– Legea nr.31/1990, art.202, alin.23
Potrivit art.110 si 141 din Codul de procedura fiscala (OG nr.92/2003), colectarea si executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis de organele fiscale. Reclamanta nu are nevoie de hotarâre judecatoreasca pentru realizarea creantei fiscale, întrucât poate proceda la executarea acesteia prin emiterea titlului executoriu.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1519 R din 21.10.2011)
I. La data de 27.09.2010, a fost înregistrata la ORC-TB opozitia formulata de AFP S 4 împotriva deciziei asociatului unic al SC FTME S.R.L. privind cesiunea partilor sociale.
În motivarea opozitiei, reclamanta a aratat ca decizia de mai sus este nelegala întrucât pârâta figureaza în evidentele fiscale cu debite în suma de 13.775 lei si nu ofera garantii pentru plata acestora.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.202 si art.62 din Legea nr.31/1990.
II. Prin Sentinta comerciala nr. 13183/17.08.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr. 46582/3/2010, a fost respinsa opozitia ca neîntemeiata.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Petenta trebuie, în conformitate cu dispozitiile art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, sa demonstreze ca se încadreaza în categoria creditorilor sociali sau în categoria persoanelor prejudiciate ca urmare a adoptarii hotarârii împotriva careia s-a formulat opozitia.
În speta, din probatoriul administrat nu rezulta însa îndeplinirea acestor cerinte. Astfel, înscrisul denumit de catre petenta fisa sintetica nu îndeplineste conditiile pentru a fi considerat un titlu fiscal executoriu în conformitate cu Codul fiscal, fiind un înscris extras din evidentele informatizate ale petentei, neînsusit de pretinsul debitor si care nu face în niciun fel dovada pretinsei creante. În plus, prin decizia asociatului unic împotriva careia s-a formulat opozitie nu a fost adoptata nicio masura defavorabila petentei.
Conform deciziei asociatului unic, cu ocazia cesionarii partilor sociale ale societatii se modifica doar structura si participarea asociatilor la formarea capitalului social, societatea nedisparând, iar celelalte dispozitii ale actului constitutiv al acesteia ramân neschimbate. În aceste conditii nu se intervine în niciun fel asupra pasivului si activului societatii, petenta fiind în masura sa-si recupereze pretinsa creanta, daca dovedeste existenta acesteia, în conditiile legii.
III. Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamanta AFP S 4, invocând aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.)
În motivarea recursului, reclamanta a sustinut ca detine împotriva societatii pârâte o creanta certa, lichida si exigibila, rezultata din declaratiile depuse de societate la organele fiscale.
Recurenta citeaza dispozitiile art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990 si nota de fundamentare a OUG nr.54/2010 si arata ca, prin hotarârea de cesiune a partilor sociale, a suferit un prejudiciu constând în obligatiile datorate bugetului general consolidat al statului si în imposibilitatea urmaririi debitelor. În consecinta, solicita obligarea societatii intimate la repararea prejudiciului, în sensul platii sumei datorate în cuantum de 15.705 lei.
IV. Recursul este nefondat.
Potrivit art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, opozitia la hotarârea asociatilor de transmitere a partilor sociale poate fi formulata de catre creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarâre.
Recurenta AFP S 4 a invocat calitatea de creditor bugetar al societatii intimate, sustinând ca este prejudiciata prin neplata creantelor fiscale si imposibilitatea urmaririi acestor debite.
Prin urmare, recurenta trebuia sa dovedeasca existenta creantei fiscale afirmate.
Desi avea sarcina probei, conform art.1169 C.civ. si art.129 alin.1 C.pr.civ., reclamanta nu a administrat nicio dovada cu privire la calitatea sa de creditor bugetar. Înscrisurile aflate la filele 7-11 din dosarul de fond se refera la o alta societate comerciala – SC F&SF SRL, iar nu la societatea pârâta.
De asemenea, reclamanta a facut doar afirmatii de ordin general cu privire la prejudiciu, fara a demonstra în concret în ce fel este prejudiciata prin cesiunea partilor sociale si fara a dovedi ca decizia asociatului unic a fost adoptata în scopul abuziv al eludarii platii creantelor fiscale.
Pe de alta parte, Curtea remarca faptul ca recurenta solicita prin prezenta cale de atac ca instanta sa oblige societatea intimata la plata sumelor datorate bugetului de stat.
Aceasta cerere nu poate fi primita din urmatoarele motive:
Potrivit art.110 si 141 din Codul de procedura fiscala (OG nr.92/2003), colectarea si executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis de organele fiscale. Asadar, reclamanta nu are nevoie de hotarâre judecatoreasca pentru realizarea creantei fiscale, întrucât poate proceda la executarea acesteia prin emiterea titlului executoriu. Ca urmare, demersul în justitie pentru obtinerea unei hotarâri de obligare la plata creantei fiscale este lipsit de interes. Obligarea pârâtei prin hotarâre judecatoreasca la plata sumelor datorate bugetului de stat nu reprezinta o reparare eficienta a prejudiciului, în conditiile în care reclamanta oricum putea trece direct la executarea creantei.
