Pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă. Refuzul oficiului de pensii de a încadra o anumită perioadă de activitate în grupa a Il-a de muncă. Nelegalitatea actului administrativ

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, II decizia nr. 101 din 22 ianuarie 1998 (dosar nr. 1/1997)

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1223/1990, per­sonalul care este în activitate şi care a lucrat în locuri de muncă sau activităţi cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, de pe şantierele de con­strucţii montaj, la grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv în unităţile de deservire ale acestora – baze de producţie, depozite, laboratoare, unităţi de mecanizare se încadrează în grupa a Il-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969. Prin art. 2 din aceeaşi hotărâre, se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a Il-a de muncă se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1223/1990 trebuie să fie în sensul stabilirii împrejurării dacă persoana a desfăşurat efectiv muncă în locurile sau în activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase.

în cauză, din adeverinţa nr. 2796 din 16 octombrie 1996, eliberată de Societatea Comercială “COREMI” S.A. Craiova, rezultă că, în perioadele reţinute în dispozitivul hotărârii atacate cu recurs, reclamantul a fost încadrat ca inginer instalaţii pentru construcţii, şef lot, şef birou tehnic, inginer proiectant principal, şef compartiment producţie, a desfăşurat activitate efec­tiv pe şantier, unde a condus direct execuţia unor lucrări de instalaţii pentru construcţii, a urmărit execuţia lucrărilor şi a acordat asistenţă tehnică. De asemenea, din decizia nr. 67/1978, emisă de Trustul de Construcţii Industri­ale Craiova, rezultă că, începând cu data de 10 februarie 1976, reclamantul, în calitate de şef al colectivului de proiectare a organizării de şantier a Bazei

de producţie Cernele, răspundea de realizarea lucrărilor conform proiectului de execuţie, acordând asistenţă tehnică necesară.

Faţă de cele de mai sus, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi încadrat în grupa a Il-a de muncă în vederea pensionării şi a admis acţiunea formulată de acesta.

In consecinţă, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează a fi respins.