Legalitatea deciziei de pensionare nu poate fi examinată în absenţa deciziei cu caracter jurisdicţional a comisiei de contestaţii.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 408/2000 reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta D.G.M.P.S. – Bucureşti pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, instanţa să constate că vechimea sa în muncă este de 38 de ani, 9 luni şi 17 zile.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că în mod greşit prin decizia de pensionare emisă în favoarea sa nr. 161505/22.08.1994 nu i-a fost calculată corect vechimea în muncă, depunând la dosar şi copia Deciziei nr. 161505/ 27.XII.1994 prin care i-a fost stabilită pensia.
Instanţa a pus în vedere reclamantul să depună la dosar, ca o condiţie a admisibilităţii acţiunii, decizia Comisiei de Contestaţii – care constituie actul administrativ admisibil a fi atacat în condiţiile art. 55 al. 2 din Legea nr. 3/ 1977 şi Legea nr. 29/1990.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece aceasta nu a contestat în termenul prevăzut de lege decizia de pensionare, decizie care a devenit definitivă conform art. 55 (1) din Legea nr. 3/1977.
S-a reţinut că reclamantul nu a exercitat căile de atac prevăzute de textele de lege mai sus menţionate, astfel încât acesta nu se poate adresa direct instanţei de judecată.
Constatând că legalitatea deciziei de pensionare nr. 161505/22.08.1994 nu poate fi examinată în absenţa deciziei cu caracter jurisdicţional a comisiei de contestaţii ce funcţionează în cadrul direcţiei pârâte şi că această procedură este obligatorie faţă de caracterul imperativ al normelor care o reglementează, instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Notă: Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1602/2000)
