Condiţii. Inadmisibilitate.
Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale este condiţionată de existenţa cumulativă a trei condiţii, şi anume: a) urgenţa; b) vremelnicia măsurii; c) nesoluţionarea în fond a pricinii.
în ceea ce priveşte ultimele două condiţii, acestea sunt neîndeplinite în speţă, deoarece măsura evacuării are un caracter definitiv, iar din motivarea sentinţei rezultă că s-a soluţionat însuşi fondul pricinii, în sensul că instanţa a considerat că nu mai este valabil contractul de închiriere.
(Secţia comercială, decizia nr. 166/17.02.1993)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1.631/1992, la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, reclamanta S.C. “R” – S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta E.E., pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea acesteia, pe cale de ordonanţă preşedinţială, din spaţiul situat în Bd. Unirii, pentru lipsa titului locativ, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2.482 din 5.06.1992 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti s-a admis cererea reclamantei, aşa cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere în octombrie 1990, termenul de închiriere fiind de 1 an, deci până la 15.10.1991, cu drept de prelungire, cu acordul părţilor.
întrucât acest acord nu s-a realizat, iar reclamanta avea nevoie de spaţiul în litigiu, a pus în vedere pârâtului să elibereze spaţiul, deoarece nu este de acord cu prelungirea contractului.
împotriva sentinţei Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, a declarat recurs pârâta E.E., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa constată şi reţine următoarele:
Prin acţiune s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, evacuarea recurentei pârâte din spaţiul comercial deţinut în Bucureşti, Bd. Unirii, sectorul 5, pentru lipsă de titlu locativ.
Potrivit art.581 Cod proc. civilă, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale este condiţionată de existenţa cumulativă a 3 condiţii, şi anume: 1) urgenţa; 2) vremelnicia măsurii; 3) nesoluţionarea în fond a pricinii.
în ceea ce priveşte vremelnicia măsurii şi nesoluţionarea în fond a pricinii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, deoarece măsura evacuării are un caracter definitiv, iar din motivarea sentinţei recurate rezultă că s-a soluţionat însuşi fondul pricinii, în sensul că s-a considerat că nu mai este valabil contractul şi că nu se aplică tacita relocaţiune.
Recurenta pârâtă nu a ocupat spaţiul litigios fără contract de închiriere şi nici nu a folosit forţa pentru a ocupa acest spaţiu.
De altfel, intimata reclamantă, prezentând doar un proces verbal de recepţie provizorie, nu şi-a dovedit titlul de proprietate cu privire la spaţiul litigios, astfel că ea nu are calitate procesuală activă pentru a formula prezenta cerere.
Contractul nu putea să înceteze, atât timp cât părţile, de comun acord, au stabilit că el nu poate fi reziliat decât prin acordul lor.
în consecinţă, constatându-se că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, şi având în vedere şi dispoziţiile art.312 pct.2 lit.a Cod proc. civilă, instanţa urmează să admită recursul şi să modifice sentinţa, în sensul respingerii cererii formulate de S.C. “R” – S.A. Bucureşti împotriva pârâtei.
