Ordonanţă preşedinţială. Folosirea acestui mijloc procedural pentru a dispune luarea unei măsuri urgente în procedura insolvenţei. Ordonanţă Preşedinţială


-Art. 581 C. proc. civ. şi art. 114 din

Lichidatorul judiciar are obligaţia potrivit art. 114 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei să inventarieze bunurile şi să le ia în posesie pentru efectuarea lichidării în vederea acoperirii pasivului debitorului. În situaţia în care se refuză predarea bunurilor pentru a se proceda la inventarierea lor devin aplicabile dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. care îngăduie instanţei, respectiv judecătorului-sindic, să ordone în cazuri grabnice măsurile ce se impun pentru readucerea bunului în averea debitorului.

Decizia nr. 517 din 23 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel

Ploieşti- Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2009 , cu termen la 19.01.2010, fără citarea părţilor, lichidatorul judiciar a chemat în judecată pe pârâta M M, în calitate de fostă preşedintă a Consiliului de Administraţie al Societăţii Agricole în , pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie obligată la predarea către lichidator a tractorului Lamborghini Gran prx 95 pentru a fi sigilat şi inventariat.

In fapt, lichidatorul judiciar a arătat că în data de 3.12.2008 a fost pronunţată sentinţa nr. 971 a Tribunalului Buzău Secţia Comercială în dosarul de insolvenţă nr. 5389/114/2007, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului Societatea Agricolă A Z, iar în temeiul art. 113 din legea privind procedura insolvenţei s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului si îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare. De asemenea, s-a arătat că pârâta nu s-a conformat prevederilor acestei sentinţe, deoarece nu a predat bunul aparţinând societăţii, respectiv tractorul Lamborghini Gran prx 95.

Prin sentinţa nr.56 pronunţată în data de 19 ianuarie 2010, Tribunalul Buzău a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de lichidatorul judiciar şi a obligat pe pârâta M M, la predarea către lichidatorul judiciar a tractorului Lamborghini Gran prx 95 pentru a fi sigilat şi inventariat.

Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 971 din 3.12.2008 a Tribunalului Buzău, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare si ridicarea dreptului de administrare şi s-a fixat ca termen maxim de predare a gestiunii către lichidator împreună cu lista actelor si operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii data de 6.01.2009.

S-a mai reţinut că deşi s-au făcut mai multe notificări către fosta preşedintă a debitorului, în vederea predării bunului la care se face referire in cerere, respectiv Lamborghini Gran PRX 95, aceasta a refuzat restituirea cu motivaţia că bunul aparţine firmei SC RG SRL, de la care a fost achiziţionat ca urmare a pactului comisoriu expres de gradul IV, prevăzut în contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate nr. 135 din 12.05.2005.

Tribunalul a apreciat că cererea lichidatorului judiciar este întemeiată deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că tractorul Lamborghini Gran PRX 95, la care se face referire este proprietatea societăţii debitoare aflată în faliment, iar vânzătoarea este trecută în tabelul definitiv consolidat al creanţelor debitoarei la poziţia nr. 8 cu o creanţă chirografară în sumă de 52.137,54 lei , tabel ce este definitiv.

Faţă de această situaţie instanţa a considerat că susţinerile pârâtei sunt neîntemeiate, aceasta deţinând fără drept un bun ce aparţine societăţii debitoare aflată în faliment şi în acelaşi timp, a avut în vedere că, urgenţa măsurii ce urmează a fi luată este justificată de faptul că, bunul în discuţie trebuie inventariat .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, urmând ca hotărârea să fie analizată sub toate aspectele.

În cuprinsul motivelor de recurs s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, datorită faptului că nu s-a stabilit dacă bunul în litigiu este deţinut de pârâtă în calitate de persoană fizică sau în calitate de fost reprezentat al debitorului, iar la dosar nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că a refuzat să restituie acel bun sau că îl deţine personal.

Recurenta a susţinut că motivarea judecătorului fondului este confuză, întrucât nu s-a precizat de ce acest bun trebuie adus la masa credală şi de ce trebuie să fie răspunzătoare de predarea tractorului.

A mai menţionat recurenta că societatea debitoare a achiziţionat bunul mobil prin-un contract de leasing, dar clauzele contractului nu au fost respectate, nefiind achitat preţul convenit, în acest caz, intervenind rezoluţiunea de drept a contractului, debitoarea devenind doar un utilizator al bunului iar societatea de leasing redevenind proprietara de drept.

A concluzionat recurenta că în acest context, din eroare lichidatorul a încuviinţat cererea societăţii de leasing de înscriere la masa credală. Prin achitarea unei părţi din valoarea bunului, această sumă nereprezentând o plată a preţului, în măsura în care contractul nu este finalizat, astfel încât nici bunul nu poate fi adus la masa credală, dar nici societatea de leasing nu poate pretinde diferenţa de preţ, întrucât conform contractului urmează să-şi recupereze bunul.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea cererii privind obligarea sa la predarea tractorului pentru a fi sigilat şi inventariat.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum şi sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod pr.civilă, Curtea a reţinut că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează :

Ordonanţa preşedinţială reprezintă un mijloc procedural care permite instanţei de judecată, la cererea părţii interesate, să dispună măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executări.

Din analiza art. 581 Cod pr.civilă, rezultă că trei sunt condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale şi anume urgenţa, vremelnicia măsurii ordonată de instanţă şi nerezolvarea fondului cauzei.

Deci, pentru încuviinţarea unei ordonanţe este necesar ca instanţa să constate una din cele trei situaţii care să justifice elementul esenţial pentru această procedură sumară şi anume urgenţa.

În ceea ce priveşte urgenţa, s-a apreciat că aceasta există ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea dreptului comun.

În speţă s-a apreciat corect urgenţa întrucât prin sentinţa nr. 971 din 3.12.2008 a Tribunalului Buzău, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului SAAZ, având ca administrator pe recurenta-reclamantă, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare si ridicarea dreptului de administrare şi s-a fixat ca termen maxim de predare a gestiunii către lichidator împreună cu lista actelor si operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 6.01.2009.

Judecătorul-sindic a reţinut corect situaţia de fapt constând în aceea că, s-au făcut mai multe notificări către fosta preşedintă a CA a SAAZ, în vederea predării bunului, respectiv Lamborghini Gran PRX 95, însă aceasta a refuzat restituirea cu motivaţia că acest bun aparţine firmei SC R G SRL, de la care a fost achiziţionat ca urmare a pactului comisoriu expres de gradul IV, prevăzut în contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate nr. 135 din 12.05.2005.

În cauză urgenţa este prevăzută atât în sentinţa prin care s-a dispus intrarea în faliment a societăţii şi s-a stabilit un termen limită până la care recurenta trebuia să predea bunul, cât şi de procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006 care reclamă urgenţă in soluţionarea tuturor cererilor.

Din actele dosarului rezultă că tractorul Lamborghini Gran PRX 95, este proprietatea societăţii debitoare aflată în faliment, iar SC R G SRL este trecută în tabelul definitiv consolidat al creanţelor debitoarei la poziţia nr. 8 cu o creanţă chirografară în sumă de 52.137,54 lei , tabel ce este definitiv, susţinerile recurentei neavând suport probator.

Recurenta deţine fără drept bunul proprietatea societăţii debitoare, refuzul de a-l preda in vederea valorificării este nejustificat iar precizarea acesteia că ar fi intervenit rezoluţiunea de drept a contractului, debitoarea devenind doar un utilizator al bunului iar societatea de leasing redevenind proprietara de drept, nu este susţinută şi de vânzător care s-a inscris cu diferenţa de preţ la masa credală.

Scopul Legii 85/2006 este acoperirea pasivului debitorului aflat în procedura insolvenţei prin satisfacerea creanţelor înscrise in tabelul creditorilor cu sumele de bani rezultate din lichidarea bunurilor din averea debitorului.

În cauză sunt îndeplinite atât cerinţele impuse de dipoziţiile art. 581 Cod procedură civilă cât şi dispoziţiile din legea insolvenţei care obligă lichidatorul judiciar să inventarieze şi să lichideze bunurile din averea debitorului precum şi să distribuie creditorilor sumele realizate în urma lichidării.

Reţinând că sentinţa recurată este temeinică şi legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod pr.civilă a respins ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.