cu atragerea răspunderii organelor de conducere ale societăţii, în măsura în care aceasta însăşi ar fi în imposibilitate de stingere a creanţelor datorate.
Opoziţia reclamantei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva acestei hotărâri pe considerentul că societatea are datorii către bugetul de stat este, aşadar, neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât pârâta a depus la dosar certificatul de atestare fiscală care atestă faptul că creanţa pretinsă a fost stinsă la această dată.
