O.U.G. nr. 119/2007, art. 14 C. proc. civ., art. 3731 alin. (4) pct. 2 şi 5
Prin prevederea expresă conform căreia ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu, legiuitorul a derogat de la dreptul comun. Raţiunea acestei derogări are la bază caracterul sumar al procedurii şi posibilitatea analizării pe calea cererii în anulare a unor apărări de fond specifice dreptului comun.
Pe de altă parte, cererea în anulare nu suspendă executarea şi nu face ca ordonanţa definitivă să fie de drept şi, astfel, exceptată de la procedura învestirii cu formulă executorie. Prevederi similare există, de pildă, în materia recursului, or, hotărârile definitive, ca regulă generală, nu pot fi puse în silită fără a fi în prealabil învestite cu formulă executorie.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, s. civ., înch. nr. 37974/300/2011
din 1 noiembrie 2011, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, biroul executorilor judecătoreşti a formulat cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 10141/27.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială.
La primul termen de judecată, instanţa a amânat cauza pentru a da posibilitate creditoarei să depună dovada rămânerii irevocabile a hotărârii invocate ca titlu executoriu sau dovada învestirii acesteia cu formulă executorie.
Creditoarea a depus precizări, argumentând caracterul executoriu al hotărârii în forma solicitată iniţial.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că hotărârea judecătorească invocată de creditoare ca titlu executoriu a fost pronunţată în procedura ordonanţei de plată. Această procedură specială a fost reglementată de legiuitor în contextul în care dreptul pozitiv comun prevedea caracterul executoriu al hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială. Astfel, prin prevederea expresă conform căreia ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii
sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu (art. 14 O.U.G. nr. 119/2007), legiuitorul a derogat de la dreptul comun. Raţiunea acestei derogări are la bază caracterul sumar al procedurii şi posibilitatea analizării pe calea cererii în anulare a unor apărări de fond specifice dreptului comun.
Pe de altă parte, cererea în anulare nu suspendă executarea şi nu face ca ordonanţa definitivă să fie executorie de drept şi, astfel, exceptată de la procedura învestirii cu formulă executorie. Prevederi similare există, de pildă, în materia recursului, or, hotărârile definitive, ca regulă generală, nu pot fi puse în executare silită fară a fi în prealabil învestite cu formulă executorie.
Prin urmare, constatând incidenţa cazului dc respingere a ccrerii de încuviinţare a executării silite reglementat de art. 3731 alin. (4) pct. 2 sau pct. 5 C. proc. civ. (absenţa unui titlu executoriu), instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de încuviinţare a executării silite.
