ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ. CERERE NEEVALUABILĂ ÎN BANI. COMPETENŢĂ MATERIALĂ


Obiectul litigiului fiind o cerere de ordonanţă preşedinţială, neevaluabilă în bani, de natură comercială, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., competent material să judece în fond asemenea pricini, este tribunalul şi nu judecătoria.

Prin sentinţa nr. 631/1999, pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară a fost admisă acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de către reclamanta”C.N.A.R.”-S.A.-“D.A.” Ialomiţa împotriva pârâtei S.C. “C.I.E.”- S.R.L. Bucureşti, aceasta fiind obligată să înceteze activitatea de piscicultură, desfăşurată pe balta Măriuţa.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenienta Primăria Comunei B., judeţul Călăraşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 581 şi 582 C. pr. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială întrunind cele 3 condiţii şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Prin decizia nr. 727/1999, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de apelanta-intervenientă Primăria Comunei “B.” Călăraşi, a desfiinţat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare în fond, motivând că litigiul este de natură comercială, neevaluabil în bani, iar conform art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, competent material să judece în fond cauza este Tribunalul.

împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând că, potrivit dispoziţiilor legale, competentă material este judecătoria şi nu tribunalul.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, apreciind că excepţia ridicată din oficiu de către Tribunalul Călăraşi este fondată sub aspectul competenţei materiale.

Astfel, Curtea a constatat că obiectul litigiului îl constituie o cerere de ordonanţă preşedinţială, neevaluabilă în bani, aceasta fiind de natură comercială şi, în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., competent material să judece în fond asemenea pricini este tribunalul şi nu judecătoria. (Judecator Florica Bodnar)

(Secţia comercială, decizia nr. 123/2000)