Opoziţie împotriva deciziei asociatului unic privind cesionarea cu titlu oneros a părţilor sociale.
Simpla cesiune a părţilor sociale nu instituie obligaţia plăţii imediate a creanţei bugetare scadente de către societate sau asociat, acestea putând fi recuperate şi ulterior, de la aceeaşi persoană juridică debitoare, care are acelaşi patrimoniu ca şi înainte de cesiune. Creditorul este prejudiciat prin cesiune, doar dacă, odată cu transmiterea părţilor sociale, a avut loc o diminuare a patrimoniului sau dacă s-ar fi creat starea de insolvabilitate a societăţii debitoare.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi la data de 09.02.2012 şi înregistrată sub nr. 1377/101/2012 petenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi – Administraţia Finanţelor Publice Strehaia a formulat opoziţie împotriva deciziei nr. 1/2011 a asociatului unic T.Z al SC R.M SRL privind cesionarea cu titlu oneros a părţilor sociale.
În motivare a arătat că societatea a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 30.145 lei, sumă certă, lichidă şi exigibilă. A solicitat admiterea acţiunii şi obligarea intimatei la repararea prejudiciului în valoare de 30.145 lei, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să-şi cedeze părţile sociale.
Cu adresa nr.3932/23.03.2012 petenta a depus la dosar decizia nr.1/2011 şi dovada publicării în Monitorul Oficial. A precizat că solicită obligarea intimatei la repararea prejudiciului de 30.145 lei.
La data de 06.03.2012, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a înaintat instanţei opoziţia formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice Strehaia împotriva deciziei nr. 1/2011 a asociatului unic T.Z al SC R.M SRL privind cesionarea cu titlu oneros a părţilor sociale, cererea fiind înregistrată sub nr.2271/101/2012..
Prin sentinţa civilă nr.46 din 11 aprilie 2012 Tribunalul Mehedinţi a respins cererea de opoziţie formulată de petenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi – Administraţia Finanţelor Publice Strehaia, reţinând următoarele:
Prin decizia nr.1/30.12.2011 publicată în M.O. partea a IV-a nr. 322/30.01.2012, asociatul unic T.Z al SC R.M SRL a decis cesionarea cu titlu oneros a celor 20 părţi sociale deţinute către numitul P.A pentru preţul de 200,00 lei.
La momentul adoptării deciziei de cesionare, societatea figura ca debitoare către D.G.F.P. Mehedinţi- Administraţia Finanţelor Publice Strehaia cu suma de 30145 lei aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr.846/27.01.2012, acest creditor înţelegând să formuleze opoziţie faţă de decizia asociatului de cesionare a părţilor sociale.
Prin opoziţia formulată petenta a solicitat obligarea asociatului cedent, la plata creanţei bugetare în sumă de 30.145 lei, considerându-se prejudiciată prin transmiterea către numitul P.A a celor 20 părţi sociale.
Potrivit art. 202 din , în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, părţile sociale pot fi transmise între asociaţi, transmiterea către persoane din afara societăţii fiind permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
Conform art.202 alin.23 din Legea 31/1990, introdus prin OUG nr.54/2010, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să-şi cedeze părţile sociale, dispoziţiile art.62 din Legea nr.31/1990, aplicându-se în mod corespunzător.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate anterior se reţine că instanţa poate obliga societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale, doar dacă s-a invocat şi dovedit prejudiciul produs prin transmiterea părţilor sociale.
Ori, simpla cesiune a părţilor sociale nu instituie obligaţia plăţii imediate a creanţei bugetare scadente de către societate sau asociat, acestea putând fi recuperate şi ulterior, de la aceeaşi persoană juridică debitoare, care are acelaşi patrimoniu ca şi înainte de cesiune.
Prin urmare, se apreciază că, creditorul este prejudiciat prin cesiune, doar dacă, odată cu transmiterea părţilor sociale, a avut loc o diminuare a patrimoniului sau dacă s-ar fi creat starea de insolvabilitate a societăţii debitoare.
În cauză, s-a constatat însă că petenta nu a motivat şi nici nu a dovedit imposibilitatea recuperării creanţele bugetare după transmiterea părţilor sociale, cu atât mai mult cu cât, persoana juridică debitoare rămâne cu acelaşi patrimoniul ca cel avut şi înainte de cesiune, petenta nefăcând dovada existenţei unei vătămări ca urmare a cesiunii, astfel că opoziţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Soluţia pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost menţinută prin decizia nr.864 din 30.08.2012 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a dispus respingerea recursului formulat de DGFP.
Curtea a reţinut că instanţa de fond nu a analizat cauza prin prisma dispoziţiilor art.998-999 Cod civil, ci în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr.31/1990, astfel încât Curtea găseşte nefondată critica bazată pe motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.8 din Codul de procedură civilă.
Sistemul român de drept este guvernat de principiul libertăţii de circulaţie a bunurilor aflate în circuitul civil, libertate limitată doar de ordinea publică, de normele juridice imperative şi de regulile de convieţuire socială.
Conform acestui principiu, cesiunea de părţi sociale este liberă, nefiind îngrădită decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de norma prohibitivă din conţinutul art. 202 alin.23 din Legea 31/1990, introdus prin OUG nr.54/2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
Potrivit acestui text, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să-şi cedeze părţile sociale, dispoziţiile art.62 din Legea nr.31/1990 aplicându-se în mod corespunzător.
Textul, ca orice limitare a exerciţiului liber al unui drept, este de strictă interpretare. Ca urmare, instanţa poate obliga societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale doar dacă s-a invocat şi dovedit prejudiciul produs prin transmiterea părţilor sociale, prejudiciu ce trebuie dovedit, conform prevederilor art.1169 Cod civil. Simpla susţinere că există un prejudiciu, nedovedită, nu poate fi primită. Faptul că legiuitorul a prevăzut obligaţia de comunicare a hotărârii adunării asociaţilor către direcţiile generale ale finanţelor publice nu echivalează cu instituirea unei prezumţii de fraudă şi nici nu atrage admiterea automată, nedovedită, a opoziţiei creditorului bugetar.
Ca urmare, prejudiciul nu se presupune. Dimpotrivă, creanţele pot fi recuperate şi după transmiterea părţilor sociale, de la aceeaşi persoană juridică debitoare, care are acelaşi patrimoniu ca şi înainte de cesiune. Creditorul nu este, prin urmare, prejudiciat automat prin cesiune, ci doar dacă, odată cu transmiterea părţilor sociale, are loc şi o altă modificare a persoanei juridice, cum ar fi diminuarea patrimoniului sau dacă există alte suspiciuni cu privire la crearea ori mărirea stării de insolvabilitate a societăţii debitoare ca urmare a cesiunii.
