Legea nr. 31/1990, rep. – art. 61-62, art. 132
Efectele unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor pot prejudicia asociaţii – care au deschisă acţiunea în anularea hotărârii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, ori terţii – care au deschisă calea opoziţiei prevăzute de art. 61 din lege; de asemenea, asociaţii înşişi vor exercita opoziţie, în condiţiile art. 61, în cazurile expres prevăzute de lege – art. 263 şi art. 266 din acelaşi act normativ.
Un acţionar într-o societate pe acţiuni nu are deschisă calea opoziţiei la înregistrarea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor prin care, susţine el, în mod abuziv a fost exclus din structura acţionariatului societăţii comerciale, deşi deţine un anumit număr de acţiuni, ci acesta trebuie să formuleze o acţiune în anularea respectivei hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din legea-cadru.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 2330 din 13 decembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 406 din 2 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1279/115/2010 Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţiile lipsei calităţii procuristului D.M. de a promova acţiune în justiţie în numele A.V.A.S. Bucureşti, a prematurităţii cererii şi a inadmisibilităţii formulării opoziţiei de către procurist, invocate de pârâta S.C. A S.A. Caransebeş, respingând, totodată, atât acţiunea comercială formulată de reclamantul D.M., cât şi cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientei A.V.A.S. Bucureşti având ca obiect opoziţie şi anulare a hotărârilor adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. A S.A. Caransebeş din 19.03.2010, respectiv 20.03.2010, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de intervenţie, aşa cum a fost ea formulată şi admiterea opoziţiei, cu motivarea că intimata S.C. A S.A. Caransebeş a convocat la sediul său din Caransebeş, şedinţa A.G.E.A. pentru data de 19/20.03.2010, având pe ordinea de zi, printre altele, aprobarea noii structuri a acţionariatului societăţii. În apărarea intereselor recurentei, împuternicitul său (conform procurii speciale) a formulat opoziţie, care a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin. A.V.A.S. Bucureşti, în calitate de reprezentant al statului, deţine un număr de 23.632 acţiuni, reprezentând 10,241% din capitalul social; aşadar, este acţionar al societăţii în condiţiile Legii nr. 31/1990. Având în vedere această calitate, este justificată cererea de intervenţie în interes propriu, faţă de necesitatea apărării intereselor legale ale instituţiei recurente la societatea comercială intimată. Aşa cum a arătat şi instanţei de fond, hotărârea A.G.E.A. nr. 13/20.03.2010 a fost luată cu încălcarea legii, fiind lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate art. 129 alin. (1), (4) şi (6), art. 130, art. 131 şi art. 132 din Legea nr. 31/1990. Prin menţinerea acestei hotărâri recurenta este prejudiciată deoarece acţionarii majoritari au stabilit o nouă structură a acţionariatului prin excluderea abuzivă a sa, producând astfel un prejudiciu material statului. Deşi reprezentantul A.V.A.S. Bucureşti s-a prezentat atât în data de 19.03.2010, la prima convocare, cât şi în data de 20.03.2010, la a doua convocare, sediul societăţii indicat în convocator a fost închis. În mod greşit tribunalul a primit susţinerile intimatei, conform cărora instituţia recurentă nu şi-a pierdut calitatea de acţionar ca urmare a votului de aprobare a structurii acţionariatului, ci în urma licitaţiei publice din 10 noiembrie 2009, deşi nu a solicitat acte cu privire la această licitaţie, din care să rezulte o asemenea împrejurare, în anul 2009 recurenta neîncheind niciun contract de vânzare-cumpărare de acţiuni cu privire la pachetul deţinut în cadrul S.C. A S.A. Caransebeş. Tot astfel, nelegal judecătorul fondului a omis să ia în considerare dispoziţiile deciziei nr. 340/05.02.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care au fost sancţionate nelegalităţile săvârşite prin alte hotărâri A.G.A. ale S.C. A S.A. Caransebeş din datele de 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, constatându-se, totodată, şi nulitatea absolută a actelor subsecvente acestor hotărâri, respectiv a actelor adiţionale la statutul societăţii. Întrucât s-a făcut dovada prejudiciului, a faptei ilicite şi având în vedere că cererea instituţiei recurente este o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală, este justificată cererea de intervenţie şi prejudiciul cauzat trebuie să fie reparat.
Prin decizia civilă nr. 2330 din 13 decembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul oponentei, menţinând hotărârea tribunalului.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a arătat că, în primul rând, se impune precizarea faptului că deşi prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie în interes propriu (aşa fiind intitulată petiţia formulată de instituţia recurentă în data de 1 iulie 2010), în realitate această instituţie publică are calitatea de oponentă, cererea depusă de reprezentantul său, d-l. D.M., în data de 24 martie 2010 la Oficiul Registrului Comerţului de pa lângă Tribunalul Caraş-Severin, fiind o opoziţie la Hotărârea A.G.E.A a S.C. A S.A. Caransebeş nr. 13 din 20 martie 2010, cum se arată în mod expres în cuprinsul opoziţiei formulate, scopul demersului juridic întreprins de reprezentantul A.V.A.S. Bucureşti fiind unul clar indicat: „ne opunem înregistrării oricăror hotărâri generate de adunarea generală fictivă (nefiind la locul, în data şi la ora din convocator)”. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii de procurist invocată de societatea intimată, d-l. D.M. neinvocând pretenţii proprii şi nestând în proces în nume propriu, ci în numele instituţiei menţionate.
În al doilea rând, Curtea constată că în mod eronat judecătorul fondului, atunci când s-a pronunţat asupra cererii formulate, a respins atât opoziţia, cât şi acţiunea în anularea hotărârilor adunării generale a extraordinare a acţionarilor S.C. A S.A. Caransebeş din datele de 19.03.2010 şi 20.03.2010, câtă vreme, pe de o parte, nu a existat decât o singură hotărârea A.G.E.A., având nr. 13, adoptată în data de 20 martie 2010, iar pe de altă parte, prin opoziţia formulată în temeiul art. 61 şi urm. din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu se poate solicita decât obligarea, după caz, a societăţii sau a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat, după cum se arată, de altfel, şi prin cererea de recurs („prin excluderea abuzivă a A.V.A.S. Bucureşti din acţionariatul societăţii şi modificarea actului constitutiv al societăţii, cu încălcarea legii, este dovedit prejudiciul produs A.V.A.S. (…) Faţă de cele arătate, învederăm instanţei că s-a făcut dovada prejudiciului, a faptei ilicite şi având în vedere acţiunea A.V.A.S., care este o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală, este justificat şi legal să fie admisă cererea de intervenţie (…)”.
În al treilea rând, este adevărat că, potrivit art. 61 şi 62 din Legea societăţilor comerciale, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile în mod corespunzător (acest din urmă text statuează că nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal). Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă Legea nr. 31/1990, republicată, nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, hotărârea pronunţată asupra opoziţiei fiind supusă numai recursului.
Astfel cum este reglementată în prezent opoziţia, aceasta este o veritabilă acţiune în răspundere civilă delictuală (aspect cunoscut şi de către recurentă), menită a permite repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre a asociaţilor sau o decizie a lichidatorilor, după caz. În consecinţă, pentru a-i putea fi considerată admisibilă opoziţia, petentul (opozant) trebuie să facă dovada prejudiciului, a faptei ilicite (în acest caz specific, hotărârea asociaţilor sau decizia lichidatorului atacată) şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Dacă, din anumite motive, prejudiciul invocat nu poate fi reparat în modalitatea specială a opoziţiei, victima poate formula şi o acţiune de drept comun de acoperire a pagubei, în temeiul art. 998-999 din Codul civil.
Efectele unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor pot prejudicia asociaţii – care au deschisă acţiunea în anularea hotărârii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, ori terţii – care au deschisă calea opoziţiei prevăzute de art. 61 din legea-cadru; de asemenea, asociaţii înşişi vor exercita opoziţie în condiţiile art. 61, în cazurile expres prevăzute de lege – art. 263 şi art. 266 din acelaşi act normativ. În consecinţa admiterii opoziţiei, asociaţii sunt obligaţi la „repararea prejudiciului”; această „reparaţie” înseamnă modificarea hotărârii ori proiectului de repartizare a activului, ori refacerea bilanţului final de lichidare – cum este cazul în situaţia prevăzută de art. 266, întocmai ca în cazul opoziţiei reglementate derogativ prin art. 206, 208, 231 ori 243 din Legea societăţilor comerciale. Astfel, art. 206 alin. 2 prevede că, asociaţii vor trebui să decidă în termen de o lună de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de admitere a opoziţiei unui creditor particular (şi nu social), dacă renunţă la prelungirea duratei societăţii peste durata fixată prin actul constitutiv ori dacă îl exclud pe asociatul debitor; art. 208 alin. 4 împiedică producerea efectelor unei hotărâri de reducere a capitalului social, până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text, printre care şi oferirea de garanţii adecvate creditorilor sociali; art. 231 reglementează opoziţia exercitată împotriva hotărârii asociaţilor prin care revin asupra unei hotărâri de dizolvare, fără însă a preciza efecte speciale ale admiterii opoziţiei; art. 243 prevede că, exercitarea opoziţiei creditorului uneia dintre societăţile care ia parte la fuziune sau la divizare determină suspendarea executării fuziunii sau divizării, până la pronunţarea hotărârii irevocabile, de asemenea fără a preciza efecte speciale ale admiterii opoziţiei.
În toate aceste situaţii expres reglementate, opoziţia exercitată de creditor are scopul împiedicării efectelor unei hotărâri a asociaţilor, luate în detrimentul intereselor lor; prin urmare, la data introducerii opoziţiei, prejudiciul, deşi iminent – acesta fiind şi sensul suspendării executării hotărârii contestate, nu există. Scopul opoziţiei nu este repararea prejudiciului, în sensul unei acţiuni în pretenţii, ci împiedicarea producerii unui prejudiciu, opoziţia nefiind echivalată acţiunii în pretenţii, întemeiată pe răspunderea delictuală, a cărei admitere ar determina debitorul să plătească o sumă de bani.
Faţă de cele mai sus arătate, este evident că un acţionar într-o societate pe acţiuni nu are deschisă calea opoziţiei la înregistrarea unei hotărâri A.G.A. prin care, susţine el, în mod abuziv a fost exclus din structura acţionariatului societăţii comerciale, deşi deţine, precum în speţă, 23.632 acţiuni, reprezentând 10,241% din capitalul social, ci acesta trebuie să formuleze o acţiune în anularea respectivei hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din legea-cadru.
Oricum, este de menţionat şi faptul că prin hotărârea adunării generale a asociaţilor împotriva căreia s-a formulat prezenta opoziţie nu s-a făcut altceva decât să se constate noua structură a acţionariatului S.C. A S.A. Caransebeş, ca urmare a unor cesiuni ori licitaţii publice. Nici criticile referitoare la nesolicitarea de către tribunal a actelor privind licitaţia din 10 noiembrie 2009, din care să rezulte că instituţia oponentă şi-ar fi pierdut calitatea de acţionar nu poate fi primită, la întâmpinarea la recurs reprezentantul intimatei anexând atât procesul-verbal de licitaţie pentru bunuri mobile din dosarul execuţional nr. 10/2009 al S.C.P.E.J. S.P. & S.A. din Caransebeş, cât şi dovada nr. 10/10.11.2009 privind achitarea integrală de către adjudecatar (dl. I.I.) a sumei de 59.080 lei, reprezentând preţul bunului mobil scos la licitaţie – pachet de acţiuni în nr. de 23.632 bucăţi”. De asemenea, nici motivul referitor la existenţa deciziei nr. 340/05.02.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. 6360/115/2006, prin care au fost sancţionate nelegalităţile săvârşite prin alte hotărâri A.G.A. ale S.C. A S.A. Caransebeş, din datele de 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, constatându-se, totodată, şi nulitatea absolută a actelor subsecvente acestor hotărâri, respectiv a actelor adiţionale la statutul societăţii, cu consecinţa că A.V.A.S. Bucureşti este acţionar de drept al respectivei cu un procent de 40% din capitalul social şi conform evidenţelor proprii, nu poate determina admiterea recursului de vreme ce, după cum însăşi recurenta o arată, în prezenta cauză este vorba de o altă hotărâre a adunării generale a acţionarilor societăţii intimate.
