Prin decizia nr. 37 din 18.01.2000 a Curţii de Apel Ploieşti a fost desfiinţată sentinţa nr. 767/1999 a Tribunalului Prahova.
Instanţa de apel a constatat că tribunalul nu a cercetat în mod temeinic fondul cauzei, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Reclamanta invocase în cuprinsul acţiunii faptul că pârâta îi datorează penalităţi de întârziere, potrivit clauzelor din contractul comercial încheiat, dar acest act nu a fost depus la dosar.
în această situaţie, instanţa ar fi trebui să solicite reclamantei prezentarea contractului respectiv şi înfăţişarea, eventual, şi a altor probe pentru a dovedi că pârâta îi datorează penalităţile de întârziere solicitate.
Pe de altă parte, în considerentele sentinţei, instanţa nu a făcut nici o referire la motivele care au determinat respingerea cererii de acordare a penalităţilor de întârziere (decizia nr. 37 din 18.01.2000 a Curţii de Apel Ploieşti).
