Refuzul Uniunii Avocaţilor din România de a aproba cererea de primire în pofesie fără examen formulată de un avocat pensionar constituie un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 29/ 1990, în condiţiile în care reclamantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege.
Prin acţiunea înregistrată la 9.08.2000. reclamantul H. I. a solicitat anularea deciziei nr. 5454/2000 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi a Deciziei nr. 860/2000 solicitând să se constate refuzul nejustificat de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea U.A.R. să emită o nouă deciziei privind primirea sa în profesia de avocat.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin respingerea cererii de primire în profesia de avocat i s-a refuzat dreptul la muncă, încălcându-se prevederile constituţionale. Nu i se putea refuza cererea de primire în profesia de avocat cu motivare „este pensionar” întrucât nu există nici o incompatibilitate între exercitarea profesiei de avocat şi calitatea de pensionar. Potrivit Legii nr. 2/1991 şi a Legii nr. 19/2000, persoanele pensionate pentru limită de vârstă pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.
Reclamantul arată că nu se află în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 51/1995 şi îndeplineşte condiţiile cerute de art. 9 şi 14 al. 2 lit. c din lege pentru primirea în avocatură cu scutire de examen.
Acţiunea reclamantului a fost apreciată ca întemeiată şi admisă, instanţa plecând de la premisa probată cu acte că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a rezolva cererea reclamantului în sensul de a fi primit ca avocat cu scutire de examen.
Aceasta deoarece potrivit Legii nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii şi art. 94 (1) din Legea nr. 19/2000 pensionarii pentru limită de vârstă pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, reglementări care corespund şi Recomandării Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 162/1990. în acest sens, sunt si deciziile Curţii Constitutionale nr. 32/1994 şi nr. 45/1995.
S-a constatat că reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de art. 9 (generale), cât şi cele speciale prevăzute de art. 14 al. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995 şi nu se află în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzut de art. 12 din aceeaşi lege. Mai mult, conform adresei nr. 3401/1999, Baroul Bucureşti a comunicat U.A.R. avizul favorabil cu privire la cererea reclamantului de primire în Barou ca avocat definitiv cu scutire de examen.
Ca urmare a anulării deciziilor nr. 5454/2000 şi 860/2000 a fost obligată Uniunea Avocaţilor din România să emită o nouă decizie privind primirea în profesia de avocat a reclamantului, cu scutire de examen.
Notă: Sentinţă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului prin Decizia nr. 2091 din 31.05.2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia administrativ. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 1471/2000)
