– Legea nr.346/2004
– Cod civil, art.581 şi art.969
Vânzarea acţiunilor deţinute de statul roman în cadrul unei societăţi pe acţiuni nu poate afecta obligaţiile născute în sarcina acestei societăţi în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat anterior.
Beneficiile prevăzute de Legea nr.346/2004 nu pot fi opuse noului acţionar, în măsura în care promisiunea de vânzare cumpărare încheiată anterior nu face referire la incidenţa prevederilor acestei legi.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ,
DECIZIA COMERCIALĂ NR.947R din 26.05.2011)
Prin cererea, formulată sub nr.58251/3/2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.C. L.2000 S.R.L. a chemat în judecată pârâta AVAS, solicitând suspendarea procedurii de licitaţie pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de statul roman la SC A. 2000 S.A.
În motivarea cererii s-a arătat între SC L. 2000 SRL, în calitate de cumpărătoare, şi SC A. 2000 SA, societate cu capital integral de stat, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un spaţiul comercial.
Pârâta AVAS Bucureşti este acţionar unic la SC A 2000 SA, societate care şi-a asumat faţă de societatea reclamantă obligaţia de a obţine de la ministerul de resort certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasat spaţiul comercial ş este singurul îndrituit să determine SC A 2000 SA să dobândească toate actele necesare intabulării dreptului de proprietatea asupra construcţiei si să obţină pentru reclamantă dreptul de proprietate asupra terenului în scopul asigurării îndeplinirii obligaţiilor de a facilita accesul IMM-urilor la aceste achiziţii reglementate de Legea nr. 346/2004.
Reclamanta se consideră prejudiciată întrucât prin schimbarea acţionariatului nu mai poate beneficia de facilităţile prevăzute de Legea nr.133/1999 şi ulterior de Legea nr.346/2004 şi, în consecinţă, nu mai poate cere executarea obligaţiilor ce-i revin SC A 2000 SA potrivit acestor legi, prin aceasta producându-se o fraudă la lege.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.581 Cod civil, Legea nr.137/2002, legea nr.133/1999, Legea nr.346/2004. art.1 CEDO.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că prevederile Legii nr.346/2004 nu dispun asupra interdicţiei instituţiei publice implicate de a înstrăina pachetul de acţiuni pană la soluţionarea irevocabilă a cauzelor incidente.
Prin sentinţa comercială nr.13230/17.12.2010, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele urgenţei şi a neprejudecării fondului faţă de lipsa probării calităţii de IMM a reclamantei şi în raport de necesitatea clarificării pe fond a situaţiei litigioase prin verificarea împrejurărilor invocate în susţinerea unei fraude la lege, în contextul în care în favoarea AVAS operează prezumţia bunei credinţe şi a legalităţii desfăşurării licitaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, o greşită apreciere a probelor şi a actului dedus judecăţii.
În motivare s-a subliniat că la pronunţarea hotărârii nu s-a avut în vedere faptul că prin proiectul de contract de vânzare de acţiuni aflat în dosarul de prezentare în sarcina potenţialului cumpărător nu s-au prevăzut obligaţii privitoare la vânzarea concomitentă a spaţiilor menţionate şi nici sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, astfel încât SC A. 2000 SA să garanteze proprietatea recurentei. Critică recurenta şi lipsuri din acelaşi dosar de prezentare cu privire la imobilele promise, a intabulării dreptului de proprietate asupra construcţiei, ori clauze privind obligaţia de a determina societatea să vândă terenurile către o anumită socitate comercială.
S-a reclamat că instanţa nu a avut în vedere că există şi riscul pierderii construcţiei de către reclamantă, dar şi faptul că în situaţia în care capitalul societăţii este integral sau majoritar privat, SC L 2000 SRL nu mai poate opune calitatea de IMM în realizarea drepturilor actuale asupra construcţiei şi a drepturilor nevalorificate asupra terenurilor. A evidenţiat recurenta calitatea sa de IMM care nu poate fi opusă unui acţionar majoritar privat în valorificarea drepturilor conferite de Legea nr.346/2004.
Prin întâmpinarea, formulată la 05.05.2011, pârâta AVAS a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând materialul probator administrat, Curtea apreciază recursul neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Curtea a reţinut că reclamanta a invocat calitatea sa de IMM în înţelesul dispoziţiilor Legii nr.346/2004, dar şi de cumpărător în cadrul contractului de vânzare cumpărare în baza căruia societatea supusă privatizării i-a transmis dreptul de proprietate asupra unui spaţiu. Ca şi chestiune preliminară, Curtea a remarcat împrejurarea potrivit căreia instanţa fondului a pus în vedere reclamantei certificarea tuturor înscrisurilor administrate ca şi probatoriu la soluţionarea pe fond a cererii, inclusiv a contractului de vânzare anterior amintit, dar reclamanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, astfel încât aceasta nu a luat în seamă de înscrisurile necertificate. Întrucât partea a înţeles să administreze, ca şi probatoriu în recurs, şi contractul de vânzare cumpărare, Curtea a procedat la analiza îndeplinirii cerinţelor prev. de art.581 Cod procedură civilă şi din perspectiva aspectelor invocate cu referire la acest act. A observat instanţa că prejudiciul reclamat de către SC L. nu îndeplineşte condiţiile cuprinse în norma legală anterior amintită, lipsind atât urgenţa, cât şi aparenţa de drept în favoarea reclamantei. Astfel, aşa cum rezulta din contractului de vânzare cumpărare, calitatea de vânzător a aparţinut SC A. 2000 SA; consideră instanţa că, independent de structura acţionariatului acestei societăţi, fie el privat ori de stat, vânzătorul este ţinut să răspundă, faţă de cumpărător, pentru evicţiune şi să garanteze dreptul de proprietate asupra construcţiei înstrăinate. În opinia Curţii, vânzarea în anul 2011 a acţiunilor deţinute de AVAS la SC A. 2000 SA nu poate afecta obligaţiile născute în sarcina acestei societăţi în baza unui contract încheiat în anul 2000, deoarece nu intimata pârâtă este parte în convenţia amintită. Tot astfel, Curtea a remarcat împrejurarea potrivit căreia garanţiile şi pretenţiile reclamate de SC L. 2000 SRL legate de vânzarea cotei indivize de teren aferentă activului imobil au la bază prevederile art.8 din contract. Prin urmare, şi cu referire la aceste pretenţii Curtea a constatat că ele sunt susceptibile a fi valorificate tot în contradictoriu cu SC A. SA, iar nu cu actualul acţionar al acestei societăţi, intimata AVAS.
Cu privire la invocarea calităţii de IMM a recurentei, cu referire la care nu au fost administrate probe în cursul judecăţii de fond, Curtea a constatat că în mod corect Tribunalul a apreciat că se impunea dovedirea sa la momentul formulării cererii. Această concluzie se bazează pe împrejurarea că reclamanta a solicitat instanţei să aibă în vedere că partea nu va putea opune calitatea de IMM unui viitor proprietar al acţiunilor SC A; or, faptul că SC L 2000 SRL îndeplinea această calitate în anul 2000, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra spaţiului comercial, nu determină în mod nemijlocit concluzia potrivit căreia partea îndeplineşte această calitate şi în prezent, în condiţiile Legii nr.346/2004. Pe de altă parte, raportat la susţinerile făcute cu prilejul dezbaterilor asupra recursului de către SC L, instanţa a observat că art.8 din contract nu face referire la obligaţia vânzării cotei indivize de teren în condiţiile Legii nr.133/1999, în vigoare la acea dată, ci doar la obligaţia de vânzare la preţul pieţei, stabilit pe bază de evaluare. Din această perspectivă, nu sunt justificate susţinerile recurentei potrivit cărora intimata AVAS trebuie să ţină seama la vânzarea acţiunilor deţinute la SC A de garantarea aplicării de către cumpărător a dispoziţiilor Legii nr.346/2004. Cu atât mai mult, Curtea nu a putut primi argumentul recurentei în sensul că proiectul contractului de vânzare cumpărare acţiuni ar trebui să cuprindă o clauză prin care cumpărătorului să i se impună obligaţia de a determina SC A să vândă terenuri către o altă societate comercială, străină de cauză şi de contractul încheiat în anul 2000. În concluzie, nici din această perspectivă nu era îndeplinită urgenţa măsurii cerute a fi aplicată de instanţă şi nici aparenţe de drept în favoarea reclamantei, din probele administrate în recurs nefiind relevat prejudiciul pe care partea l-ar putea încerca în urma modificării componenţei acţionariatului.
În ceea ce priveşte lipsa garanţiilor legate de obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor şi de evaluarea acestora, cu consecinţe asupra condiţiilor de majorare a capitalului social, Curtea a observat că recurenta nu are în vedere dispoziţiile art.12 din Legea nr.137/2002, care reglementează punctual această situaţie. Independent de vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de AVAS, de calitatea de acţionar al acestei autorităţi la momentul obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, SC A 2000 SA era obligată să respecte normele legale şi convenţionale, iar nu intimata pârâtă.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că cererea reclamantei a fost în mod temeinic şi legal apreciată ca neîntemeiată, iar argumentele aduse în susţinerea acesteia, dar şi a cererii de recurs, nu justificau luarea unei măsuri de natură a îngrădi exercitarea prerogativelor dreptului de dispoziţie a intimatei pârâte AVAS asupra pachetului de acţiuni SC A 2000 SA şi, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
