Ordonanţa preşedinţială. Ordonanţă Preşedinţială


– Articolul 581 Cod procedură civilă ;

Aparenţa dreptului în favoarea reclamantei şi caracterul abuziv al comportamentului pârâtei, care excede atribuţiile unei firme de pază a sediului societăţii, aceasta luând în mod agresiv apărarea fostei conduceri, probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de articolul 581 Cod procedură civilă. Aşa fiind, pârâta va fi obligată să permită accesul provizoriu reclamantei în vederea desfăşurării activităţii în incinta societăţii până la soluţionarea fondului.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALĂ NR. 753 din 02.05.2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI a Comercială la data de 6.12.2010 sub nr. 58817/3/2010, reclamanta FTMB a chemat în judecată pe pârâta SC B S SRL, solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să oblige pârâta să permită accesul provizoriu în vederea desfăşurării activităţii în incinta E C, sediul reclamantei, din Bucureşti. şos. Grozăveşti, nr.84, sector 6, până la soluţionarea acţiunii de fond ce face obiectul dosarului nr. 58525/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI a Comercială .

Prin sentinţa comercială nr. 13231/17.12.2010 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamata, reţinând în motivarea hotărârii că, faţă de argumentele oferite de reclamantă, imposibilitatea de desfăşurare a activităţii cauzată de nepermiterea accesului la sediul fundaţiei este de natură a produce o pagubă cu un caracter ireparabil, luând în considerare şi termenul stabili pentru judecarea litigiului de fond ce face obiectul dosarului nr. 58525/3/2010.

De asemenea, instanţa a constatat îndeplinit şi caracterul vremelnic, faţă de faptul că reclamanta solicită instituirea unei măsuri cu caracter temporar, menită să-şi producă efectele până la soluţionarea pe fond a diferendului.

Instanţa de fond a apreciat însă că reclamanta nu a făcut nicio dovadă în sensul nepermiterii accesului în sediul fundaţiei de către angajaţi SC B S SRL şi a caracterului abuziv al acestei conduite imputate societăţii pârâte, astfel încât aparenţa dreptului nu poate fi stabilită în favoarea reclamantei.

De asemenea, reclamanta nu a înfăţişat instanţei adresa Secţiei 20 Poliţie nr. 1673650/20.11.2010 la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi nu a administrat, în conformitate cu prevederile art 1169 şi art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, alte probe apte să susţină situaţia de fapt expusă referitoare la neîngăduirea accesului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F T M B, recursul fiind înregistrat pe rolul Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială sub nr. 58817/3/2010 din 5.01.2011.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, toate probele în susţinerea cererii fiind depuse odată cu înregistrarea cererii, între aceste înscrisuri regăsindu-se şi adresa Secţiei 20 Poliţie nr. 1673650 din 30.11.2010, după absenţa căreia face vorbire instanţa de fond, astfel încât în speţă sunt îndeplinite condiţiile legale privind admiterea ordonanţei preşedinţiale.

În esenţă, intimata a invocat faptul că a închiriat un contract de pază cu F T M B, reprezentată, în calitate de director general, de dl. M V şi nu de dl. T P, că Adunarea Generală din 15.04.2010 a recurentei a ales pentru un mandat de 4 ani membrii Consiliului de Conducere al FTMB; hotărârea nefiind anulată, astfel încât încercarea unui număr de 6 organizaţii de tineret din Bucureşti, în nume propriu, de a convoca o adunare generală introductivă, emiţând o convocare nesemnată de preşedintele Consiliului de Conducere, nu este legală, F.T.M.B. notificând că nu recunoaşte organizarea Adunării Generale, notificarea fiind însuşită de 8 organizaţii care au aderat la scopul şi principiile FTMB.

Pe fondul pricinii, intimata a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv: urgenţa, reclamanta nefăcând dovada că suferă vreun prejudiciu, chiar organul de poliţie afirmând prin adresa depusă în susţinere de către reclamantă, că urmare a discuţiilor avute cu reprezentanţii celor două părţi, s-a convenit ca, până la soluţionarea litigiului de către instanţa de judecată, să fie permis accesul în instituţia reprezentaţiilor noii conduceri doar pentru desfăşurarea activităţii curente şi nu de conducere.

De asemenea, nu se îndeplinea nici criteriul vremelniciei, reclamanta întemeindu-şi cererea pe simple supoziţii şi aprecieri subiective, precum şi criteriul neprejudecării fondului, deoarece instanţa nu va putea face doar un examen sumar al cauzei fără să intre în cercetarea amănunţită a acesteia, respectiv fără să verifice în primul rând legalitatea numirii noii conduceri a FTMB, fapt ce formează obiectul altor dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată.

În situaţia în care s-ar admite cererea, a mai arătat intimata, se va acorda legitimitate şi se va recunoaşte implicit calitatea de reprezentanţi ai FTMB unor persoane alese prin nişte hotărâri care sunt contestate într-un alt litigiu aflat pe rolul unei instanţe.

Prin încheierea pronunţată în data de 28.03.2011 Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului, instanţa reţinând că recursul a fost declarat la data de 21.12.2010, cu respectarea termenului defipt de lege.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, dl. T P, invocată de către intimata pârâtă este neîntemeiată,din înscrisurile depuse în probaţiune rezultând faptul că în prezent dl. T P deţine calitatea de preşedinte al F.T.M.B., peste semnătura acestuia fiind aplicată ştampila Fundaţiei.

Dl. T P a fost ales în această funcţie prin Hotărârea Adunării Generale din 17.11.2010 a Forumului Organizaţiilor de Tineret a F.T.M.B., prin care a fost aleasă noua conducere, hotărâre ce nu a fost declarată nelegală sau nestatutarată printr-o hotărâre judecătorească în condiţiile art. 9 alin. 3 din Legea nr.146/2001.

Prin această hotărâre nr.3 din 17.11.2010 a fost anulată Hotărârea Adunării Generale din 15.04.2010 privind alegerea consiliului de conducere şi a Comisiilor de Specialitate, s-au admis noii membrii, s-au ales membrii comisiilor de specialitate ale F.T.M.B., s-a aprobat noua organigramă şi statul de funcţiuni, fiind desfiinţate posturile de director general, director administrativ, director programe şi , fiind ales prin vot Consiliul de conducere al F.T.M.B., respectiv preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi cei 9 membrii.

Calitatea de preşedinte, reprezentant al F.T.M.B. a fost recunoscută d-lui T P şi prin sentinţa civilă nr. 1721 din 26.04.2011 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX a Administrativ şi Fiscal (fila 62).

Curtea constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei recurente îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă cât priveşte urgenţa, caracterul vremelnic şi condiţia neprejudecării fondului.

Aşa fiind, susţinerile intimatei pârâte în sensul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate mai sus menţionate vor fi înlăturate, faţă de faptul că aceasta nu a recurat hotărârea instanţei de fond ci a solicitat menţinerea acesteia ca legală şi temeinică.

Singura condiţie de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială pe care instanţa de fond a apreciat-o ca nefiind îndeplinită vizează aparenţa dreptului, pe care instanţa de fond a apreciat-o ca nefiind regăsită în favoarea recurentei reclamante raportat la nedepunerea de către aceasta a adresei Secţiei 20 de Poliţie, nr. 1673650/30.11.2010 şi a altor probe din care să rezulte neîngrădirea accesului acesteia în sediul Fundaţiei de către intimata pârâtă.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub acest aspect, pe de o parte, pentru că a fost dată cu neobservarea tuturor înscrisurilor depuse în probatoriu de către recurenta reclamantă, în speţă înscrisul reclamat de către instanţa de fond regăsindu-se la fila 69 dosar fond, alături de Notificarea intimatei pârâte din data de 23.1]1.2010 efectuată prin B.E.J. D D C, în sensul de a permite accesul de îndată în sediul Fundaţiei (filele 66 – 68 dosar fond).

Pe de altă parte, recurenta a depus şi în recurs înscrisuri care dovedesc faptul material al nepermiterii accesului în sediul fundaţiei de către intimata pârâtă (filele 26, 36), înscrisuri care se coroborează cu recunoaşterea intimatei pârâte efectuată prin întâmpinarea depusă în cadrul recursului şi prin care intimata arată expres că nu recunoaşte noua conducere a Fundaţiei, ci doar pe fostul director general, dl. M V, cel cu care a fost încheiat contractul de pază şi care a semnat contractul încheiat în numele F.T.M.B.

Aşa fiind, instanţa de recurs constată nu numai că aparenţa dreptului este în favoarea recurentei pârâte, ci şi caracterul abuziv al comportamentului intimatei pârâte, care excede atribuţiunilor unei firme de pază a sediului societăţii, intimata lansându-se în disputele dintre membrii fundaţiei, luând în mod agresiv apărarea fostei conduceri şi punând fundaţia în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea curentă, prin interzicerea accesului în sediul acesteia atât a organelor de conducere noi alese, cât şi a anumitor membrii ai fundaţiei.

Atâta timp cât există o hotărâre a Adunării Generale a Forumului Organizaţiilor F.T.M.B., din 17.11.2011, ce nu a fost invalidată de către instanţa de judecată şi care a anulat hotărârea Adunării Generale din 15.04.2010, intimata este obligată să respecte conducerea actuală a Fundaţiei, indiferent de persana care a semnat contractul de pază în numele F.T.M.B. şi indiferent dacă acea persoană a fost înlăturată din funcţie printr-o hotărâre a Adunării Generale ce este contestată de o parte din membrii Fundaţiei.

Intimata pârâtă este terţ faţă de hotărârea Fundaţiei, neavând competenţa de a aprecia ce fracţiune este legitimă să conducă Fundaţia, atribuţiile sale fiind strict limitate la domeniul de specialitate, al pazei imobilului, dar nu împotriva propriilor membrii ai fundaţiei, astfel încât implicarea sa în conflictul dintre membrii Fundaţiei, de partea unora în detrimentul celorlalţi, este ilegală, constituindu-se într-un comportament abuziv evident.

Pentru aceste considerente, Curtea, a admis recursul, a modificat în tot sentinţa comercială nr. 1323 din 17.12.2010 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI a Comercială în sensul că admite cererea de ordonanţă preşedinţială.

Obligă pârâta să permită reclamantei accesul provizoriu în vederea desfăşării activităţii în incinta Ecran Club, din Bucureşti, şos. Grozăveşti, nr. 84, sector 6, până la soluţionarea fondului care constituie obiectul dosarului nr. 58525/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI a Comercială.