Prin sentinţa civilă 144/28.11.2005 s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a constatat că reclamantul îndeplineşte condiţia de vechime în funcţia de specialitate juridică, în vederea participării la concurs, în condiţiile art.33 al.1 din Legea 303/2005 republicată. A fost obligată pârâta C.S.M. la plata sumei de 50.000.000 lei (ROL) daune morale. S-a luat act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere privind restituirea taxei de concurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2980/25.05.2005 reclamantul L.C. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, să se constate că prin răspunsul nr.2083/20.04.2005 a fost prejudiciat în dreptul legitim de a participa la concursul din 19.03.2005 deoarece îndeplineşte condiţiile de vechime cerute de prevederile art.31 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 103 alin. 1 din Legea nr.303/2004. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale şi la restituirea taxei de 3.500.000 lei cu dobânda legală. La acest din urmă capăt de cerere, reclamantul a renunţat la termenul de astăzi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
La începutul activităţii sale a ocupat funcţia de inspector de specialitate – jurist, desfăşurându-şi efectiv activitatea la oficiile juridice din cadrul autorităţilor descentralizate la nivel judeţean ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, reprezentându-le în instanţă şi având atribuţii specifice unui . Perioada cât a ocupat funcţia de consilier juridic constituie vechime în specialitatea de jurist, având o vechime de peste 6 ani.
Prin adresa nr.2083/20.04.2005 i-a fost respinsă contestaţia împotriva măsurii de respingere a dosarului depus pentru participarea la concursul organizat la data de 19.03.2005, deşi la un concurs similar, din noiembrie 2003, i se admisese participarea.
Daunele morale sunt justificate de suferinţele ce i-au fost produse din cauza faptului că a fost privat de concediu de odihnă pentru 2005, învăţând pentru un concurs la care nu i s-a admis participarea. I s-a negat posibilitatea de a ocupa o funcţie aleasă, iar nedreptatea care i s-a făcut este revoltătoare.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr.92/1992, ale art.103 alin.l şi 31 alin.l din Legea nr.303/2004, ale art.100 din Legea nr.304/2004, ale art.16 alin.l din Constituţie, ale art.14 şi 21 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin întâmpinare, pârâtul a susţinut că reclamantul nu îndeplinea condiţiile de vechime de minim 5 ani în funcţie de specialitate juridică, prevăzute de Legea nr.303/2004.
La soluţionarea acţiunii curtea de apel va avea în vedere următoarele considerente:
În fapt, după absolvirea, în anul 1997, a facultăţii de drept, reclamantul a fost angajat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bacău, mai întâi pe perioadă determinată – de la 1.04.1998 la 30.04.1998 -, iar apoi pe perioadă nedeterminată, începând cu 1.07.1998, în funcţia de inspector de specialitate – specialitatea jurist. In perioada efectuării stagiului militar (începând cu 28.10.1998) contractul de muncă i-a fost suspendat timp de 6 luni. De la 1.06.1999 şi-a desfăşurat activitatea în aceeaşi funcţie de inspector specialitate – jurist în cadrul A.J.O.F.P. Bacău, iar apoi transferat (de la 1.08.1999) înapoi la D.M.P.S. Bacău tot ca inspector specialitate -jurist, unde a funcţionat până la data de 1.02.2001. De la această dată reclamantul a fost transferat la Casa Judeţeană de Pensii, funcţionând ca inspector de specialitate – jurist, apoi ca şef birou juridic (6.08.2001 – 14.07.,2003), iar apoi în funcţia de consilier juridic superior (14.07.2003 – 1.04.2004) şi şef serviciu.
Se constată, astfel, că reclamantul a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate -jurist pe o perioadă de 4 ani şi 5 luni, iar din 14.07.2003 a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie de consilier juridic.
Pârâtul i-a respins reclamantului candidatura depusă pentru participarea la concursul organizat la data de 191.03.2005 pentru admiterea în magistratură pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime de 5 ani, prevăzută de Legea nr.303/2004.
In drept, Art.31 alin.(l) din Legea nr.303/2004 (în redactarea în vigoare la data organizării concursului) prevede ca modalitate de numire în magistratură concursul organizat pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor potrivit acestei legi, precum şi avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezindeţiale, Guvernului, Curţii Consituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Se observă, într-adevăr, că legea prevede limitativ funcţiile de specialitate juridică, doar din cadrul anumitor autorităţi.
Însă, potrivit art.103 alin.l din Legea nr.303/2004 personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor care a beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr.92/1992 îşi păstrează această vechime. Ori, potrivit art.44 alin.2 al Legii nr.92/1992 (astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 aprobată prin Legea nr. 118/2001), constituie vechime în magistratură perioada în care o persoană a îndeplinit, între alte funcţii, pe cea de personal de conducere sau de execuţie, de specialitate juridică în cadrul organelor de specialitate ale administraţiei publice. Aceeaşi vechime în funcţie de specialitate juridică în administraţia publică era cerută – prin art.65 alin.l din Legea nr.92/1992 – şi pentru numirea în funcţia de judecător potrivit procedurii în vigoare la acea dată.
Potrivit art.109 alin.l din Legea nr.3 03/2004 dispoziţiile acestei legi privind vechimea necesară pentru ocuparea funcţiei de judecător se aplică începând cu 1.01.2005.
Coroborând toate aceste dispoziţii se constată că reclamantului îi profită faptul că, potrivit legii anterioare, funcţia de specialitate juridică în administraţia publică (pe care a exercitat-o timp de 4 ani şi 5 luni) era asimilată vechimii în magistratură, conferindu-i posibilitatea de a fi numit în magistratură pe acest temei. De aceea, capătul principal de cerere va fi admis pentru aceste considerent.
Capătul de cerere privind daunele morale va fi admis doar în parte, reţinându-se ca prejudiciu moral atingerea adusă demnităţii reclamantului prin respingerea candidaturii la un concurs pentru care anterior i se admisese participarea. Lezarea demnităţii şi respectului de sine este rezultatul negării dreptului reclamantului de a accede la o profesie numai pentru faptul că, deşi a desfăşurat aceeaşi activitate specifică oricărui post de consilier juridic, funcţia sa a purtat o altă denumire, aceea de jurist. Aceasta constituie, totodată o nepermisă de României şi de pactele şi tratatele ratificate de România.
Sentinţa civilă nr.144/28.11.2005 a Curţii de Apel Bacău
