Condiţia de admisibilitate a cererii de opoziţie este aceea ca hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale ale societăţii să fie păgubitoare pentru creditorii sociali sau alte persoane, respectiv să cauzeze acestora un prejudiciu care să nu poată fi reparat decât prin anularea hotărârii de transmitere a părţilor sociale.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 66/CC/21 ianuarie 2011)
Prin acţiunea înregistrată reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta SC RV SRL a formulat opoziţie împotriva Hotărârii asociaţilor de cesionare a părţilor sociale, solicitând admiterea acesteia, revocarea hotărârii asociaţilor din data de 18.08.2010 prin care se aduc grave prejudicii bugetului de stat prin neplata impozitelor şi taxelor până la achitarea integrală a acestora, totodată obligarea asociaţilor la plata pasivului societăţii cesionare. De asemenea, a solicitat şi suspendarea cesiunii părţilor sociale până la finalizarea prezentei opoziţii, petit cu privire la care instanţa a dispus disjungerea şi formarea unui nou dosar care urma a se soluţiona în şedinţă publică, conform încheierii din şedinţa camerei de consiliu din 15.10.2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1/18.08.2010 a asociaţilor pârâtei SC RV SRL s-a decis transmiterea prin cesiune la valoare nominală, a celor 20 părţi sociale, în valoare totală de 200 lei în numerar, după cum urmează: asociatul RI transmite 10 părţi sociale în valoare de 100 lei d-nului SM, iar asociata RIA transmite 10 părţi sociale în valoare de 100 lei d-lui RS, transmitere care va opera, conform menţiunilor din hotărâre, la data expirării termenului de 30 de zile de la data publicării hotărârii în M.O. partea a IV-a, în absenţa formulării vreunei opoziţii.
Este real că potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată, „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile”.
Totodată, incidente în speţă sunt dispoziţiile art. 202 alin.2 ind.3 din aceeaşi lege, potrivit cu care „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie, prin care să solicite instanţei să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului, care intenţionează să-şi cedeze părţile sociale, dispoziţiile art.62 din aceeaşi lege aplicându-se corespunzător”.
Prin prisma acestei dispoziţii legale invocate de către creditor rezultă condiţia de admisibilitate a cererii de opoziţie ca fiind aceea prin care hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale ale societăţii să fie păgubitoare pentru creditorii sociali sau alte persoane, respectiv să cauzeze acestora un prejudiciu care să nu poată fi reparat decât prin anularea hotărârii de transmitere a părţilor sociale.
Or, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cauzat prin hotărârea nr. 1/18.08.2010 a asociaţilor pârâtei SC RV SRL, faptul în sine că la data hotărârii de cesionare a părţilor sociale, societatea comercială avea obligaţii faţă de bugetul statului în valoare de 56.081 lei, nereprezentând un prejudiciu în sensul prevederilor legale sus citate. Aceasta, întrucât transmiterea părţilor sociale în cazul societăţilor care se constituie pe principiul intuitu personae – caracter pe care îl împrumută şi societăţile cu răspundere limitată, această categorie împrumutând caractere atât ale societăţilor de persoane, cât şi ale societăţilor de capitaluri – având drept consecinţă substituirea asociatului cedent cu o altă persoană, ar putea eventual leza încrederea şi cunoaşterea reciprocă, factori determinanţi în constituirea acestor categorii de societăţi. O atare lezare însă nu se repercutează nici direct, nici indirect, asupra raporturilor juridice pe care societatea comercială le are cu reclamanta, având ca obiect obligaţiile bugetare ale pârâtei, a căror existenţă nu este influenţată de persoanele titulare ale drepturilor conferite de părţile sociale deţinute.
Inexistenţa prejudiciului invocat de reclamantă rezidă în specificul răspunderii în cadrul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, în sensul că pentru obligaţiile sociale, răspunderea aparţine societăţii comerciale, entitate căreia legea îi conferă personalitate juridică şi patrimoniu propriu, distinct de al asociaţilor, aceştia din urmă răspunzând în cazul acestui tip de societate comercială, numai în limita aportului lor.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, instanţa urmează să respingă, ca nefondată, opoziţia formulată de reclamanta AFP Bistriţa împotriva Hotărârii nr. 1/18.08.2010 a asociaţilor pârâtei SC RV.
