Înscrierea unilaterala pe factura de catre emitentul acesteia a penalitatilor de întârziere în decontare nu constituie o dovada valabila a existentei unui înscris privind clauza penala.
Reclamanta S.C. A.E. S.R.L. Constanta a chemat în judecata pe pârâta S.C. L. S.R.L. Constanta, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata la plata sumei de 10.826.294 lei contravaloare marfa si a majorarilor de întârziere aferente.
Prin sentinta civila nr.5509/COM din 2 septembrie 2003 Tribunalul Constanta, a admis în parte actiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 10.826.294 lei contravaloare marfa si cheltuieli de judecata.
A fost respinsa cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata penalitatilor de întârziere.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca între cele doua parti au existat raporturi contractuale în forma simplificata, de vânzare-cumparare, atestate prin facturile depuse la dosar.
Fata de înscrisurile depuse, s-a retinut ca pârâta nu si-a respectat obligatia legala de plata a pretului în suma de 10.826.294 lei.
In ceea ce priveste majorarile de întârziere s-a retinut ca cererea reclamantei este neîntemeiata, mentiunea înscrisa de vânzator în facturile emise neavând valoarea unei clauze penale.
Reclamanta a declarat apel criticând hotarârea numai sub aspectul neacordarii penalitatilor de întârziere, sustinând în motivele sale ca a facut dovada acordului de vointa al pârâtei cu privire la mentiunile din plata penalitatilor de întârziere.
Apelul a fost apreciat ca nefondat.
In cauza, nu s-a facut dovada unui înscris prin care partile sa fi stipulat o clauza penala privind constrângerea pecuniara a debitoarei obligatiei neîndeplinite pentru întârzierea în decontare, înscrierea unilaterala pe facturi de catre emitentul acestora a mentiunii privind plata penalitatilor de întârziere în decontare în sarcina destinatarului, neconstituindu-se în dovada valabila a existentei înscrisului mentionat, având în vedere forta probanta a facturii.
Cum acordarea penalitatilor este conditionata în considerarea principiului libertatii contractuale, de includere în conventia partilor a unei clauze penale în acest sens, rezulta ca în mod corect instanta de fond a respins cererea reclamantei pentru plata penalitatilor de întârziere, statueaza Curtea, motiv pentru care, în conformitate cu art.296 cod pr.civila, s-a respins apelul ca nefondat.
Decizia civila nr.16/COM/22.01.2004
