Existenţa contestaţiei la nu exclude posibilitatea şi dreptul părţii să ceară separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării dacă socoteşte că pe această cale poate obţine ocrotirea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 83 din 20 ianuarie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța – Secția comercială și înregistrată sub nr. 5420/118/30.04.2010, reclamanta C.M SRL a solicitat instanței, in contradictoriu cu pârâtele SC A.P.C SRL și M. SPRL ca pe calea ordonanței președințiale, să se dispună sistarea operațiunii de eliberare a sumei de 400.000 lei ce face obiectul executării silite declanșată la cererea pârâtei SC A.P.C SRL, prin administrator judiciar M. SPRL în dosarul de executare nr. 54/2010 al BEJ N.S.L, până la soluționarea acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, având ca obiect constatarea inexistenței debitului respectiv.
Motivând cererea, reclamanta învederează în esență că, executarea silită a fost pornită pentru realizarea creanței în sumă de 409.903,90 lei din care 400.000 lei debit și 9.903,90 lei cheltuieli de executare și onorariu executor, la cererea creditoarei SC A.P.C SRL – în insolvență, prin administrator judiciar, în baza titlului executoriu constând în biletul la ordin seria BACX3AA nr. 0038398 emis la data de 27.02.2009 și investit cu formulă executorie.
Reclamanta a susținut, că suma urmărită nu este datorată, întrucât lucrările de construcție pentru garantarea cărora a fost emis biletul la ordin, nu au fost executate corespunzător, motiv pentru care societatea reclamantă nu le-a acceptat la plată, dovada fiind multiplele litigii dintre părți legate de acest aspect.
Pe de altă parte, susține reclamanta că, a declarat împotriva societății pârâte, care se află în insolvență, o creanță în valoare de 70.049 911 lei, din care a fost acceptată și înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei de către administratorul judiciar suma de 1.916.068,30 lei.
în aceste condiții, se arată că, admițând că ar datora suma de 400.000 lei, administratorul judiciar avea posibilitatea de a opune reclamantei o eventuală compensație, iar faptul că, nu a făcut acest lucru duce la concluzia recunoașterii inexistentei debitului.
Mai mult decât atât, se învederează că, societatea pârâtă a cesionat încă din ianuarie 2009 pretinsele creanțe împotriva societății reclamante, către RR T. SRL, lucru constatat in cadrul dosarului nr. 5425/118/2009 al Tribunalului Constanța, unde instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a societății SC A.P.C SRL în cererea de emitere a somației de plată împotriva SC C.M SRL.
Condiția urgenței rezultă din faptul că, în prezent, activitatea societății reclamante este paralizată prin înființarea măsurii popririi asupra tuturor conturilor, reclamanta fiind în imposibilitatea de a efectua plăți către partenerii contractuali sau către bugetul statului, precum și a salariilor.
în aprecierea urgentei trebuie avut în vedere starea de insolvență în care se află societatea pârâtă, deoarece, odată suma executată, va fi folosită pentru acoperirea debitelor curente ale societății falite sau plata creditorilor, ceea ce va face imposibilă recuperarea sumei într-o eventuală întoarcere a executării silite.
în ceea ce privește vremelnicia, ordonanța va produce efecte până la soluționarea acțiunii de fond prin care reclamanta a solicitat să se constate că nu datorează pârâtei SC A.P.C SRL suma de 400.000 lei.
Aparența dreptului este în favoarea reclamantei, dat fiind, pe de o parte, refuzul său de plată a acestei sume, iar, pe de altă parte, calitatea sa de creditor al SC A.P.C SRL, înscris în tabelul obligațiilor debitoarei cu o sumă ce depășește cu mult cuantumul creanței ce face obiectul executării silite.
Legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.Prin Sentința Civilă nr. 3041 din 12.05.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. 5420/118/2010, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC C.M SRL, dispunându-se sistarea operațiunii de eliberare a sumei de 400.000 lei, ce face obiectul executării silite în dosarul de executare nr. 54/118/2010 al BEJ N.S.L, până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 5419/118/2010 al Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Administratorul judiciar a solicitat citarea pârâtei SC A.P.C SRL prin administratorul special, considerând că, reprezentarea legală a societății aparține acestuia din urmă.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a constatat procedura de citare a pârâtei SC A.P.C SRL prin administratorul judiciar legal îndeplinită, apreciind că, societatea în insolvență este reprezentată legal în cauză de administratorul judiciar.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 87 pct. 5 C.proc.civ., vor fi citați „cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar.”
Atribuțiile administratorului special sunt legate exclusiv de procedura de insolvență, iar potrivit art. 18 alin. (2) lit. b) din „participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și 80.”
A rezultat, așadar, că legea specială derogă de la dreptul comun în ceea ce privește reprezentarea societății în insolvență în cadrul litigiilor, doar în două situații expres prevăzute, respectiv în cadrul acțiunilor pentru anularea actelor frauduloase și pentru anularea transferurilor efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, ori derogările de la dreptul comun sunt de strictă interpretare.
Pe fondul cauzei instanța de fond a constatat că, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Potrivit art. 581 alin. (1) C.proc.civ., „Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din interpretarea părții finale a articolului 581 C.proc.civ., a reieșit că, ordonanțele din această categorie au fost create pentru a permite creditorului urmăritor, care deține un titlu executoriu, să-l poată executa.
Practica judiciară a mers mai departe și a decis că, la această procedură poate recurge nu numai creditorul care urmărește executarea titlului său, dar și debitorul, precum și terții vătămați prin executare, dacă prin continuarea urmăririi li s-ar aduce un prejudiciu iminent și ireparabil.
Reține instanța de fond că, invocarea stingerii creanței sau chiar invocarea compensației, pot constitui piedici la executare în sensul legii, piedici care pot impune suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale până când, instanța de fond, se va pronunța asupra stingerii sau nu, a creanței creditorului urmăritor.
Practica judiciară a statuat, de asemenea, că existența contestației la executare nu exclude posibilitatea și dreptul părții să ceară separat, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării dacă socotește că pe această cale poate obține ocrotirea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente. Practica a dovedit ca art. 400 alin. (1) C.proc.civ. nu poate ocroti îndeajuns drepturile celui vătămat prin executare, ca de exemplu când executarea se face prin comisie rogatorie iar cel vătămat este departe de instanța respectivă sau când motivele de suspendare a executării nu pot constitui și motive de contestație la executare.
în speță, reține instanța de fond, reclamanta justifică nu numai aparența dreptului, în sensul că, a dovedit că are împotriva creditoarei urmăritoare o creanță mai mare decât are aceasta din urmă împotriva ei, dar și urgenta, respectiv paguba iminentă pe care ar putea-o suporta în cazul executării.
Reclamanta poate opune oricând compensarea datoriilor reciproce, iar o executare împotriva sa ar face foarte dificilă o eventuală întoarcere a executării, datorită procedurii concursuale a insolvenței, în care orice plată a unei creanțe va păstra ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult decât atât, arată instanța de fond că, deși executarea s-a pornit în baza unui titlu de valoare, reclamanta invocă inexistența debitului in temeiul raporturilor fundamentale care au stat la baza emiterii biletului la ordin.
Măsura urmează a fi una vremelnică, până când instanța de fond va analiza raporturile comerciale dintre părți si va stabili existenta sau inexistenta debitului, si nu prejudeca fondul.
Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța de fond a admis cererea, dispunând suspendarea eliberării sumei poprite până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect constatarea inexistenței creanței de 400.000 lei in favoarea paratei SC A.P.C SRL.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtă SC A.P.C SRL, prin administrator judiciar M. SPRL și administrator special P.S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevederilede disp.art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.proc.civ. și c u următoarea motivație, în esență:
– prin hotărârea pronunțată de instanța de fond au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., respectiv au fost încălcate formele de procedură în ceea ce privește citarea părților în proces și principiul dreptului la apărare, pentru că:
– la termenul de judecată din data de 12.05.2010 adresa administratorului judiciar a fost în mod eronat indicată: județ Covasna, în loc de județ Constanța;
– procedura de citare s-a efectuat cu încălcarea prevederileart. 1141 al.3 C.proc.civ., care impun ca primul termen de judecată în pricini urgente să fie stabilit astfel încât, de la data primirii citației pârâtul să aibă cel puțin 5 zile – în cauză citarea s-a efectuat prin fax, cu jumătate de zi înaintea termenului de judecată;
– nu a fost citată pârâta prin administrator special, în condițiile în care dreptul de administrare nu a fost ridicat.
– hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 581 C.proc.civ., art. 18 din Legea nr. 85/2006, art. 62 – art. 63 din Legea nr. 58/2934, pentru că:
– este inadmisibilă acțiunea formulată în temeiul art. 581 C.proc.civ., prin care se solicită instituirea unei obligații de a face, întrucât se încalcă condiția caracterului vremelnic al ordonanței;
– este inadmisibil să se dispună suspendarea executării silite, fără a solicita această măsură în procedurile speciale stabilite de lege;
– a fost încălcată condiția neprejudecării fondului, în condițiile în care instanța de fond a făcut aprecieri care vizează fondul, pentru a justifica urgența și legalitatea măsurii;
– instanța nu avea voie să facă aprecieri cu privire la valabilitatea titlului pus în executare – bilet la ordin – în condițiile în care nu era instanța de executare și nu era sesizată cu o opoziție la executare.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru legală soluționare, iar pentru încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 581 C.proc.civ., art. 18 din Legea nr. 86/2006, art. 62 și art. 63 din Legea nr. 58/1934, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 14.10.2010, intimata reclamantă a depus cerere de constatare a intervenirii compensației de drept (sau judiciară), între creanța certă lichidă și exigibilă în cuantum de 1.916.068,30 lei, cu care C.M SRL a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor recurentei debitoare și creanța de 409.903,90 lei invocată de debitoarea A.P.C SRL, în baza biletului la ordin seria BACX 3AA nr. 0038398 emis la data de 27.02.2009.
Motivând cererea intimata învederează în esență că, recurenta invocă împotriva sa o creanță de 400.000 lei în baza biletului la ordin sus-nominat investit cu formulă și pentru care a fost formulată cererea de executare silită, sens în care s-a format dosarul de executare nr. 54/2010 al BEJ N.S.L , în care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor sale pentru suma de 409.903,90 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Se arată că, împotriva executării silite astfel declanșate s-a formulat de către intimată opoziție la executare înregistrată sub nr. 17502/212/2010 și contestație la executare înregistrată sub nr. 16882/212/2010, ambele cereri fiind respinse în primă instanță prin Sentința civilă nr. 18970/19.08.2010 pronunțată de Judecătoria Constanța, iar ulterior a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva acestei hotărâri, în dosar înregistrat sub nr. 10468/118/2010 al Tribunalului Constanța.
în aceste condiții, învederează intimata că, se solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006, pentru a se constata intervenită compensația de drept între creanța înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei și creanța opusă de aceasta.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea admite recursul, modificând în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii ca nefondată, pentru următoarele considerente, în esență:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii având ca obiect ordonanță președințială, prin care intimata SC C.M SRL solicita a se dispune sistarea operațiunilor de eliberare a sumei de 400.000 lei ce face obiectul executării silite declanșată la cererea recurentei pârâte SC A.P.C SRL prin administrator judiciar M. SPRL în dosar nr. 54/2010 al BEJ N.S.L, până la soluționarea acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, având ca obiect constatarea inexistenței debitului respectiv.
Reține Curtea că, recurenta SC A.P.C SRL se află în procedura insolvenței, procedură înlăuntrul căreia intimata a formulat cerere de admitere a creanței deținută împotriva sa, ce a fost verificată de către administratorul judiciar ce a admis înregistrarea debitului în cuantum de 1.916.068,30 lei.
Totodată, reține Curtea că, recurenta debitoare SC A.P.C SRL a invocat împotriva intimatei o creanță în cuantum de 400.000 lei, în baza biletului la ordin seria BACX 3AA nr. 0038398 emis la data de 27.02.2009, pe care l-a investit cu formulă executorie, formulând cerere de executare silită, sens în care s-a format dosarul de executare nr. 54/2010 al BEJ N.S.L, în care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor intimatei pentru suma de 409.903,90 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
împotriva executării silite astfel declanșate, intimata a dedus judecății cererea având ca obiect opoziție la executare, înregistrată sub nr. 17502/212/2010, precum și contestație la executare înregistrată sub nr. 16882/212/2010, pe rolul Judecătoriei Constanța, ambele dosare fiind conexate prin încheierea de ședință din 09.08.2010 la cel din urmă dosar.
Prin Sentința civilă nr. 18970/19.08.2010 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. 16882/212/2010, s-au respins ambele cereri deduse judecății ca neîntemeiate, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2153/COM din 10.11.2010 a Tribunalului Constanța – Secția comercială, prin care s-a admis recursul formulat de SC C.M SRL, dispunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința constatării intervenției compensației legale, până la concurența sumei de 400.000 lei.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus anularea formelor de executare în dosarul de executare nr. 54/2010 al BEJ N.S.L, cu consecința restituirii către contestatoare a sumei de 199 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru în dosarul de fond, intimata fiind obligată către recurentă la plata sumei de 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de recurs.
în atare condiții, Curtea constată că, cererea dedusă judecății având ca obiect ordonanță președințială privind sistarea operațiunilor de eliberare a sumei de 400.000 lei, ce face obiectul executării silite, apare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă, în speță nemaifiind întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, respectiv urgența luării măsurii, neprejudecarea fondului și vremelnicia acesteia, cum de altfel, nu se mai poate discuta despre cererea privind constatarea intervenției compensației de drept, odată ce instanța prin hotărâre irevocabilă s-a pronunțat în acest sens, astfel cum sus s-a expus.
Pentru considerentele sus-expuse, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii, ca nefondată.
