– Articolul 581 Cod procedura civila;
Cererea prin care se solicita pe calea ordonantei presedintiale suspendarea vremelnica a pârâtului din functia de administrator si suspendarea dreptului de semnatura în banca nu întruneste cerintele articolului 581 Cod procedura civila referitoare la vremelnicie, urgenta si neprejudecarea fondului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALA NR. 385 din 03.03.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 11714 din 29.11.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI a Comerciala a respins ca nefondata cererea formulata de reclamantul G. C., în contradictoriu cu pârâtul M. R.V. V.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamantul a învestit instanta cu o actiune formulata pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale, solicitând suspendarea vremelnica a pârâtului din functia de administrator si suspendarea dreptului de semnatura în banca.
A retinut judecatorul din considerentele actiunii, ca în opinia reclamantului, doua sunt motivele care justifica luarea masurii suspendarii pârâtului din functia de administrator.
Primul motiv invocat de catre reclamant este reprezentat de termenul îndelungat acordat cererii de excludere a asociatului.
Instanta a apreciat ca acest motiv nu este întemeiat deoarece termenul din actiunea de fond poate fi preschimbat, pentru motive temeinice, în conditiile art. 153 cod de procedura civila.
Al doilea motiv priveste refuzul pârâtului de a participa la viata societatii.
În opinia tribunalului, împrejurarea ca pârâtul nu participa la adunarile generale nu reprezinta un motiv suficient care sa justifice suspendarea exercitarii functiei de administrator. Modalitatea în care pârâtul întelege sa-si exercite sau nu drepturile acordate de calitatea de asociat nu poate determina suspendarea exercitarii functiei de administrator. De asemenea, încalcarea de catre administratorul societatii a obligatiei de a administra afacerile societatii cu diligenta unui bun comerciant atrage aplicarea sanctiunilor prevazute de lege.
În speta, împrejurarea ca pârâtul ar fi cauzat pagube societatii – fapt de natura a permite instantei sa intervina în viata societatii si sa dispuna masuri vremelnice, cu caracter exceptional – nu a fost probata de catre reclamant.
Pentru a putea ridica dreptul de reprezentare al pârâtului, în relatia cu banca, pe calea speciala a ordonantei presedintiale, reclamantul avea obligatia de a dovedi urgenta masurii.
În cauza, nu au fost probate împrejurari de fapt din care sa rezulte pagubirea unui drept al reclamantului sau o paguba iminenta.
Reclamantul invoca un incident care ar fi avut loc în 19 mai 2010 – un transfer bancar efectuat de pârât – dar sesizeaza instanta în 4 noiembrie 2010, împrejurare care nu este de natura a indica urgenta în luarea masurii de suspendare din functie.
Într-adevar, administratorul societatii are obligatia de a nu abuza de semnatura sociala. Din probele administrate – ordinele de plata depuse de pârât – nu rezulta un abuz, transferul bancar, aparent, fiind justificat din punct de vedere patrimonial (plata unor drepturi ce i se cuveneau pârâtului, în calitate de asociat).
De asemenea, nu rezulta ca prin transferul din 19.05.2010 ar fi fost împiedicata desfasurarea relatiilor comerciale cu firmele partenere sau imposibilitatea platii salariilor angajatilor societatii.
În cauza, daca în litigiul de fond se va constata ca pârâtul a savârsit o fapta ilicita în exercitarea functiei de administrator, prejudiciul pretins a fi suferit de catre reclamant va putea fi numai unul de ordin patrimonial, recuperabil.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen, motivat si legal timbrat G. C., criticile vizând netemeinicia si nelegalitatea hotarârii atacate si fiind întemeiate în drept pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
În esenta, recurentul sustine ca cererea a fost respinsa ca nefondata, desi trebuia respinsa ca inadmisibila daca nu îndeplinea cerintele ordonantei presedintiale.
Sustine recurentul ca la judecata în fond nu s-a înteles ca în societatea cu raspundere limitata, asociatii, de regula si administratori, sunt cei care conduc zi de zi activitatea societatii, nu numai prin acte de administrare dar si acte de executare.
Arata recurentul ca intimatul pârât a uzat de dreptul sau de semnatura bancara, retragându-si dividendele. Or, chiar daca avea dreptul la dividende, conduita incriminata este aceea ca si-a însusit sumele de bani atunci când societatea le avea planificate pentru plati care nu sufereau amânare, de exemplu: salarii.
În fine, recurentul considera ca trebuie apreciata conduita pârâtului în ipoteza în care, neavând calitatea de administrator, cu semnatura în banca, un asociat care doreste sa-si încaseze o creanta ce consta în dividende are numai calea unei actiuni în pretentii îndreptate împotriva societatii, cale legala pe care pârâtul nu a ales-o, desi dreptul la dividende este dat de calitatea de asociat si nu aceea de administrator.
Pentru aceste motive, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.
Examinând recursul potrivit motivelor invocate si dispozitiilor legale în materie, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru considerentele ce vor fi aratate.
Primul argument adus în sprijinul recursului si anume, acela ce vizeaza respingerea cererii ca nefondata în loc de inadmisibila este neîntemeiat.
Inadmisibilitatile sunt strict reglementate de legiuitor, astfel ca pentru considerentele avute în vedere de judecatorul fondului, corect a fost respinsa cererea ca nefondata.
Pe de alta parte, aspectele enumerate de recurent în justificarea urgentei masurii, aspecte structurate pe conduita intimatului pârât, respectiv aceea de a nu participa la viata societatii inclusiv cu aport în în afara de administrare, sunt chestiuni care au relevanta în examinarea cauzei potrivit dreptului comun, iar un ipotetic prejudiciu din aceste cauze, poate fi recuperat de la intimat daca se va dovedi ca este în culpa.
În aceeasi ordine de idei, Curtea retine ca instanta a facut o justa apreciere a situatiei de fapt rezultata din probele dosarului.
În ce priveste urgenta masurii, Curtea are în vedere si perioada (declarata) în care pârâtul nu a mai efectuat acte de administrare (doi ani), cât si faptul ca de la data înregistrarii actiunii pe dreptul comun (30.06.2010) si pâna la data formularii cererii de emitere a ordonantei presedintiale (4.11.2010) au mai trecut câteva luni de zile, caz în care este evidenta neîndeplinirea conditiei urgentei.
Totodata, conditia urgentei mai impune si dovada ca eventualul prejudiciu iminent (generat fie de neimplicarea în viata societatii, fie de posibilitatea retragerii unor sume din contul societatii), nu s-ar mai putea repara, dovada ce nu a fost facuta de recurent.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca sentinta atacata este temeinica si legala, astfel ca în baza art. 312(1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.
