Ordonanţa preşedinţială. Inadmisibilitatea ei în contencios administrativ


Faţă de condiţiile impuse de art. 581 Cod proc. civ., o cerere formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale la instanţa de administrativ apare ca inadmisibilă.

Numai art. 9 din Legea nr. 29/1990 permite tribunalului să suspende executarea actului administrativ până la soluţionarea acţiunii, la cererea reclamantului, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.

(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 278/1998)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 221/21.05.1998, reclamanta P.M., a chemat în judecată pe pârâtul M.M. –

Primarul Comunei Chiajna judeţul Ilfov, solicitând ca, prin ordonanţă preşedinţială, să se dispună punerea în dreptul legal de ajutor social, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 6/1995, întrucât dispoziţia nr. 14/27.03.1997 a fost anulată prin sentinţa civilă 75/26.02.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, invocându-se şi prevederile art. 29 al. 2 din Legea nr. 29/1990.

Instanţa, analizând cererea reclamantei şi actele depuse la dosar, având în vedere şi referatul arhivei T.B. – S.C.A., din care rezultă că dosarul 148/1998 al T.B. – S.C.A., în care a fost pronunţată sentinţa civilă 75/26.02.1998, este la C.A.B. – S.C.A., iar respectiva sentinţă civilă (nr. 75/26.02.1998) nu este încă definitivă pentru a putea fi învestită cu formula şi a putea fi aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 29/1990 şi, întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 581 Cod proc. civ. privind ordonanţa preşedinţială şi nici prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, urmează să respingă cererea, ca inadmisibilă, în contencios administrativ.