Câtă vreme fondul litigiului este de competenţa instanţelor de administrativ, şi cererea privind emiterea unei ordonanţe preşedinţiale este de competenţa acestor instanţe, potrivit regulii cuprinse în art.581 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr.339 din 18 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ a admis cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de către reclamantul V.S.V. împotriva pârâtelor Comuna Periş, prin primarul I.F. şi Regia Autonomă a Administraţiei Patrimoniului şi Protocolului de Stat; a obligat pârâtele să ridice obstacolele montate la intersecţia dintre drumul public DS547/1 şi drumul comunal DC 179, pentru a i se asigura libera circulaţie reclamantului, până la proprietatea sa, până la soluţionarea Dosarului nr.930/CA2001 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu are posibilitatea utilizării normale a locuinţei proprietatea sa din intravilanul satului Bălteni, comuna Periş, întrucât accesul sau la a fost îngrădit prin montarea unor obstacole la intersecţia dintre drumul public DS 547/1 şi drumul comunal DC 179, acest drum comunal fiind singura cale de acces către imobil. în aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite toate cerinţele impuse de art.581 din Codul de procedură civilă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta R.A.A.P.P.S., motivând că litigiul are natură civilă, iar nu administrativă şi că, pe fond, reclamantul nu a demonstrat urgenţă în luarea măsurii şi nici paguba iminentă ori dreptul de care s-ar păgubi prin întârziere.
Prin decizia nr.622/5 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a Vlll-a pentru Litigii de Muncă şi Conflicte de Muncă se află dosarul nr.930/CA/2001.
în acţiunea ce face obiectul acestui dosar, reclamantul V.S.V a chemat în judecată comuna Periş, prin primarul I.F., pentru a fi obligată să ridice obstacolele montate la intersecţia dintre DS 547/1 şi DC 179. R.A.A.P.P.S. a fost atrasă în cauză în calitate de intervenientă, întrucât a invocat un drept de proprietate asupra DS 547/1 şi a montat obstacolele menţionate. Temeiul acestei acţiuni îl constituie Legea nr.29/1990, reclamantul parcurgând procedura administrativă prevăzută de art.5 din lege.
Până la soluţionarea fondului cauzei, reclamantul a formulat în dosarul nr.930/CA/2001, în temeiul art.581 din Codul de procedură civilă, o cerere de obligare a Comunei Periş şi a R.A.A.P.P.S. de a ridica obstacolele menţionate, cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr.339/2002.
Critica formulată de recurentă, în sensul că instanţa de fond nu era competentă, întrucât litigiul nu era “administrativ”, nu este întemeiată.
Câtă vreme fondul litigiului este de competenţa instanţelor de contencios administrativ, şi această cerere este de competenţa aceloraşi instanţe, potrivit regulii înscrise în art.581 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Instanţa de recurs a mai reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.
Astfel, urgenţa în luarea măsurii este dată de faptul că prin blocarea drumului de acces spre locuinţa şi grădina sa reclamantul-intimat nu are posibilitatea utilizării lor normale.
Aparenţa dreptului a fost dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2.109/1997 de BNP E.C. şi autorizaţia de construire nr.3/ 1998 eliberată de primarul comunei Periş, precum şi de faptul că până în anul 2001 a folosit nestingherit calea de acces, acum blocată.
Din condiţiile deja expuse rezultă cu evidenţă prejudiciul, “paguba iminentă” la care este expus intimatul-reclamant pe toată durata blocării drumului.
Toate celelalte critici aduse sentinţei vizează fondul dreptului, adică dreptul de proprietate asupra căii de acces, denumită de intimatul-reclamant “drum public”, recurenta susţinând că R.A.A.P.P.S. – Sucursala Scroviştea are în patrimoniul său terenul respectiv. Aceste aspecte exced limitelor analizei ordonanţei preşedinţiale, urmând a fi tranşate de instanţa care soluţionează fondul pricinii. (Judecator Simona Marcu)
(Secpa Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 622/2002)
