Prin sentinţa nr.3434/27 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 235/COM/2002 a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. TMC şi a fost obligată pârâta S.C. A S.A. la plata sumei de 2.200.945.061, 20 lei contravaloare energie termică furnizată şi neachitată, precum şi la 5.705.119.305,57 lei penalităţi de întârziere .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând sentinţa atacată, printre altele, şi pentru faptul că în ce priveşte penalităţile de întârziere, pârâta nu ar datora decât suma de 1.068.583.635 lei, deoarece ambele părţi au semnat contractele de furnizare a energiei termice ca fiind valabile numai cu acte adiţionale, în care, la art.19, se specifică faptul că plata penalităţilor către furnizor se va face în cazul în care distribuitorul a încasat contravaloarea facturilor de la asociaţiile de locatari şi nu a achitat sumele respective furnizorului, ori din raportul de expertiză nu rezultă acest lucru .
Prin Decizia nr. 983 din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1376/COM/2003, a fost schimbată soluţia în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1.808.549.146 lei, contravaloare energie termică furnizată şi facturată şi la 5.705.119.305,57 lei penalităţi de întârziere .
În privinţa penalităţilor de întârziere, s-a reţinut că susţinerea pârâtei privind condiţionarea plăţii penalităţilor de plata lor de către asociaţiile de proprietari, nu are la bază o convenţie legală a părţilor deoarece actul adiţional nu a fost semnat de ambele părţi, ci numai de către reprezentantul pârâtei, acest act fiind doar o propunere de modificare a contractului, care nu a fost însuşită de către furnizor.
