– Codul de procedură civilă: art. 374, art. 7208
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007: art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (1)
Ordonanţa emisă în temeiul O.U.G. nr. 119/2007 este o hotărâre judecătorească în materie comercială şi, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din acelaşi act normativ coroborate cu art. 7208 C. pr. civ., este executorie; exercitarea căii de atac nu-i ridică puterea a hotărârii date în prima instanţă.
(Decizia nr. 21/R-Com din 8 ianuarie 2010)
Prin încheierea din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş a fost respinsă cererea formulată de SC K.S. SRL.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că SC K.S. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a Ordonanţei nr. 749/C din 28 august 2009 a Tribunalului Comercial Argeş.
Analizând cererea, tribunalul a constatat că potrivit referatului întocmit de biroul de registratură al Tribunalului Comercial Argeş rezultă că împotriva sentinţei arătate a fost formulată acţiune în anulare, astfel că sentinţa nu este irevocabilă şi nu poate fi învestită cu formulă executorie.
La 13 noiembrie 2009, SC K.S. SRL a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.
S-a susţinut că prin Ordonanţa nr. 749/C/2009 a Tribunalului Comercial Argeş s-a dispus obligarea pârâtei SC P. SA la plata sumei de 214.147,29 lei, care să fie plătită în 30 zile de la data comunicării; că pârâta nu a achitat datoria şi că pentru executarea silită are nevoie de învestirea cu formulă executorie pe care tribunalul i-a refuzat-o.
Recursul a fost apreciat ca fondat, pentru următoarele:
I. împrejurările litigiului
Prin Ordonanţa nr. 749/C din 28 august 2009 a Tribunalului Comercial Argeş a fost admisă cererea formulată de SC K.S. SRL şi a fost ordonat debitoarei SC P SA să plătească creditoarei suma de 214.147,29 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată, termenul de plată fiind stabilit la 30 de zile.
Tribunalul a constatat că sunt întrunite condiţiile O.U.G. nr. 119/2007.
Debitoarea nu a plătit creanţa şi creditoarea a solicitat învestirea cu formulă executorie a ordonanţei.
Debitoarea a formulat şi acţiune în anularea ordonanţei tribunalului.
II. Dreptul aplicabil
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă’’.
Totodată, potrivit art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, „ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 7208 C. pr. civ., „hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
Potrivit dispoziţiilor art. 374 C. pr. civ., „hotărârea judecătorească se execută numai dacă este învestită cu formula executorie prevăzută de art. 269, afară de încheierile executorii care se execută fără formulă executorie”.
III. Judecata
Curtea constată că ordonanţa emisă în temeiul O.U.G. nr. 119/2007 este o hotărâre judecătorească în materie comercială şi că, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din acelaşi act normativ coroborate cu art. 7208 C. pr. civ., aceasta este executorie; exercitarea căii de atac nu-i ridică puterea executorie a hotărârii date în prima instanţă.
în concluzie, având în vedere că sunt întrunite condiţiile art. 372, art. 3731 şi art. 374 C. pr. civ., Curtea a constatat că greşit tribunalul a respins cererea de învestire cu formulă executorie, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., recursul a fost admis, fiind modificată în tot încheierea primei instanţe, în sensul că s-a admis cererea şi s-a dispus învestirea cu formulă executorie a Ordonanţei nr. 749/C din 28 august 2009, operaţie care urmează să fie făcută de prima instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (2) C. pr. civ.
