C. civ.. art. 969. art. 970. art. 1073
între reclamanta SC C.M. SRL, în calitate de furnizor, şi SC A. SRL, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de furnizare datat 16 ianuarie 2007, având ca obiect furnizarea, în perioada ianuarie – iulie 2007, de agregate de carieră (nisip şi pietriş concasat) în cantităţile şi cu preţul stabilit în euro prin anexa 1 la contract. Plata preţului se efectuează în lei. în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, prin ordin de plată în contul curent al furnizorului indicat în contract. Pentru fiecare zi de întârziere a plăţii facturilor, se va aplica o penalitate de 0,05% din suma datorată. Penalităţile datorate nu pot depăşi 10% din valoarea contractului (art. 4). Contractul mai prevede: modalităţi şi condiţii de predare (art. 6): livrarea, recepţionarea şi acceptarea materialelor (art. 7-8); forţa majoră şi acte de vandalism (art. 9) etc.
în executarea acestui contract, reclamanta a livrat pârâtei materialele facturate. Pârâta a achitat integral aceste facturi emise, dar cu întârziere, fapt pentru care reclamanta i-a calculat penalităţi de întârziere conform art. 4 din contract. însumând 24.237,21 lei.
Pârâta contestă pretenţia reclamantei, în primul rând, pentru inexistenţa facturilor pentru penalităţile pretinse, iar, în al doilea rând, pentru lipsa dovezii existenţei penalităţilor.
Tribunalul arbitral a reţinut că temeiul penalităţilor îl constituie contractul dintre părţi, care nu condiţionează obligarea de plată a lor de îndeplinirea obligaţiilor financiar-conta-bile privind înregistrarea în şi emiterea facturilor, iar dovada întârzierilor a fost tăcută cu facturile depuse la dosar şi prin extrasele de cont care atestă data plăţii facturilor şi, deci, întârzierile în plata facturilor. Calculul penalităţilor depus la dosar nu a fost combătut de pârâtă.
în această situaţie. Tribunalul arbitral, în temeiul contractului de furnizare din 16 ianuarie 2007 care, în virtutea art. 969 şi art. 970 C. civ., are putere de lege între părţile contractante, el trebuind a 11 executat cu bună-credinţă; aplicând şi dispoziţiile art. 1073 C. civ.. potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24.237,21 lei reprezentând penalităţi de întârziere în plata materialelor furnizate.
Sentinţa arbitrală nr. 207 din 30 octombrie 2008
