Legea nr. 85/2006, art. 123
Numai sumele obţinute din vânzarea bunurilor asupra cărora este constituită garanţia sunt destinate acoperirii creanţei garantate, iar insuficienţa acestor sume pentru plata întregii creanţe duce la schimbarea naturii creanţei neacoperite din garantată în chirografară, distribuirile ulterioare de sume urmând a ţine cont de această natură şi de ordinea de prioritate prevăzută de dispoziţiile art. 123 din lege, deci mai întâi creanţele bugetare (pct. 4) şi după acoperirea acestora creanţele chirografare (pct. 7 şi 8).
C.A. Ploieşti, s. a ll-a civ., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 2522 din 20 octombrie 2011, nepublicată
Creditoarea SC F. SA a formulat contestaţie la raportul şi planul de distribuire între crcditori a sumelor rezultate în urma lichidării, raport ce a fost înregistrat la 21 aprilie 2011, solicitând ca acestea să fie distribuite creditorilor în acelaşi rang în mod proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă. In motivarea contestaţiei s-a învederat faptul că la data de 21 aprilie 2011 lichidatorul judiciar al SC P. SRL a înregistrat la grefa tribunalului planul de distribuire şi raportul asupra fondurilor obţinute din încasarea de creanţe. Din analiza planului de distribuire reiese că, deşi SC
F. SA are o creanţă garantată în sensul art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor, lichidatorul nu i-a repartizat nicio sumă de bani. Or, creanţele bugetare nu pot fi plătite decât după îndestularea creditorilor cu creanţe garantate, iar în tabelul definitiv al creanţelor sunt trecuţi doi creditori cu creanţe garantate, SC A. SRL şi SC F. SA şi, potrivit art. 124, „sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă (…)”. De asemenea, creditoarea precizează că titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume de bani numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, conform art. 125 din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar al SC P. SRL, debitoare supusă procedurii insolvenţei, solicită respingerea contestaţiei la planul de distribuire ca neîntemeiată, având în vedere că distribuirea sumei obţinute de la CJAS a fost efectuată cu respectarea prevederilor art. 121 şi art. 123 din şi potrivit tabelului definitiv consolidat de creanţe întocmit în cauză. Se arată că în urma verificărilor efectuate după expirarea termenului în interiorul căruia putea fi contestat planul de distribuire, s-a constatat că la grefa tribunalului nu erau înregistrate contestaţii, motiv pentru care a procedat la distribuirea efectivă, conform planului depus.
Prin sentinţa nr. 758 din 16 iunie 2011 tribunalul a respins contestaţia formulată de creditoarea SC F. SA împotriva raportului şi planului de distribuire între creditori, întocmit de lichidator. Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că SC F. SA este creditor garantat, deţinător al unei garanţii reale mobiliare constituite asupra unui stoc de medicamente, precum şi asupra produselor obţinute în urma valorificării acestora, astfel cum rezultă din extrasul furnizat de Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Acestui creditor nu i-a revenit nicio sumă în urma distribuirii, întrucât suma de bani atribuită creditorilor nu provenea din valorificarea garanţiei sale. Potrivit susţinerilor lichidatorului judiciar, a fost identificat un stoc de medicamente provenite de la SC F. SA, medicamente în prezent expirate, astfel încât este o certitudine faptul că, cel puţin în parte, obiectul garanţiei creditoarei contestatoare nu a fost valorificat, aflându-se în materialitatea sa în patrimoniul falitei. Cum nu există nicio dovadă care să justifice concluzia subrogaţiei reale a stocului de medicamente ce reprezenta obiectul garanţiei contestatoarei cu sumele provenite de la CJAS, este evident faptul că, în ceea ce priveşte această distribuire, contestatoarea nu avea calitatea de creditor garantat care să-i justifice un drept de preferinţă faţă de
creditorii bugetari, calitate pe care a deţinut-o numai creditorul SC A. SRL, a cărui garanţie era instituită explicit asupra creanţei deţinute asupra CJAS. Reţinând că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 contestaţia a fost respinsă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea SC F. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Creditoarea arată că din analiza planului de distribuire rezultă că, deşi creditoarea arc o creanţă garantată în sensul art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor, lichidatorul nu i-a repartizat nicio sumă de bani. Recurenta menţionează că instanţa interpretează în mod greşit dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006, susţinând că îndestularea să nu se putea face decât din valorificarea garanţiei sale. Potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, după plata taxelor, timbrelor şi oricăror cheltuieli(…), sumele rezultate în urma lichidării se plătesc creditorilor care au creanţe garantate în mod proporţional [art. 121 alin. (2)]. Creanţele bugetare, susţine recurenta, nu
pot fi plătite decât după îndestularea creditorilor cu creanţe garantate. In tabelul definitiv al creanţelor sunt trecuţi doi creditori cu creanţe garantate, SC A. SRL şi SC F. SA şi, potrivit art. 124 „sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă”. Titularilor de creanţe dintr-o altă categorie li se vor putea distribui sume de bani numai după deplina îndestulare a
titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, art. 125. In concluzie, susţine recurenta, potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, sumele rezultate în urma lichidării se plătesc creditorilor care au creanţe garantate în mod proporţional [art. 121 alin. (2)] şi creanţele bugetare nu pot fi plătite decât după îndestularea creditorilor cu creanţe garantate.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Contestaţia recurentei creditoare este fundamentată pe o interpretare eronată a textului de lege invocat, în sensul că poziţia de creditor garantat îi conferea acestuia preferinţa la distribuirea sumelor provenite din valorificarea bunurilor constituite drept garanţie în favoarea sa [art. 1.719 şi urm. C. civ.] şi nicidecum la distribuirea sumelor provenite din alte surse.
Curtea a respins recursul ca nefondat. Din interpretarea textului art. 121 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, curtea a reţinut că numai sumele obţinute din vânzarea bunurilor asupra cărora este constituită garanţia sunt destinate acoperirii creanţei garantate, iar insuficienţa acestor sume pentru plata întregii creanţe duce la schimbarea naturii creanţei neacoperite din garantată în chirografară, distribuirile ulterioare de sume urmând a ţine cont de această natură şi de ordinea de prioritate prevăzută de dispoziţiile art. 123 din lege, deci mai întâi creanţele bugetare (pct. 4) şi după acoperirea acestora creanţele chirografare (pct. 7 şi 8). Dispoziţiile art. 124 din
Legea nr. 85/2006 potrivit cărora sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă prin tabelul menţionat la art. 108 alin. (2) lit. d) nu îşi găsesc aplicarea în cauză, cât timp cei doi crcditori garantaţi, recurenta şi SC A. SRL, nu au constituite garanţiile reale mobiliare asupra aceloraşi bunuri mobile; recurenta deţine o garanţie reala asupra unui stoc de medicamente şi asupra produselor obţinute în urma valorificării acestora, bunuri care se regăsesc în continuare în patrimoniul debitoarei şi care urmează a fi valorificate. Totodată curtea a mai reţinut ca în cadrul procedurii creditorul cu creanţa garantată nu poate primi mai mult decât dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii, astfel după cum reglementează dispoziţiile art. 121 alin. (3) din lege.
Pentru aceleaşi considerente, în speţă, interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor art. 125 din lege nu a fost reţinută de curtc, deoarcce în situaţia în care participă la distribuiri de sume făcute înaintea vânzării bunului supus garanţiei sale creanţa creditorului devine chirografară, urmând, aşadar, a fi încadrată în această categorie, inferioară categoriei creanţelor bugetare.
