Codul de procedură civilă – art. 3021, art. 303, art. 306, art. 582
Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, motivele de ordine publică putând fi invocate şi din oficiu de instanţă, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Reclamanta, întemeindu-şi cererea pe art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, care reglementează ordonanţa preşedinţială, înseamnă că, implicit, ea trebuia să respecte nu numai termenul în care poate fi atacată o hotărâre pronunţată în acest cadru procesual, ci şi termenul de motivare a căii extraordinare de atac.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 1469 din 19 iulie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinţa comercială nr. 817 din 5 aprilie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1637/30/2011 Tribunalul Timiş a respins cererea de ordonanţă preşedinţială promovată de reclamanta S.C. I S.R.L. Constanţa, reţinând că aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V S.R.L. Bucureşti şi S.C. P S.R.L. Bucureşti, prelungirea termenelor contractuale de 01.04.2011 prevăzute la clauza 1.1.3.3 din Contractul fn/26.11.2008 şi actul adiţional fn/30.06.2009 încheiate cu prima societate şi la art. 6.1 din Contractul fn/04.06.2008 şi actul adiţional fn/30.09.2009 încheiate cu a doua societate, raportat la culpa pârâtelor în îndeplinirea obligaţiilor contractuale pendinte de termenele de finalizare a contractelor şi pentru a putea da eficienţă convenţiilor menţionate, precum şi pentru prevenirea unor pagube foarte mari, iminente, ce nu s-ar putea repara.
Tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată. Astfel, între reclamantă, în calitate de cumpărător, şi pârâta S.C. P S.R.L. Bucureşti, în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 04.06.2008 având ca obiect bunurile enumerate şi descrise la Anexa 1, la care se adaugă toate bunuri mobile, supraterane şi subterane, de pe locaţiile din Timişoara şi Marginea, jud. Timiş. Prin actul adiţional nr. 1 din 30.09.2009 părţile au modificat art. 6.1 din contract, în sensul că reclamanta se obligă să ia în totalitate bunurile ce fac obiectul contractului până la data de 01.04.2011, în caz contrar urmând să suporte penalităţi de 1.000 euro pentru fiecare zi de întârziere. Pe de altă parte, între reclamantă şi pârâta S.C. V S.R.L. Bucureşti s-a încheiat contractul de achiziţii din 26.11.2008 având ca obiect demontarea, demolarea, înlăturarea substanţelor periculoase şi a deşeurilor la S.C. S S.A. Timişoara, precum şi opţiunea dezvoltării unui depozit de gunoi ecologic în zona Marginea, contract prin care reclamanta avea obligaţia de a efectua şi termina aceste lucrări până la data de 01.04.2011, potrivit actului adiţional din 30.09.2009.
Prin cererea de faţă se solicită prelungirea termenelor stabilite prin cele două acte adiţionale la contractele mai sus indicate, întrucât reclamanta a executat doar în parte obligaţiile asumate, şi aceasta din cauza pârâtelor care, deşi la rândul lor şi-au asumat obligaţii corelative, nu le-au îndeplinit, conducând la imposibilitatea reclamantei de a-şi continua cele prevăzute în contracte. Deşi din întregul material probator rezultă îndeplinite condiţiile urgenţei şi a vremelniciei, acestea trebuie cumulate cu cea a neprejudecării fondului, care presupune că judecătorul cauzei nu are de cercetat fondul litigiului dintre părţi. Însă, în speţă, reclamanta tocmai aceasta solicită, ca instanţa să se substituie voinţei părţilor şi să prelungească termenele contractuale care au expirat la 01.04.2011, ceea ce nu este permis pe această cale specială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. I S.R.L. Constanţa, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială pentru motivele ce urmează a le expune după redactarea şi comunicarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1469 din 19 iulie 2011 Curtea de Apel Timişoara a constatat nul recursul formulat de reclamanta S.C. I S.R.L. Constanţa împotriva sentinţei comerciale nr. 817 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1637/30/2011 în contradictoriu cu intimatele S.C. V S.R.L. Bucureşti, S.C. P S.R.L. Bucureşti şi S.C. S S.R.L. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că, potrivit art. 3021 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar; dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul (Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 176/2005, a constatat că art. 3021 alin. (1) lit. a) este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza aceste elemente în cuprinsul cererii de recurs); b) indicarea hotărârii care se atacă; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnătura. La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
De asemenea, în conformitate cu art. 303 din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Nu în ultimul rând, art. 306 statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2), potrivit cu care motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţă, care este însă obligată să le pună în dezbatere părţilor, indicarea greşită a motivelor de recurs neatrăgând nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recursul societăţii reclamante nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c), în sensul că din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază aceasta, nefiind indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi nefiind indicate alte motive de drept de nelegalitate a hotărârii atacate. Instanţa de control judiciar nu poate suplini ea însăşi lipsurile cererii de recurs formulate de parte, întrucât prevederile art. 3021 sunt imperative.
Faţă de cele arătate, cum recursul declarat de reclamanta S.C. I S.R.L. Constanţa împotriva sentinţei comerciale nr. 817 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Timiş nu a fost motivat prin declaraţia de recurs, cu arătarea motivelor de modificare sau de casare, trebuia ca aceste motive să fie depuse obligatoriu în termenul de 5 zile de la data pronunţării. Întrucât, în speţă, ne aflăm într-o procedură specială, iar alin. (1) al art. 582 din prevede că ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, din moment ce partea a avut termenul în cunoştinţă pentru data de 5 aprilie 2011, când s-a soluţionat cererea sa, apărătorul persoanei juridice fiind prezent la dezbateri, sentinţa trebuia atacată cu această cale de atac până cel mai târziu în 11 aprilie 2011, dată respectată de recurentă, plicul de expediţie purtând ştampila unui oficiu poştal chiar în ultima zi a termenului de recurs. Cu toate acestea, reclamanta nu şi-a mai respectat cealaltă obligaţie legală, aceea de a-şi motiva cererea în conformitate cu art. 303 alin. (1) din cod. De altfel, recursul nu a fost motivat nici chiar la primul termen de judecată fixat în cauză, ceea ce justifică pe deplin constatarea nulităţii acestuia.
Faptul că reclamantei nu i s-a comunicat sentinţa motivată nu are nicio relevanţă juridică, din moment ce aceasta a avut termenul în cunoştinţă încă de la data de 15 martie 2011, când reprezentantul său a fost prezent în şedinţa de judecată şi a solicitat termen pentru studiul cererii de intervenţie depusă de intimata S.C. S S.R.L. Bucureşti. Ca atare, se constată că în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care arată că, odată ce partea a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, aceasta nu va mai fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Pe cale de consecinţă, reclamanta, întemeindu-şi cererea pe art. 581 din acelaşi cod, care reglementează ordonanţa preşedinţială, înseamnă că, implicit, ea trebuia să respecte nu numai termenul în care poate fi atacată o hotărâre pronunţată în acest cadru procesual, ci şi termenul de motivare a căii extraordinare de atac, mai ales că, în speţă, a avut termenul în cunoştinţă.
Cum această dispoziţie imperativă a legii nu a fost îndeplinită şi în cauză nu s-au ivit motive de ordine publică, care să fie puse în discuţia părţilor din oficiu, în baza art. 312, raportat la art. 306 Cod procedură civilă, instanţa a constatat nulitatea recursului.
