C. civ., art. 969. art. 1066
Potrivit pct. X din contractul litigios, „pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale, partea în culpă datorează celeilalte părţi contractante penalităţi de 0.1% pe zi de întârziere, procent aplicabil contravalorii obligaţiei neîndeplinite. Penalităţile nu pot depăşi valoarea obligaţiei neîndeplinite”. în speţă, conform calculului efectuat de reclamantă în cuprinsul cererii de arbitrare, penalităţile calculate asupra debitului principal consemnat de facturile mai sus menţionate însumează 658,80 Ici (noi). Pârâta nu contestă modalitatea de calcul sau rezultatul calcului, ci demersul însuşi de calculare, invocând pct. IV alin. (4) teza I din contractul litigios; „Prestatorul poate mări unilateral termenele de plată acordate beneficiarului, lără necesitatea încheierii uni act adiţional la prezentul contract (…)”.
Prin urmare, prorogarea termenului de plată aparţine numai prestatoarei reclamante. Or. din actcle şi lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta a avut această iniţiativă.
Pe de altă parte, prorogarea unilaterală a termenului de plată trebuie consemnată întru-un înscris semnat, datat şi ştampilat numai de reclamantă. Or, din actcle şi lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta a procedat la redactarea unui asemenea înscris.
Drept urmare, apărarea pârâtei nu a putut fi reţinută. în egală măsură, nu a putut fi reţinută apărarea pârâtei în sensul „înţelegerii” de către reclamantă a crizei financiare. Pârâta nu a calificat juridic criza financiară, în sensul evidenţierii acesteia drept forţă majoră sau oriec alt eveniment cxoncrator de răspundere contractuală. întrucât pârâta nu a justificat neplata la scadenţă a facturilor emise la data de 20, respectiv 26 septembrie 2008 prin motive apte de natură să o exonereze de răspundere, a fost obligată, în temeiul art. 969. art. 1066 C. civ., la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 658.80 lei (noi).
Sentinţa arbitrată nr. 99 din 5 mai 2009
