Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta SC I. SRL Tg-Jiu împotriva sentinţei nr. 1744/11.12.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Tg-Jiu .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat avocat B. I. pentru recurenta reclamantă şi avocaţii B.N. şi P. M. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă , s-a depus de reprezentantul recurentei un set de fotografii ce atestă situaţia actuală de la spaţiul în litigiu, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat B. I. pentru recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, cu obligarea intimatei pârâte să permită accesul recurentei în spaţiul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. N. pentru intimată a invocat mai întâi excepţia nemotivării în termen a recursului, arătând că a fost depăşit termenul în care exista posibilitatea motivării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat , arătând că între părţi au mai existat litigii , iar în temeiul unei sentinţe judecătoreşti s-a realizat practic şi executarea silită, contestaţia la a intimaţilor fiind respinsă , deci recurenta a intrat în posesia spaţiului la data de 06.10.2009, astfel încât nu mai există motive să susţină cererea de faţă. Au fost solicitate şi cheltuieli de judecată.
Avocat B. I., în replică a solicitat respingerea excepţiei nemotivării în termen iar pe fond a arătat că în prezent spaţiul este gol, însă recurentei nu i se permite în continuare accesul , aspect dovedit cu documentele aflate la dosar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2009 , reclamanta SC I. SRL Tg-Jiu a solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială pârâta SC R. SRL Tg-Jiu să fie obligată să permită accesul şi folosinţa spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp , din incinta complexului comercial R. – P. C.Tg-Jiu , fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen până la soluţionarea printr-o hotărâre irevocabilă referitoare la rezilierea sau încetarea contractului de închiriere cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii , a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 10 din 1 iulie 2003 conform căruia reclamanta a închiriat pentru o perioadă de 7 ani , spaţiul comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp , din incinta complexului comercial R. – P.C. Tg-Jiu şi un chioşc în suprafaţă de 11 mp.
S-a convenit o chirie de 8,5 EURO/lună /mp, iar pentru chioşc chiria a fost stabilită la 20 EURO/mp , plata chiriei urmând să fie achitată până la data de 5 ale lunii sub sancţiunea unei penalizări de 50 EURO/zi întârziere însă nu mai mult de încă o dată valoarea chiriei pe o lună de zile.
A arătat că relaţiile comerciale s-au desfăşurat în condiţii normale până în data de 22.09.2009 când pârâta a pătruns cu forţa în spaţiul închiriat şi prin ocupare a reţinut toată marfa inclusiv sumele de bani ce se aflau în gestiune sub pretextul că plata chiriei fiind întârziată devin aplicabile clauzele inserate în contractul de închiriere ce privesc dreptul pârâtei de a inventaria şi păstra marfa , dispunând evacuarea reclamantei , astfel că aceasta este în imposibilitate de a folosi spaţiul .
Reclamanta a arătat că pârâta greşit a interpretat clauza din contract „ după care contractul se consideră reziliat „ deoarece , această menţiune nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV , în sensul că nu se permite intervenţia instanţei judecătoreşti.
A susţinut că nu poate împărtăşi această opinie deoarece în primul rând se pune problema interpretării contractului , implicit a clauzelor acestuia , interpretare care presupune cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă.
A invocat art. 969 alin. 2 care se referă la convenţii în sensul că ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege , ori atâta timp cât intenţia sa nu a fost aceea de a revoca contractul nu poate fi vorba de rezilierea acestuia , dovadă fiind faptul că a plătit chiria lunară ceea ce denotă intenţia executării contractului .
A mai făcut precizarea că plata chiriei s-a făcut cu întârziere datorită omisiunii unor salariaţi în îndeplinirea obligaţiilor d e serviciu.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 581 Cod procedură civilă , ţinând cont că mărfurile comercializate în magazin sunt perisabile, că există riscul deteriorării acestora , al expirării termenului de valabilitate cu consecinţa producerii unei pagube iminente ce constă în pierderea efectiv suferită şi a beneficiului nerealizat făcând precizarea că la momentul producerii evenimentului , societatea avea marfă perisabilă în valoare d e 15.0000 lei şi utilaje în valoare de 97.600 lei
A invocat şi un prejudiciu moral în sensul că există posibilitatea formării opiniei clienţilor să considere că aceasta a intrat în faliment şi să se îndrepte către alte firme de profil.
A mai invocat faptul că ocuparea spaţiului s-a produs prin violenţă , prin abuz, în sensul că administratorul pârâtei era însoţit de 15 persoane , că au sigilat uşile cu lanţuri groase creând situaţie de panică în rândul salariaţilor cu toate că făcuse dovada plăţii chiriei.
A arătat că reclamanta nu a fost notificată de pârâtă , nici pusă în întârziere sau anunţată prin orice mijloc de comunicare despre intenţia sa , că a procedat la inventarierea mărfii fără prezenţa unui reprezentant al reclamantei , atitudine care poate fi calificată ca un abuz care cade sub incidenţa penalului .
Pentru dovedirea cererii a depus la dosar copia contractului de închiriere , actul adiţional la contract din 01.09.2008 , dovada plăţii chiriei cu fişa furnizorului R. SRL Tg-Jiu , ordinele de încasare din 23.09.2009 emise de BCR Tg-Jiu .
Pârâta nu a depus întâmpinare scrisă la dosar dar a susţinut prin apărătorul său că cererea reclamantei nu este întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile art. 581 Cod procedură civilă , că pârâta în acţiunea sa contestată de reclamantă a respectat clauzele contractului de închiriere nr. 10 din 01 iulie 2003 care prevede la art. 4 că în cazul în care chiriaşul nu achită chiria lunară la termenul convenit şi depăşeşte termenul se va percepe o penalizare de 50 EURO/zi întârziere dar nu mai mult de încă o dată valoarea chiriei pe o lună după care contractul se consideră reziliat iar SC R. SRL are dreptul să inventarieze marfa , să elibereze magazinul şi să păstreze marfa până la clarificarea situaţiei cu chiriaşul .
Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 404/29.09.2009 a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi a obligat pârâta să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R. – P. C. Tg-Jiu, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen până la soluţionarea printr-o hotărâre irevocabilă referitoare la rezilierea sau încetarea contractului de închiriere .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, iar prin decizia nr. 1292/27.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Tg.Jiu.
Judecătoria Tg.Jiu, prin sentinţa nr. 1744/11.12.2009 a respins cererea de ordonanţă preşedinţială şi a disjuns capătul de cerere privind restituirea cheltuielilor de executare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr.404/2009, Tribunalul Gorj a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC I.SRL Tg-Jiu şi în baza acestei sentinţe s-a format dosarul de executare nr.488/E/2009 la BEJ E. M.
La data de 06.10.2009, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.488/E/2009 încheiat de BEJ E.M., s-a pus în executare sentinţa nr.404/2009 a Tribunalului Gorj, reclamanta fiind reintegrată în spaţiul comercial nr.10, în suprafaţă de 70,6 m.p. din incinta Complexului Comercial „R”.
Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că cererea de faţă a rămas fără obiect, în condiţiile în care pe data de 06.10.2009 reclamanta a reintrat în spaţiile comerciale pe care le-a închiriat în Complexul Comercial „R” din P.C.
Ori, în condiţiile în care reclamanta foloseşte aceste spaţii comerciale pe care le-a închiriat, instanţa a apreciat că nu se mai impune pronunţarea unei sentinţe prin care pârâta să fie obligată să permită accesul şi folosinţa spaţiului comercial nr.10 în suprafaţă de 70,6 m.p. din incinta Complexului Comercial „R”.
Că reclamanta foloseşte spaţiile închiriate reiese inclusiv din sentinţa civilă nr.5585/2009 a Judecătoriei Tg-Jiu şi sentinţa civilă nr.766/2009 a Tribunalului Gorj, prin care au fost soluţionate cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de SC R. SRL Tg-Jiu la data de 06.10.2009 prin care solicita evacuarea reclamantei din prezenta cauză, din acelaşi spaţiu comercial.
În ce priveşte în sensul obligării pârâtei SC R. SRL la plata cheltuielilor de executare efectuate în dosarul nr.488/E/2009, instanţa a reţinut că aceasta este o cerere nouă care nu a format obiectul dosarului iniţial şi care nu poate fi soluţionată pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, motiv pentru care a disjuns-o în vederea soluţionării separat.
Împotriva aceste sentinţa a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut în motivele de recurs că prin pronunţarea sentinţei cu reţinerea faptului că reclamanta ar fi fost reintegrată în spaţiu şi că foloseşte spaţiile comerciale a fost aplicată greşit legea, şi a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii , schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. A arătat că deşi a fost investită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa a soluţionat cauza ca şi când ar fi fost investită cu o cerere pe fond.
S-a invocat şi faptul că sentinţa prin care reclamanta a fost reintegrată în spaţiu şi care a fost pusă în executare, a fost casată, nemaiavând practic nicio putere, titlul executoriu fiind desfiinţat.
Mai mult, pentru că acea sentinţă a fost casată, pârâta a solicitat întoarcerea executării , iar cererea i-a fost admisă.
În acest mod intimata a continuat să împiedice recurenta să folosească spaţiul.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, reţine următoarele aspecte.
În primul rând, în ceea ce priveşte excepţia nemotivării în termen a recursului,fiind o chestiune prealabilă, care prevalează asupra examinării motivelor de recurs formulate de reclamantă, instanţa a verificat dacă aceasta a motivat recursul în termenul menţionat de art. 303 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 301 C.Pr.Civ., în general, pe dreptul comun, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor de recurs socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul a fost declarat mai înainte.
Referitor la ordonanţa preşedinţială, conform art. 582 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare dacă părţile au fost prezente şi de la comunicare daca părţile au fost lipsă.
În speţă, cererea a fost soluţionată pe cale de ordonanţă preşedinţială , iar la dosar nu există dovezi că sentinţa a fost comunicată în termen de 5 zile de la pronunţare, pentru a se aprecia că termenul de declarare a recursului coincide cu cel de motivare a acestuia.
Din examinarea hotărârii instanţei de fond rezultă că la data de 11 decembrie 2009, când cauza a fost judecată, a fost prezent numai reprezentantul pârâtei, iar reclamanta a lipsit.
Ulterior, reclamanta a declarat recurs la data de 16.12.2009, deci înăuntrul termenului de 5 zile de la pronunţare prevăzut în art. 582 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În cadrul recursului, reclamanta a depus motivele de recurs la data de 23.12.2009.
Conform art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a făcut mai înainte. Este evident că şi în cazul ordonanţei preşedinţiale trebuie considerat la fel, deoarece partea interesată nu ar avea altfel posibilitatea de a lua cunoştinţă de argumentele care au stat la baza motivării soluţiei de către instanţa de fond, pentru a-şi motiva la rândul său recursul.
A aprecia altfel înseamnă a încălca accesul liber la justiţie al recurentului, în condiţiile în care nu poartă nicio culpă în ceea ce priveşte faptul că nu a avut cunoştinţă de motivarea soluţiei instanţei, drept consfinţit şi garantat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În accepţiunea Convenţiei, exercitarea dreptului de acces la justiţie presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în faţa căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept. Ca mijloace procedurale concrete de care pot uza cetăţenii pentru a accede la justiţie în materie civilă, prevede cererea de chemare în judecată şi căile ordinare şi extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti .
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs ar fi trebuit să înceapă să curgă de la data comunicării hotărârii instanţei de fond,însă , cum la dosar nu se regăsesc dovezile acestei comunicări , se apreciază că motivele de recurs au fost depuse în termen , astfel încât va fi respinsă ca nefondată excepţia nemotivării în termen a recursului.
De altfel, norma legală de excepţie conţinută de art.582 al.1 din C.Pr.Civ. se referă numai la termenul de declarare a recursului, nu şi la cel de motivare a acestuia, astfel încât o altfel de interpretare , pe lângă faptul că ar adăuga în mod nepermis la lege, ar încălca şi dreptul de acces la justiţie al părţii care exercită calea de atac.
În ceea ce priveşte fondul cauzei , tribunalul analizând actele aflate la dosarul cauzei, apreciază că recursul de faţă este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 10 din 1 iulie 2003 conform căruia reclamanta a închiriat pentru o perioadă de 7 ani , spaţiu comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp , din incinta complexului comercial R.- P.C. Tg-Jiu şi un chioşc în suprafaţă de 11 mp, convenindu-se o chirie de 8,5 EURO/lună /mp, iar pentru chioşc chiria a fost stabilită la 20EURO/mp , plata chiriei urmând să fie achitată până la data de 5 ale lunii sub sancţiunea unei penalizări de 50EURO/zi întârziere însă nu mai mult de încă o dată valoarea chiriei pe o lună de zile.
Relaţiile comerciale , s-au desfăşurat în condiţii normale până în data de 22.09.2009 când pârâta a pătruns cu forţa în spaţiul închiriat şi prin ocupare a reţinut toată marfa inclusiv sumele de bani ce se aflau în gestiune sub pretextul că plata chiriei fiind întârziată devin aplicabile clauzele inserate în contractul de închiriere ce privesc dreptul pârâtei de a inventaria şi păstra marfa , dispunând evacuarea reclamantei , astfel că aceasta a fost pusă în imposibilitate de a folosi spaţiul .
Se mai reţine faptul că pe parcursul soluţionării prezentului proces recurenta a pus în executare sentinţa iniţială prin care fusese reintegrată în spaţiu (sentinţa fiind definitivă şi executorie) , însă, ca urmare a casării acesteia prin decizia Curţii de Apel Craiova, pârâta a solicitat întoarcerea executării, astfel încât titlul de care a dispus la un moment dat recurenta a fost desfiinţat nemaiavând nicio putere.
Practic, în prezent situaţia nu s-a schimbat faţă de momentul iniţial al sesizării instanţei, simpla punere în executare a unor sentinţe care ulterior au fost desfiinţate, neavând nicio relevanţă.
În speţă , sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 581 Cod procedură civilă , în primul rând vremelnicia măsurii, având în vedere faptul că pe rolul instanţei se desfăşoară procesul părţilor cu privire la fondul cauzei, iar solicitarea de faţă se referă la reintegrarea în spaţiu până la rămânerea irevocabilă a sentinţei ce se va pronunţa asupra fondului .
Până la soluţionarea pe calea dreptului comun a litigiului dintre părţi nu trebuie omis faptul că între acestea s-a încheiat un contract care are valoare de lege a părţilor, iar analizarea modului cum au fost respectate sau nu clauzele contractuale revine instanţei investite cu acest aspect. De aceea, pe această cale nu se prejudecă fondul, ci doar se urmăreşte respectarea aparenţei dreptului creat de existenţa acestui contract care încă nu este desfiinţat, tocmai în vederea protejării siguranţei actelor juridice.
Pe de altă parte, la dosar s-au depus înscrisuri , respectiv contractul de închiriere care nu a expirat , fişa furnizorului şi dovada achitării contravalorii chiriei la zi, se impune admiterea cererii .
Se reţine şi că reclamanta nu a fost notificată de pârâtă , nici pusă în întârziere sau anunţată prin orice mijloc de comunicare despre intenţia sa , că a procedat la inventarierea mărfii fără prezenţa unui reprezentant al reclamantei .
În ceea ce priveşte cererea privind restituirea cheltuielilor de executare, se apreciază că în mod corect instanţa de fond a disjuns-o, apreciind că trebuie să facă obiectul unui dosar separat, cu un alt regim decât cel de ordonanţă preşedinţială, astfel încât această dispoziţie a instanţei urmează să fie menţinută.
Totodată, în temeiul art.274 din C.Pr.Civ., va fi obligată intimata pârâtă la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate de recurenta reclamantă, în cuantum de 1526,03 lei.
Concluzia care se desprinde este aceea că sunt îndeplinite condiţiile art. 581 Cod procedură civilă , respectiv urgenţa , caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudicierea fondului cauzei .
Văzând şi dispoziţiile art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 8şi 9 C.Pr.Civilă, va fi admis recursul şi se va modifica sentinţa în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, în sensul obligării pârâtei să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R. – P.C. Tg-Jiu, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen până la soluţionarea printr-o hotărâre irevocabilă referitoare la rezilierea sau încetarea contractului de închiriere .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului ca nemotivat în termen, invocată de intimata pârâtă.
Admite recursul declarat de recurenta SC I. SRL Tg-Jiu împotriva sentinţei nr. 1744/11.12.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Tg-Jiu .
Modifică sentinţa în sensul că admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC I. SRL , cu sediul în Tg-Jiu , str. E. , judeţul Gorj , împotriva pârâtei SC R. SRL , cu sediul în Tg-Jiu , str. P.C , nr.
Obligă pârâta să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R.- P.C. Tg-Jiu, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen până la soluţionarea printr-o hotărâre irevocabilă referitoare la rezilierea sau încetarea contractului de închiriere .
Menţine dispoziţia instanţei de fond cu privire la disjungerea capătului de cerere referitore la restituirea cheltuielilor de executare.
Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată avansate de recurenta reclamantă, în cuantum de 1526,03 lei.
Decizie irevocabilă, vremelnică , de îndată fără îndeplinirea altor formalităţi .
Pronunţată în şedinţa publică din 15.02.2010 la Tribunalul Gorj
