Înregistrarea în registrul acţionarilor, fiind o operaţiune definitivă, nu poate fi dispusă pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, ci doar pe calea unei acţiuni de drept comun.
Proprietarii acţiunilor emise de societăţile comerciale române sunt înscrişi în registrele acţionarilor prin grija organelor executive (de gestiune), aceste registre fiind unele speciale, întocmite în temeiul art. 177 şi a H.G. nr. 885/1995, republicată. Ca atare, nimănui, nici chiar unui acţionar semnificativ, nu îi este permis să deţină astfel de registre şi, cu atât mai mult, să efectueze operaţiuni de modificare, completare sau rectificări în cuprinsul lor.
Secţia comercială, Decizia nr. 45 din 23 ianuarie 2008
Prin sentința civilă nr. 1431 din 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 8433/30/2007, Tribunalul Timiș a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC E. SA București în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Timișoara și a obligat-o pe aceasta din urmă ca până la soluționarea acțiunii de fond să pună la dispoziția societății reclamante registrul acționarilor pârâtei pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ca acționar al SC G. SA.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, întrucât în baza art. 98 din Legea nr. 31/1990 reclamanta a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societății pârâte, delegații săi s-au prezentat la sediul societății pentru efectuarea înregistrărilor aferente acestor cumpărări de acțiuni în registrul acționarilor, însă pârâta, prin reprezentanții săi, a refuzat să le pună la dispoziție acest registru, refuzând înregistrarea acțiunilor chiar și după ce i s-a solicitat acest lucru prin adresa nr. 2387 din 17.10.2007 și prin somația nr. 355 din 18.10.2007, comunicată prin judecătoresc. Tribunalul a considerat că, raportat la contractele de vânzare-cumpărare încheiate între reclamantă și persoane fizice, acționari ai SC G. SA, aparența dreptului este în favoarea reclamantei, cercetarea apărărilor de fond putând fi valorificată numai pe calea dreptului comun, existând, de altfel, pe rolul Tribunalului Timiș o astfel de acțiune. Față de existența contractelor de vânzare-cumpărare organele de gestiune ale SC G. SA aveau obligația, prevăzută de art. 177 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, de a ține la zi registrul acționarilor pentru a avea o evidență clară asupra acționarilor societății. Chiar dacă este necesară o anumită procedură, pe care a invocat-o pârâta, pentru înregistrarea acțiunilor în registru, aceasta nu a făcut dovada că ar fi procedat nici măcar la primul pas în ceea ce privește efectuarea respectivei operațiuni, urgența luării acestei măsuri fiind justificată de faptul că reclamanta este împiedicată să se implice în activitatea societății pârâte deși a dobândit un drept de proprietate asupra unui număr de acțiuni, iar faptul că din luna iunie și până în prezent nu a fost ținută nici o adunare generală a acționarilor nu o împiedică pe pârâtă cu nimic să convoace în orice moment o astfel de adunare în care să se ia hotărâri la care reclamanta nu poate participa, fiind în mod cert prejudiciată, paguba putând fi de neînlăturat.
împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs pârâta SC G. SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, considerând că aceasta a fost pronunțată cu încălcare gravă a legii – art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin admiterea cererii de ordonanță președințială prima instanță încălcând prevederile art. 2 și cele ale art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din H.G. nr. 885/1995, act normativ care reglementează modul în care se desfășoară transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor unei societăți comerciale, precum și înscrierea acestor operațiuni în registrul acționarilor. Cu toate că în art. 581 alin. (1) C.proc.civ. sunt menționate condițiile necesare pentru a se putea introduce o cerere de ordonanță președințială, și anume vremelnicia, urgența și prejudiciul iminent care s-ar putea repara doar pe această cale, tribunalul nu a observat că în speța de față nu se poate vorbi de îndeplinirea nici uneia dintre aceste cerințe.
Prin decizia civilă nr. 45 din 23.01.2008 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâta SC G. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1431 din 23.11.2007 a Tribunalului Timiș pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins cererea de ordonanță președințială formulată de societatea reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., invocat de recurentă.
Prin ordonanță președințială, reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, a solicitat, ca până la soluționarea acțiunii de fond, societatea pârâtă să pună la dispoziția sa registrul acționarilor pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ei ca acționar al SC G. SA, precizând că, deși a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni prin care a dobândit un procent semnificativ din capitalul social al acestei societăți, pârâtă refuză fără nici un temei să o înscrie ca acționar în acest registru.
în mod greșit instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC E. SA fără a observa faptul că în speță, dat fiind raporturile juridice complexe existente între părți, solicitarea reclamantei nu putea fi examinată pe calea sumară a ordonanței președințiale, ceea ce face ca prevederile art. 581 C.proc.civ. să nu fie aplicabile.
în scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, articolul menționat prevede că în cazuri grabnice, la cererea părții interesate, instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale, care va putea fi dată și fără citarea părților. Ordonanța președințială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter vremelnic și nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturile care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze fondul dreptului, precum și aceea că urgența în luarea unor măsuri este determinată de iminența producerii unor pagube. Evident, soluționarea unei cereri prin ordonanță președințială presupune existența uneia dintre situațiile prevăzute de textul enunțat.
Sentința Tribunalului Timiș este netemeinică întrucât reclamanta intimată nu a făcut dovada urgenței, a caracterul vremelnic al măsurii ce o solicită și nici a prejudiciul iminent ce i s-ar putea cauza. Astfel, în speța de față nu s-a probat existența unei urgențe datorită neînregistrării „de îndată” a societății reclamante în registrul acționarilor, contrar celor susținute de aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar, așa-zisul „prejudiciu cert” reprezentat prin faptul că pârâta poate convoca în orice moment o adunare generală în care SC E. SA să nu fie reprezentată nefiind decât unul ipotetic din moment ce în cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că în perioada 17 octombrie 2007 (data primei cereri de înregistrare în registrul acționarilor) – 7 decembrie 2007 (data efectuării mențiunii în acest registru) administratorii SC G. SA ar fi făcut demersuri pentru convocarea unei adunări generale a acționarilor, iar publicația de vânzare a unui imobil aparținând societății nu prezintă nici o relevanță sub acest aspect. Mai mult, înregistrarea în registrul acționarilor, fiind o operațiune definitivă, nu poate fi dispusă pe calea unei ordonanțe președințiale, ci doar pe calea unei acțiuni de drept comun.
Pe de altă parte, sentința tribunalului este și nelegală deoarece modalitatea în care reclamanta a înțeles să formuleze petitul cererii de ordonanță președințială – „ca până la soluționarea acțiunii de fond, societatea pârâtă să pună la dispoziția sa registrul acționarilor pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ca acționar al SC G. SA” – nu era una care să poată fi admisă de către instanța de judecată.
Este de necontestat că, potrivit art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină, printre altele, un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contul acțiunilor, cu excepția cazurilor în care acțiunile sunt tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare a căror evidență se realizează cu respectarea legislației specifice pieței de capital.
Prin H.G. nr. 885/1995, republicată, au fost reglementate unele măsuri de organizare unitară a evidenței acționarilor, obligația ținerii acestor registre fiind în sarcina administratorilor/managerilor societăților comerciale. în acest sens, art. 2 statuează că actualizarea registrului acționarilor se efectuează ori de câte ori este convocată o adunare generală ordinară și/sau extraordinară, dar cel puțin o dată pe an, înaintea adunării generale ordinare de discutare a bilanțului. Potrivit art. 5 din același act normativ, la înregistrarea în registrul acționarilor a modificărilor intervenite în deținerea proprietății asupra acțiunilor trebuie să se aibă în vedere că în cazul cesiunii este obligatorie semnătura în registrul de acțiuni a cedentului și cesionarului ori a mandatarilor acestora, precum și depunerea actelor care dovedesc încadrarea în prevederile legale. în toate cazurile, depunerea semnăturii se face cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirii succesiunii, sau, după caz, a dobândirii silite. Societatea comercială, prin grija administratorilor ori, după caz, a managerului este obligată să verifice identitatea persoanelor și dreptul acestora de a semna în registrul de acțiuni, precum și autenticitatea actelor pe baza cărora se certifică înregistrările operate.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că prin O.U.G. nr. 82/2007 textul art. 178 din Legea nr. 31/1990, republicată, a fost modificat substanțial, în sensul că dacă în vechea formă, alin. (1) al acestui articol statua că administratorii, respectiv societățile de registru independent aveau obligația de a pune la dispoziția acționarilor chiar registrul acționarilor, în actuala reglementare se arată foarte clar că administratorii, membrii directoratului sau, după caz, entitățile care țin evidența acționariatului conform prevederilor legale au obligația de a pune la dispoziția acționarilor numai informații cu privire la structura acționariatului respectivei societăți și să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date, această normă nemaisuportând nici o interpretare.
Din cele prezentate mai sus rezultă fără nici un dubiu că proprietarii acțiunilor emise de societățile comerciale române sunt înscriși în registrele acționarilor, prin grija organelor executive (de gestiune), aceste registre fiind unele speciale, întocmite în temeiul art. 177 și a H.G. nr. 885/1995, republicată. Ca atare, nimănui, nici chiar unui acționar semnificativ, cum se pretinde a fi societatea reclamantă, nu îi este permis să dețină astfel de registre și, cu atât mai mult, să efectueze operațiuni de modificare, completare sau rectificări în cuprinsul lor.
(Judecător Csaba Bela Nasz)