Soluţionarea cererii de suspendare a executării silite a biletului la ordin este de competenţa judecătoriei care a învestit acest titlu cu formulă executorie, o atare petiţie putând fi promovată în cadrul opoziţiei la executare.
Prin cererea înregistrată la 4.05.2001, sub nr. 4933/2001, la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, S.C. “P.A.I.” – S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii “A.M.” – S.A. şi S.C. “S.B.S.” – S.A., pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a oricăror forme de silită asupra debitoarei reclamante, emitentă a biletelor la ordin atacate, prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 4777/2001, acţiunea fiind motivată pe dispoziţiile art. 581 şi urm. C. pr. civ. şi art. 403 alin. ultim C. pr. civ..
Petiţionara a susţinut că se impune admiterea cererii, invocând, în esenţă, inexistenţa unor raporturi juridice între părţi, scrisul din biletul la ordin nu aparţine emitentului, fiind indicat autorul falsului; biletele la ordin au fost atacate prin contestaţie la executare, precum şi prin acţiune în anulare, prin judecarea ordonanţei nefiind prejudecat fondul cauzei, contestaţia la executare urmând a fi soluţionată în timp.
în susţinerea cererii, în afara actelor adiţionale la convenţia încheiată la 5.12.2000, şi corespondenţa purtată între părţi, au fost anexate certificatul emis de Tribunalul Bucureşti – secţia comercial privind obiectul dosarului nr. 4934/2001 – constatare nulitate bilet la ordin, şi certificatul din 4.05.2001 al Judecătoriei Sectorului 3, prin care se atest£ promovarea de către debitoare a contestaţiei la executare, înregistrată cu nr. 4777/2001.
Prin sentinţa nr. 3743/8.05.2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 400 alin. ultim C. pr. civ., reclamanta probând existenţa pe rolul instanţei a dosarului nr. 4934/2001, prin care s-a cerut constatarea nulităţii biletului la ordin şi suspendarea oricăror forme de executare a debitoarei emitentă a titlului, depunerea cauţiunii fixate, precum şi prevederile art. 581 C. pr. civ., măsura fiind vremelnică, existând urgenţă şi nefiind prejudecat fondul.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta S.C. “Q.A.M.” – S.A., criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Recurenta a susţinut, în principal, că se impune casarea hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 C. pr. civ., întrucât a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a instanţei. Pe acest aspect, a arătat că în cauză, potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1938 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994, competenţa de a se pronunţa asupra suspendării executării silite ce se efectuează în baza unui bilet la ordin aparţine judecătoriei care a învestit biletul cu formulă executorie, singura în măsură a soluţiona opoziţia la executare. în speţă, s-a arătat că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3, pe rolul căreia se află şi contestaţia la executare înregistrată sub nr. 4777/2001, recurenta invocând şi dispoziţiile art. 400 C. pr. civ., relevând că o cerere similară a fost respinsă, în respectiva cauză, de către judecătorie.
Petenta a solicitat casarea hotărârii şi potrivit art. 304 pct. 5 C. pr. civ. cererea dedusă judecăţii nefiind timbrată de reclamanta-debitoare, dovada taxei judiciare de timbru, existentă în dosar, emanând de la B. “A.”.
S-a mai susţinut că sunt incidente şi prevederile art. 304 pct. 6 C. pr. civ., instanţa acordând mai mult decât s-a cerut, admiţând suspendarea provizorie până la judecarea cererii de suspendare ce formează obiectul dosarului nr. 4934/2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, deşi prin acţiune s-a cerut adoptarea măsurii până la rezolvarea contestaţiei la executare aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, sub nr. 4777/2001.
Recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., nefiind îndeplinită condiţia depunerii cauţiunii, care trebuia consemnată la C.E.C. sau în contul bancar al instanţei, iar nu prin scrisoare de garanţie bancară, care nu dovedeşte indisponibilizarea sumei, putând fi revocată sau anulată ulterior, fără controlul organelor puterii judecătoreşti.
Apreciind că a fost prejudiciată prin promovarea acţiunii, urmare a întârzierii încasării valorii biletelor la ordin, în temeiul art. 404 C. pr. civ., a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata, cu titlu de daune, a sumei de 200.000.000 lei.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a cerut, în principal, respingerea recursului ca tardiv declarat, calea de atac fiind înregistrată cu depăşirea termenului imperativ stipulat prin dispoziţiile art. 582 C. pr. civ.. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esenţă, că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă competentă, învestită cu judecarea acţiunii în anulare, în raport de valoarea titlului ce se execută, judecătoria suspendând soluţionarea contestaţiei la executare până la rezolvarea acţiunii înregistrate la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 4934/2001.
Intimata a mai susţinut că acţiunea a fost legal timbrată, prin cesiune, de către B. “A.”, scrisoarea de garanţie probând plata cauţiunii, acest instrument bancar având rolul indisponibilizării sumei la dispoziţia instanţei, pe fondul litigiului relevând inexistenţa raporturilor juridice între părţi şi reaua-credinţă a recurentei cu privire la solicitarea plăţii daunelor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimată.
Din cuprinsul dovezii existentă la fila 149 dosar fond, rezultă că hotărârea primei instanţe a fost comunicată pârâtei la data de 31.05.2001, astfel încât declararea şi înregistrarea recursului acestei părţi, la 4.06.2001, a avut loc cu respectarea termenului de 5 zile de la comunicare, reglementat prin art. 582 alin. 1 C. pr. civ., pe fond litigiul fiind soluţionat fără citarea părţilor.
Analizând critica privind necompetenţa primei instanţe la judecarea pe fond a cauzei, invocată prin motivele de recurs, Curtea de Apel Bucureşti constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit legii speciale în materie – art. 62 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 şi art. 320 lit. e din Normele Cadru nr. 6/8.03.1998, emise de B.N.R., soluţionarea cererii având ca obiect suspendarea executării silite a biletului la ordin aparţine judecătoriei care a învestit acest titlu cu formulă executorie, în speţă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, o atare petiţie putând fi promovată în cadrul opoziţiei la executare.
Dispoziţiile speciale indicate se aplică prioritar faţă de cele instituite pe calea dreptului comun, neavând relevanţă în speţă existenţa pe rolul Tribunalului Bucureşti a cauzei având ca obiect constatarea nulităţii biletului la ordin, alături de suspendarea executării acestuia.
De altfel, în mod expres, prin cererea introductivă, s-a solicitat de reclamantă suspendarea provizorie a executării silite până la judecarea dosarului nr. 4777/ 2001 – cauză înregistrată, conform certificatelor anexate, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Temeiul de drept invocat prin petiţie introductivă, nemodificată în vreun mod, respectiv dispoziţiile art. 403 alin. ultim şi art. 404 C. pr. civ., reglementează posibilitatea suspendării provizorii a executării, pe cale de ordonanţă
preşedinţială, până la soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv a cererii de suspendare formulată în cadrul unei asemenea acţiuni. Competenţa judecării suspendării provizorii aparţine instanţei de executare, care este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, potrivit art. 373 alin. 2 C. pr. civ., în speţă fiind incidente şi prevederile art. 399 şi art. 400 C. pr. civ.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că instanţa de executare învestită cu rezolvarea contestaţiei la executare, în speţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, era competentă să soluţioneze şi cererea privind suspendarea provizorie a executării întemeiată pe dispoziţiile art. 403 alin. 4 C. pr. civ. cu referire la art. 581 C. pr. civ..
Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 3 C. pr. civ. coroborat cu art. 312 alin. 5 C. pr. civ., a fost casată hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rezolvare instanţei competente, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
în raport de caracterul imperativ, prioritar, a normelor ce reglementează regulile de competenţă materială nu au mai fost analizate motivele de recurs privind nesatisfacerea cerinţelor legii taxei judiciare de timbru, probarea plăţii cauţiunii şi nici cererea recurentei având ca obiect plata daunelor, întemeiată pe prevederile art. 404 alin. 2 C. pr. civ., cu referire la art. 1083 C. pr. civ., aceste aspecte urmând a fi supuse analizei instanţei competente, cu ocazia rejudecării litigiului. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 289/2001)
