Ordonanţă preşedinţială. Reintegrare. Vânzări succesive ale imobilului litigios. Obligaţia cumpărătorului faţă de locatar.


Dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.

(Secţia comercială, decizia nr. 1.218/18.12.1997).

Prin acţiunea introdusă la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la 27.11.1995, S.C. “R. I. E.” – S.R.L. a chemat în judecată pe B. I., pentru ca, pe calea unei ordonanţe prezidenţiale, să se dispună reintegrarea sa în spaţiul închiriat în Bucureşti, str. Ion Neculce, sectorul 1.

în sprijinul cererii sale, reclamantul a depus acte, din care rezultă că a închiriat acest imobil pentru sediul social al firmei, de la R. O. D., proprietara imobilului, pe o perioadă de 10 ani, dar acest imobil a fost succesiv vândut, la 21.11.1994, către S. E., şi apoi, la 4.01.1995, către B. I., pârât în această cauză. în acest sens, a depus la dosar copia sentinţei civile 10.499/31.10.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 1, prin care i s-a admis acţiunea împotriva pârâtei R. O. D., dispunându-se reintegrarea reclamantei în spaţiul mai sus menţionat, procesul verbal încheiat de judecătoresc, sentinţa civilă 3.139/30.03.1995, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamanta R. O. D., ca nesusţinută.

Prin sentinţa civilă nr. 6.643/5.06.1996 a Judecătoriei sectorului 1 s-a admis cererea reclamantei S.C. “R. I. E.” – S.R.L., în contradictoriu cu B. 1., dispunându-se reintegrarea reclamantei în spaţiul închiriat în str. Ion Neculce, sectorul 1, cu obligarea pârâtului la 1.050 lei, cheltuieli de judecată.

împotriva acestei sentinţe, B. I. a declarat apel, arătând că S.C. “R. I. E.” – S.R.L. a adus prejudicii, deteriorând imobilul, astfel că, în mod întemeiat, a solicitat a se desfiinţa hotărârea atacată, nefiind cazul a fi reintegrată în clădirea care îi aparţine.

în timpul soluţionării apelului, B. I. a depus plângere la organele de cercetare penală, nedovedind însă că s-a pus în mişcare acţiunea penală, care ar fi fost de natură a duce la suspendarea cauzei, până la soluţionarea cauzei penale.

Motivele de apel nu sunt de natură a determina schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, care, în mod corect, a reţinut că societatea reclamantă a făcut dovada că deţine spaţiul în litigiu, situat în str. I. Neculce, sectorul 1, pe baza unui contract de închiriere, valabil încheiat cu R. O. D., şi că a fost prejudiciată, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1441 Cod civil, dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.

în această situaţie, dispunerea reintegrării reclamantei în spaţiul închiriat a fost adoptată în mod legal.

Cât priveşte susţinerile apelantei, că s-au produs degradări la imobil, prin schimbările constructive, reclamanta este în măsură să introducă o acţiune separată, prin care să solicite fie contravaloarea unor daune produse prin stricăciunea pricinuită imobilului său, fie a interveni o înţelegere cu deţinătorul chiriaş, pentru a negocia un nou preţ al chiriei sau unele avantaje, dacă o atare cerere ar fi susţinută de actele necesare.

Faţă de cele de mai sus, apelul formulat de B. I. apare ca nefondat şi urmează a fi respins.