Ordonanţă preşedinţială. Recurs nemotivat. Consecinţe


Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, motivele de ordine publică putând fi invocate şi din oficiu de instanţă, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Reclamanta, întemeindu-şi cererea pe art. 581 şi 582 C.proc.civ., care reglementează ordonanţa preşedinţială, înseamnă că, implicit, ea trebuia să respecte nu numai termenul în care poate fi atacată o hotărâre pronunţată în acest cadru procesual, ci şi termenul de motivare a căii extraordinare de atac.

Secţia comercială, Decizia nr. 1469 din 19 iulie 2011

Prin sentința comercială nr. 817 din 5.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 1637/30/2011 Tribunalul Timiș a respins cererea de ordonanță președințială promovată de reclamanta SC I SRL Constanța, reținând că aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC V SRL București și SC P SRL București, prelungirea termenelor contractuale de 01.04.2011 prevăzute la clauza 1.1.3.3 din Contractul fn/26.11.2008 și actul adițional fn/30.06.2009 încheiate cu prima societate și la art. 6.1 din Contractul fn/4.06.2008 și actul adițional fn/30.09.2009 încheiate cu a doua societate, raportat la culpa pârâtelor în îndeplinirea obligațiilor contractuale pendinte de termenele de finalizare a contractelor și pentru a putea da eficiență convențiilor menționate, precum și pentru prevenirea unor pagube foarte mari, iminente, ce nu s-ar putea repara.

Tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată. Astfel, între reclamantă, în calitate de cumpărător, și pârâta SC P. SRL București, în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 04.06.2008 având ca obiect bunurile enumerate și descrise la Anexa 1, la care se adaugă toate bunuri mobile, supraterane și subterane, de pe locațiile din Timișoara și Marginea, jud. Timiș. Prin actul adițional nr. 1 din 30.09.2009 părțile au modificat art. 6.1 din contract, în sensul că reclamanta se obligă să ia în totalitate bunurile ce fac obiectul contractului până la data de 1.04.2011, în caz contrar urmând să suporte penalități de 1.000 euro pentru fiecare zi de întârziere. Pe de altă parte, între reclamantă și pârâta SC V SRL București s-a încheiat contractul de achiziții din 26.11.2008 având ca obiect demontarea, demolarea, înlăturarea substanțelor periculoase și a deșeurilor la SC S SA Timișoara, precum și opțiunea dezvoltării unui depozit de gunoi ecologic în zona Marginea, contract prin care reclamanta avea obligația de a efectua și termina aceste lucrări până la data de 1.04.2011, potrivit actului adițional din 30.09.2009.

Prin cererea de față se solicită prelungirea termenelor stabilite prin cele două acte adiționale la contractele mai sus indicate, întrucât reclamanta a executat doar în parte obligațiile asumate, și aceasta din cauza pârâtelor care, deși la rândul lor și-au asumat obligații corelative, nu le-au îndeplinit, conducând la imposibilitatea reclamantei de a-și continua cele prevăzute în contracte. Deși din întregul material probator rezultă îndeplinite condițiile urgenței și a vremelniciei, acestea trebuie cumulate cu cea a neprejudecării fondului, care presupune că judecătorul cauzei nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți. însă, în speță, reclamanta tocmai aceasta solicită, ca instanța să se substituie voinței părților și să prelungească termenele contractuale care au expirat la 01.04.2011, ceea ce nu este permis pe această cale specială.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Constanța, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială pentru motivele ce urmează a le expune după redactarea și comunicarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1469 din 19.06.2011 C.A. Timișoara a constatat nul recursul formulat de reclamanta SC I. SRL Constanța împotriva sentinței comerciale nr. 817 din 5.04.2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1637/30/2011 în contradictoriu cu intimatele SC V. SRL București, SC P. SRL București și SC S. SRL București.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că, potrivit art. 3021 C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar; dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul (Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 176/2005, a constatat că art. 3021 alin. (1) lit. a) este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza aceste elemente în cuprinsul cererii de recurs); b) indicarea hotărârii care se atacă; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnătura. La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, în conformitate cu art. 303 din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Nu în ultimul rând, art. 306 statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), potrivit cu care motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanță, care este însă obligată să le pună în dezbatere părților, indicarea greșită a motivelor de recurs neatrăgând nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

în prezenta cauză, recursul societății reclamante nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c), în sensul că din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază aceasta, nefiind indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ. și nefiind indicate alte motive de drept de nelegalitate a hotărârii atacate. Instanța de control judiciar nu poate suplini ea însăși lipsurile cererii de recurs formulate de parte, întrucât prevederile art. 3021 sunt imperative.

Față de cele arătate, cum recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Constanța împotriva sentinței comerciale nr. 817 din 5.05.2011 a Tribunalului Timiș nu a fost motivat prin declarația de recurs, cu arătarea motivelor de modificare sau de casare, trebuia ca aceste motive să fie depuse obligatoriu în termenul de 5 zile de la data pronunțării. întrucât, în speță, ne aflăm într-o procedură specială, iar alin. (1) al art. 582 C.proc.civ. prevede că ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, din moment ce partea a avut termenul în cunoștință pentru data de 5.04.2011, când s-a soluționat cererea sa, apărătorul persoanei juridice fiind prezent la dezbateri, sentința trebuia atacată cu această cale de atac până cel mai târziu în 11.04. 15.05.2011, dată respectată de recurentă, plicul de expediție purtând ștampila unui oficiu poștal chiar în ultima zi a termenului de recurs. Cu toate acestea, reclamanta nu și-a mai respectat cealaltă obligație legală, aceea de a-și motiva cererea în conformitate cu art. 303 alin. (1) din cod. De altfel, recursul nu a fost motivat nici chiar la primul termen de judecată fixat în cauză, ceea ce justifică pe deplin constatarea nulității acestuia.

Faptul că reclamantei nu i s-a comunicat sentința motivată nu are nicio relevanță juridică, din moment ce aceasta a avut termenul în cunoștință încă de la data de 15.03.2011, când reprezentantul său a fost prezent în ședința de judecată și a solicitat termen pentru studiul cererii de intervenție depusă de intimata SC S. SRL București. Ca atare, se constată că în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 153 alin. (1) C.proc.civ., care arată că, odată ce partea a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, aceasta nu va mai fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Pe cale de consecință, reclamanta, întemeindu-și cererea pe art. 581 din același cod, care reglementează ordonanța președințială, înseamnă că, implicit, ea trebuia să respecte nu numai termenul în care poate fi atacată o hotărâre pronunțată în acest cadru procesual, ci și termenul de motivare a căii extraordinare de atac, mai ales că, în speță, a avut termenul în cunoștință.

Cum această dispoziție imperativă a legii nu a fost îndeplinită și în cauză nu s-au ivit motive de ordine publică, care să fie puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 312, raportat la art. 306 C.proc.civ., instanța a constatat nulitatea recursului.

(Judecător dr. Nasz Csaba Bela)